Trolul, zombiul, răspândacul de știri false și nervosul(timp de citire: 7 minute)

De câțiva ani încoace, câteva categorii de „oratori” devin tot mai vizibile prin efectul pe care-l au asupra stării noastre de sănătate mintală. Asta se întâmplă cam de când viețile noastre fără componentele virtuale ale rețelelor de socializare au devenit de neconceput, dar mai cu seamă de când minunata asta de pandemie ne împinge interacțiunile sociale tot mai mult în online.

Desigur, tipologiile umane despre care voi scrie mai jos nu sunt noi. Ele nu au apărut odată cu facebook sau tweeter, ci odată cu descoperirea vorbirii articulate. Însă, odată cu avântul pe care aceste platforme îl dau expunerii părerilor în public, de către oricine, și aceste tipologii de comentatori au căpătat o vizibilitate tot mai mare. Iar respectivii s-au redefinit ca „postaci”.

În aparență, toate aceste patru tipuri de strigători în online au comportamente similare. Toți sunt nocivi, ori prin ideile pe care le promovează, ori prin minciunile pe carele propagă, ori pur și simplu prin starea negativă pe care ți-o dau. Dar haideți să îi luăm pe rând, să vedem cine sunt ei și ce-i mână în luptă.

Și să începem cu răspândacul de știri false, tipologie tot mai des întâlnită acum și cu un impact tot mai mare. De fapt, cu un impact atât de mare, încât a ajuns să fie folosit la scară largă. Ba chiar a determinat guvernele multor țări să elaboreze strategii de combatere a efectelor acțiunilor lui.

Având mereu un interes, fie el de partid sau de orice fel de grup, răspânditorul de știri false are un program bine definit și țintește mereu discreditarea unor idei promovate de un grup rival, sau chiar grupul rival în sine. Deoarece discreditarea și în general enunțurile negative dau roade mult mai rapid decât întărirea încrederii sau alte demersuri constructive, rar vei vedea știri false care să glorifice pe cineva sau ceva. Nu spun că ele nu există, să ne uităm doar la sloganurile care glorifică marii patrioți care respiră în trupurile dictatorilor lumii moderne. Dar mult mai multe sunt postările în care alte grupări, de obicei cele cu programe la vedere, sunt acuzate că ar fi conduse din umbră, întru interese obscure.

Așadar, cum identificăm un promotor de știri false? Păi analizăm cui servește respectiva șaradă. Pentru că ea mereu servește cuiva. Și analizăm un pic argumentația din spate. De obicei, aceasta e minimală sau țintită pentru un anumit tip de public, răspunzând la frustrări specifice. Dacă te uiți în istoricul de postări al unui asemenea individ, vei vedea că țipetele lui urmăresc un anumit tipar.

Cum răspundem la acest comportament? Cel mai bine, nicicum. A intra în dispută cu un răspândac e un act futil. Ba chiar nociv, pentru că el va folosi argumentația ta în favoarea lui, acuzându-te pe tine că ai o agendă obscură.

Următorul pe listă ar fi trolul. Deși se seamănă cu precedentul personaj, ceea ce-l diferențiază pe trol de răspândac este lipsa unui program sau al unui beneficiar al acțiunilor sale. Trolul nu dorește să ajute pe cineva, el pur și simplu se amuză enervându-i pe toți. Având deci o argumentație ceva mai abil structurată, deoarece trolul vrea să pară universal, nicidecum țintit pe un grup de auditori, el își câștigă respectul de sine odată cu enervarea interlocutorilor. Și, deoarece cu cât interlocutorul e mai inteligent, cu atât și satisfacția trolului e mai mare când îl enervează, și argumentația lui trebuie să fie mai bine pusă la punct.

Cum identificăm un trol? Păi vedem că e mereu în dezacord cu ideile pe care le comentează. Rar, foarte rar, un trol începe el însuși un fir de discuție. Mult mai des îl găsim intervenind cu comentarii, aparent argumentate, pe ideile altora. Sarcastic, uneori simulând chiar o anumită politețe, el savurează enervarea celorlalți. Vrea să fie jignit, adoră să vadă pasiune pusă în argumentările contra sa, iubește sentimentul de furie pe care-l provoacă. Pentru că astfel el își argumentează părerea foarte bună pe care o are despre sine. Practic, își dovedește că e mai deștept decât ceilalți, rămânând calm.

Cum răspundem la acest comportament? Cel mai bine, nicicum. Sau dându-i dreptare. Sau râzând „cu” el. Oricum, dar nu contrazicându-l sau atacându-l.

Și ajungem și la bietul zombi, un individ cu nimic mai puțin nociv decât precedenții doi, însă inocent, datorită naivității. Spre deosebire de trol și de răspândac, omul ăsta chiar crede în ideile pe care le împrăștie. El nu are niciun interes personal sau de grup pentru care își țipă convingerile. El e mânat doar de ideea că el înțelege lucruri pe care ceilalți nu le văd. Și e de datoria lui să le deschidă celorlalți ochii. Deci e chiar un altruist.

Acesta e omul care crede în conspirații, nu le folosește doar ca să discrediteze un anumit grup. El e ținta răspândacului. Însăși rațiunea de a exista a acestuia sunt zombii. Cu cât mai mulți zombi atrage, cu atât e mai bun. Astfel, aceste două tipologii de oameni trăiesc într-o simbioză, justificându-și unii altora existența.

Cum identificăm un zombi? E haotic. Postează mult, în domenii diverse, de obicei preluări, rareori materiale autentice. Nu poți găsi un anumit program la el, ci doar ecoul mai multor programe. Incapabil să formuleze o părere proprie, zombiul repetă sloganuri și dă verdicte, acceptând pe nemestecate argumentația oricât de șubredă a surselor cărora le e captiv. Și respingând vehement orice altă argumentație.

Cum răspundem la acest comportament? Cel mai bine, nicicum. Chiar crezi că-i poți schimba părerile? Nicidecum. El va mima comportamentul răspândacilor și te va „demasca” drept parte a conspirației.

În fine, așa cum răspândacul și zombiul trăiesc în simbioză, și trolul are o țintă preferată, însă relația lor e mai degrabă parazitară. Iar gazda favorită a oricărui trol e nervosul. Nervosul e cel care strigă din toți bojocii contra oricărei idei îi încalcă principiile. Fără să discutăm despre legitimitatea supărării lui, vom menționa doar că el e ținta perfectă a oricărui act de trolaj. Cu cât nervosul își arată mai clar opiniile proprii, și mai cu seamă opiniile care-l scot din sărite, cu atât mai ușor îi va fi trolului să capitalizeze.

Așadar, cum recunoaștem un nervos? Nu e nevoie de vreun efort, îl vedem și fără să vrem, mereu supărat pe câte ceva.

Și cum răspundem la acest comportament? Aici e cel mai simplu dintre toate. Dacă până acum răspunsul cel mai potrivit era „nicicum”, aici răspunsul este „nu-l adoptăm”. Nu devenim „nervoși”. Nu ne luăm la trântă ideologică cu răspândacii de știri false, nu încercăm să convingem zombii de nimic, nu le dăm ocazia trolilor să ne scoată din pepeni. Pentru că, până la urmă, trebuie să rămânem sănătoși mintal, chiar și pe net.

Iar dacă am lezat pe cineva cu acest articol, ei bine, vestea bună e că îmi pare rău. E o simplă părere. O părere pe care nu am de gând să mi-o susțin, nici dacă situația o va cere.