„Acum 20 de ani nu ne-am fi putut închipui un prezent în care inteligențele artificiale să fie parte din viața noastră cotidiană” este o afirmație pe cât de evidentă, pe atât de surprinzătoare. Pentru că, între timp, inteligențele artificiale au devenit o prezență normală, fie sub forma unor aplicații specializate de tip financiar, bursier, medical, de calcul matematic sau farmaceutic, fie, mult mai direct și cu un impact neașteptat de mare ca chatboturi și aplicații de generare a imaginilor prin algoritmi de difuzie. Despre aceste din urmă aplicații voi discuta în continuare, și anume despre dreptul de autor asupra imaginilor generate de o inteligență artificială.
Pe MidJourney poți genera imagini introducând în lina de comandă directiva „/imagine” urmată de fie de o serie de cuvinte cheie, fie de un text descriptiv al imaginii dorite. Pe baza acestor texte inteligența artificială generează patru imagini. Prin rafinări succesive, fie schimbând cuvintele folosite, fie adăugând diverse argumente, se poate ajunge la rezultatul dorit sau la unul neașteptat (cu atât mai bine!). Pentru artiștii digitali, această unealtă (și altele asemenea ei) sunt de un real folos. Ei folosesc imaginile fie ca sursă de inspirație pentru lucrări mai complexe, fie pentru teste, fie chiar ca bază pentru lucrări grafice finale. Prelucrările ulterioare putând fi realizate manual, prin metode clasice, pe pânză, sau digital, folosindu-se alte aplicații.
Ceea ce doresc eu să dezbat în acest mic eseu este problema ridicată de întrebarea: în final, dreptul de autor al cui este? Se împarte acesta între algoritmul mașinii (implicit, gândul mă duce la inginerii din spatele lui) și artist, sau este doar al artistului, sau al mașinii / mașinilor, în cazul în care, pornind de la o imagine primară, se face prelucrarea ei folosind alți algoritmi, numiți inteligențe artificiale? Desigur, nu putem da la o parte cazul cel mai simplu, în care un om grăbit (un om al timpurilor moderne) dorește să obțină o imagine artistică pentru a-și înfrumuseța alte lucrări, aici intrând coperți, grafică de carte sau de revistă și altele. Aceștia, fără a generaliza, nu vor utiliza filtre suplimentare pentru a-și desăvârși opera. Ei se vor mulțumi cu ceea ce le va oferi inteligența artificială, dacă rezultatul „cade” pe ceea ce-și doresc ei.
Dar, înainte de a discuta cum se împart drepturile de autor pentru o imagine generată de o IA, să vedem cum sunt protejate drepturile imaginilor în general. Artiștii digitali își protejează drepturile asupra imaginilor folosind diverse licențe. Cea mai cunoscută și restrictivă este DRM (Digital rights management)1. Folosind această licență, autorii își pot proteja creațiile online. Astfel, ei pot gestiona cine și cum să le folosească munca și asta pentru că DRM „lasă urme” digitale atunci când imaginea protejată este folosită, iar funcție de legislația locală se poate ajunge la procese costisitoare.
Bloggerii și, în general, producătorii experimentați de conținut online, cunosc foarte bine aceste reguli și legile dreptului de autor. Ei știu că încălcarea lor poate avea repercusiuni, chiar dacă nu imediate.
Cum arată, însă, legea în cazul imaginilor generate cu ajutorul inteligențelor artificiale? Cine sunt proprietarii drepturilor de autor și cum sunt ele reglementate de jurisprudență? Dacă ar fi să privim lucrurile în mod direct, fără să ne împotmolim în sofisme, proprietarii dreptului de autor sunt fie echipa de programatori, fie proprietarii afacerii care a generat imaginea/ imaginile finale. În cazul în care algoritmul de generare a fost realizat de un singur om, atunci dreptul de autor îi revine acestuia. Asta pentru că, în acest moment, nu există inteligențe artificiale, a se citi algoritmi, cu personalitate juridică distinctă, recognoscibili prin pronumele personale: ea, el, ele, ei sau care să se autentifice pe sine ca: eu, noi. Cel puțin nu deocamdată!
În spatele unei inteligențe artificiale, fie ea de tip MidJourney, Dall-E și Stable Diffusion (aplicații bazate pe elemente de difuzie) sau ChatGBT stă o echipă formată din proiectanți, programatori, ingineri diverși, economiști, altfel spus o echipă de oameni care și-au investit timpul și banii pentru a realiza o aplicație de tip inteligență artificială capabilă să răspundă punctual unei cerințe umane. Adică o unealtă.
Pe de altă parte, identificarea unei inteligențe artificiale cu o unealtă nu este în întregime adevărată. Luând la întâmplare un dispozitiv cu dublă întrebuințare, cum ar fi calculatorul personal, ce ne permite atât efectuarea unor munci specifice (scriere de texte, contabilitate, proiectare etc), dar și a unor opere de artă personalizate, picturi, proiecte de arhitectură, design, putem oare considera că această sculă are drepturi de autor pe realizările noastre? Este, așadar, corectorul automat de gramatică coautor la romanele și povestirile unui scriitor? Dar echipa din spatele diverselor aplicații folosite la redactarea unui text, fie operă de ficțiune sau nu?
Chiar dacă, în cazul pomenit anterior, drepturile de autor sunt destul de clar în posesia omului, oamenilor creatori de conținut, în situația imaginilor și a textelor generate cu ajutorul inteligențelor artificiale lucrurile nu mai sunt atât de clare și nici simple. Situația textelor generate cu ajutorul aplicațiilor de tip chatbot (cu tendințele sale spre halucinații, amestec de real și imaginar) este ușor diferită și merită o discuție separată, mai ales dacă aducem în discuție Artificial General Intelligence (AGI)2, o tehnologie ipotetică, dar la care se pare că lucrează cele două mari organizații de cercetare de top OpenAI și DeepMind.
Poate ne va fi mai ușor să înțelegem conceputul Drepturi de Autor aplicat la rezultatele unei aplicații de IA dacă înțelegem cum funcționează acestea. MidJourney, Dall-E sau Stable Diffusion sunt aplicații de generare a unor imagini sau animații ce utilizează algoritmi de difuzie. Aceste aplicații se folosesc de o bază de date enormă de imagini etichetate. Atunci când utilizatorul introduce un text sau o succesiune de cuvinte (cheie), algoritmul caută în baza de date după imagini ce au eticheta corespunzătoare și combinații ale acestora. Practic ele învață să facă legături între imaginile, ca mulțime de pixeli, și combinațiile de cuvinte ce pot (sau nu) să le eticheteze. Această capacitate de a învăța, aș zice că prin repetiție, multiplică baza de date și, pe măsură ce acumulează experiență, rafinează rezultatele obținute.
În final, atunci când este introdus un text nou, chiar unul banal, aplicația poate crea o imagine de la zero. O imagine realizată prin algoritmi de difuzie, ce include, printre altele, „experiența” serverului și îndemânarea utilizatorului. Rezultatul final poate fi uluitor. Original, creativ, unic. De asemenea, folosind diverse filtre, se pot realiza imagini realiste, asemănătoare fotografiilor, sau se pot imita diverse stiluri de pictură sau animație.
Cele mai răspândite aplicații ce folosesc algoritmii de difuzie includ și anumite protecții, pentru a limita crearea unor fotografii sau picturi realiste sau care ar folosi imagini reale prelucrate apoi în produse media de tip fake. Dar nu toate. Există suficiente alte IA-uri online ce pot fi folosite fără protecții (cenzură), iar rezultatele finale sunt deseori confundate cu unele adevărate, adică realizate prin mijloace oneste de captare și înregistrare a realității.
Revenind la cele mai cunoscute aplicații online, MidJourney și Dall-E, acestea au publicat la Termeni și Condiții drepturile de autor asupra materialelor generate de inteligența artificială. În cazul MidJourney, această IA își rezervă drepturile de autor pentru conturile gratuite și cele de probă, dar transferă drepturile de autor pe utilizator în cazul conturilor plătite. În primul caz, puteți utiliza imaginile generate, dar nu în scop comercial și cu acordarea creditului asupra lor lui MidJourney. În al doilea caz, puteți folosi imaginile rezultate și în scopuri comerciale: „Practic dețineți toate activele pe care le creați folosind serviciile de generare de imagini și chat Midjourney.”3
„Supus licenței de mai sus, dețineți toate activele pe care le creați cu Serviciile contractate. Acest lucru nu se aplică dacă faceți obiectul excepțiilor de mai jos. Vă rugăm să rețineți: Midjourney este o comunitate deschisă care permite și altora să utilizeze și să remixeze imaginile și solicitările dvs. oricând sunt postate într-un cadru public. În mod implicit, imaginile dvs. sunt vizibile și remixate public. După cum este descris mai sus, acordați Midjourney o licență pentru a permite acest lucru. Dacă achiziționați un plan privat, puteți ocoli unele dintre aceste valori implicite de partajare publică.”
Dacă utilizați Midjourney în scopuri comerciale nu uitați să citiți cu atenție aceste prevederi.
În cazul lui Dall-E lucrurile se complică, asta pentru că aplicația, dezvoltată de OpenAI, tata și mama lui ChatGPT, permite și uploadul de imagini pe baza cărora poate genera o nouă imagine, a cărei originalitate stă sub semnul întrebării.
Prin această scurtă introducere în meandrele drepturilor de autor ale produselor realizate de sau cu ajutorul inteligențelor artificiale, am dorit să atrag atenția asupra pericolelor ce ne pândesc din această zonă. Pe măsură ce diverse servere capătă o tot mai mare experiență, granița dintre original și copie devine tot mai îngustă, până la momentul în care orice poate fi etichetat ca fiind original, la fel cum orice poate fi considerat doar o iterație într-un proces artistic început acum câteva milioane de ani cu primele picturi rupestre și continuat, prin intermediul inteligențelor artificiale, până la sfârșitul omenirii. Iar dacă inteligențele artificiale vor primi personalitate juridică, artiștii digitali vor trebui să se mulțumească cu titlul ingrat de coautori.
1) DRM (Digital rights management)
2) Artificial General Intelligence (AGI)
3) Term of Service: Your Rights
