Avem doar două numere sau avem deja două numere?(timp de citire: 3 minute)

Cu toate că per ansamblu sunt de acord cu tine, aș vrea să te contrazic în unele părți esențiale – ca o dovadă, poate, că la G42 suntem o echipă, dar și indivizi cu autonomie de gândire. Vorbesc la singular și nu în numele redacției (poziția oficială e cea din editorial):
– „Păi… simplu spus, să nu fie revista noastră, ci a voastră, a tuturor celor care iubiți SF-ul și Fantasy-ul.” Eu personal mi-aș dori exact invers. O revistă care să nu fie „a voastră”, a tuturor, ci „a noastră”, doar a celor câțiva care o facem.
(1) Eu vreau ca noi, cei câțiva, să ne asumăm „pe persoană fizică” niște decizii și alegeri, iar voi (noi-ul general) să ne judecați în mod cât se poate de obiectiv, prin numărul de accesări și preluări (după principiul exemplarelor vândute, neaplicabil în România). Noi luăm notă, matematic și rece, și apoi luăm alte decizii. Așa, nu ne permitem să împărțim/diluăm eșecurile cu „ăsta e nivelul general, al tuturor”, ci e nivelul nostru – și ne obligă la semi-profesionalizare; dar și invers, dacă alegerile sunt doar ale noastre, nu plebiscit, vom putea face și unele mai curajoase.
(2) Eu vreau o revistă care să fie un webzine gratuit, dar NU un fanzin. Nu la nivelul de literatură scrisă de fani, pentru că na, e a tuturor, ci la un nivel mediocru (nu râdeți, că dacă e să fim sinceri, mediocritatea e un ideal în roSFF, o țintă la care mai trebuie să ne străduim ca să ajungem). O revistă care, nefiind a voastră, a tuturor, să-și permită să vă respingă textele până devin mai bune, chiar dacă vă supără, fiindcă la final va fi mai bine și pentru noi, revista, și pentru voi, autorii. Și vă va face și pe voi mai critici: dacă rupem lanțul de ”o mână spală pe alta”, „eu te public tu mă lauzi”, o să ne arătați și voi bârnele din ochi, știind că nu vă afectează cu nimic șansele de a vă publica povestirea. Că oricum v-o respingem…
(3) Eu vreau să creăm o distanțare între noi, cei care facem revista, și voi, cei care o citiți, ca să ne permitem un grad mai ridicat de sinceritate de ambele părți, neafectat de prietenii (care să rămână pentru alte contexte). Să putem spune și noi, și voi, ”e proastă”, fiindcă nu suntem în aceeași barcă, unde nu ne criticăm pentru a nu o zgâlțâi.
– ”Să fie o unealtă în folosul comunității.”
(4) Eu cred că ar trebui să fie o unealtă pentru evoluția genului și mai degrabă un loc de elitizare a unui nucleu „activist”. O unealtă nu în „folosul” tuturor, care s-ar interpreta „să-i publicăm pe toți, că-s din comunitate și trebuie să debuteze undeva, e o utilitate publică” (precum la GSF, unde acesta era rolul asumat, de poartă de intrare), sau „dacă vor încă 1000 de romanțuri cu vampiri, aia le dăm”, cum zic editurile. Nu. Trebuie să încetăm să ne gândim la binele public al fandomului (care nici nu există, apropo, „comunitatea” de care vorbești tu e de fapt e un ecosistem de „fandoame” diferite și uneori, deseori, ostile) și să căutăm „MAI binele”. Să fim junimiști, nu populiști. Aș vrea ca G42 să fie o unealtă în mâna echipei, nu a comunității, prin care echipa să încerce, asumat, o restartare a unui domeniu care a lâncezit, o reașezare sau măcar o repunere în discuție a unor valori literare, o forțare a ieșirii din anumite gusturi stagnante sau insuficient de educate. Ar trebui să fie o trompetă cu care să trezim roSFul din somnu-i cel de moarte, nu încă o oglindă de auto-admirat geniul. Că am tot avut destule astfel de reviste și au murit toate. Sau urmează. Ar trebui să ne asumăm noi un crez, niște obiective, nu să le așteptăm de la public.
– ”Pentru cei străini ne propunem să devenim o fereastră prin care să-și poată expune creațiile publicului român”.
(5). Vrei să fiu sincer? Știi că am obținut și tradus multe povestiri pentru G42, unele de la nume cunoscute. Nimeni dintre ei nu a auzit de România (ca să „ne mai și râdem”, vă mărturisesc faptul că unii credeau că suntem maghiari și nu am reușit să-i conving altfel, alții că vorbim poloneză, că cică e lingua franca pe aici, alții că suntem înrudiți cu lituanienii și o singură stimată doamnă avea idee de români… fiindcă erau românce slujitoarea și coafeza ei. No comment). Nu căutau „o fereastră în România” și cred că, deși-s amabili și prietenoși, pe majoritatea îi doare în continuare fix în cr dacă sunt citiți de nemaipomenitul fandom românesc. Eu văd situația exact invers: românii au neapărat nevoie de o fereastră spre afară, că s-au sufocat de tot în auto-suficiență. Și scriitorii, și cititorii, și editurile.
În România se scrie majoritar SFF prost, se citește majoritar SFF prost și se publică, vinde și cumpără majoritar SFF prost. Suntem rupți de trendurile actuale, suntem rupți de nivelul calitativ din lume, suntem rupți de lumea SF care contează acum, adică SUA și Asia. Suntem rupți până și de cea care nu contează, deși are voci foarte mișto (ex. finlandezii și lumea slavă). Rolul traducerilor din G42, așa cum îl văd eu, care mi-am asumat rubrica, este să ofere niște mostre de altceva, ca să ne (și să vă) formăm o idee despre cam ce apare în revistele sau antologiile serioase. Alea care acceptă 1% din propuneri (submissions).
Ca să vedem măcar unde sunt restul. Ca să mai citim și altceva, alte teme, alte voci, alte stiluri. Ca să ne speriem că pierdem trenul. Nu o să placă toate – importantă e realizarea că există altceva-uri și că „afară”-ul nu prea seamănă cu ce se publică pe aici. Și mai ales ca să ne învățăm să mai încercăm și texte de la autori pe care nu-i știm – că deocamdată românul vine doar la ce știe, nici măcar nu încearcă un nume necunoscut. Măcar dacă sună a străinez, poate iese din conservatorism.
De aceea deschiderea unei ferestre chiar e vitală, dar la acest moment nu dinspre afară spre interior, că nu ei au nevoie de noi, ci invers, dinăuntru spre exterior, ca să ne trezim nițel din auto-admirație.
Și de aceea eu nu cred că rolul G42 e să ofere comunității o voce și o agora (o dezvoltare orizontală), ci niște produse finite și o direcție ascendentă calitativ (dezvoltare pe verticală).