Cristina Centea lucrează ca profesoară de limba engleză și scrie proză. Este laureat al concursului de proză scurtă SF „România peste 100 de ani”. Romanul pentru copii „Alex Blue, băiatul extrateretru”, cu care a câștigat concursul anual de manuscrise pentru copii al editurii Poliron Junior în 2020 este cartea ei de debut.
Alexandru Lamba: Bună, Cristina, mulțumim pentru interviu!
Cristina Centea: Mulțumesc și eu, îmi face mare plăcere.
A.L.: Vorbește-ne despre pasiunea ta pentru literatură. Ce citești de obicei? Ce carte ai acum pe noptieră?
C.C.: N-aș putea spune că am neapărat un gen preferat. Citesc ceea ce îmi trezește interesul. Acum, de exemplu, am început „Umbra vântului” de Carlos Ruiz Zafón. Înainte de asta am citit „O viață măruntă” de Hanya Yanagihara (deși nu prea m-a prins, am cam tras de ea), „Orașul și câinii” de Llosa și mult pomenita în ultimul timp „Un bărbat numit Ove”. Deci niște lecturi din diverse „zone” ale literaturii. Tot ce pot spune e că există anumite cărți care-mi transmit ceva aparte, pe care aș putea să le recitesc la infinit fără să mă plictisesc, de exemplu „Numele trandafirului” a lui Umberto Eco.
A.L.: Pentru că ai debutat cu o carte pentru copii, povestește-ne puțin și despre lecturile copilăriei tale. Care e sentimentul tău de atunci pe care ai încercat să-l sădești la rândul tău în sufletele micilor tăi cititori?
C.C.: Am fost un copil care mereu a citit mult. Îmi plăcea enorm. Citeam practic tot ce-mi cădea în mână, ce era disponibil pe vremea aia. Țin minte că eram pasionată de cărțile de aventuri, gen „Cei trei muschetari” sau „Ivanhoe”. Eram fan Jules Verne. Dintre cărțile românești, m-a prins „Toate pânzele sus!”.
Astăzi, datorită tehnologiei, copiii sunt mult mai puțin tentați să citească decât eram noi. De asta cred că pentru a-i atrage e nevoie de povești dinamice, cu multă acțiune, care să-i țină cu sufletul la gură. Un pic de umor nu strică nici el. Asta e ceea ce am încercat să fac cu romanul meu, sper că am și reușit.
A.L.: Și ai ales să scrii literatură pentru copii pentru că? Și SF pentru că?
C.C.: Faptul că lucrez cu copiii mă ajută să-i înțeleg mai bine, cum gândesc, ce le place, să „simt pulsul” cum s-ar zice. Am testat terenul cu niște povestiri scurte pe care le-am publicat pe un site educațional, sub formă de fișe de lectură, și-am avut mii de descărcări și reacții foarte entuziaste de la învățătoarele care le-au folosit la clasă. Asta m-a făcut să realizez că sunt pe un drum bun și m-a încurajat să continui.
Cât despre SF… nu am neapărat o preferință pentru genul acesta, însă nu-mi place să merg pe cărări bătătorite. Toată lumea scrie Fantasy, așa că am zis să încerc ceva puțin diferit.
A.L.: Dar alt gen de literatură ai de gând să scrii? Știu că acum patru ani ai scris o povestire pentru concursul „România peste 100 de ani”, concurs la care ai și primit premiul III. Să ne așteptăm la mai multe proze scurte în domeniul SF-ului de la tine? Poate un roman pentru „oameni mari”? Alte planuri de viitor?
C.C.: A fost mai mult o conjunctură care a făcut să mă număr printre câștigători la ambele concursuri cu SF-uri, nu e neapărat „fieful” meu. Eu fiind filologă, pot spune că am o problemă cu „S”-ul din SF, adică nu consider că dispun de cunoștințele științifice pentru a putea scrie SF la modul serios, pentru adulți. Am în lucru mai multe proiecte de cărți pentru „oameni mari”, dar fără mare legătură cu genul SF, deocamdată. Însă aș dori să public o continuare la „Alex Blue”.
”Am crezut că e un spam și mă pregăteam să-l șterg fără să-l mai deschid și doar în ultima secundă am văzut cuvântul Polirom.”
A.L.: Așadar, eu știu de două concursuri la care ai participat și le-ai câștigat pe ambele. Felicitări! Vorbește-ne despre aceste experiențe! Cum a fost timpul între momentul în care ai trimis manuscrisul și cel în care ai primit vestea cea mare de la editura Polirom?
C.C.: Având în vedere că e o editură atât de prestigioasă și nu era un concurs doar pentru debutanți, ci și pentru scriitori consacrați, nu m-am așteptat să câștig. Nici măcar nu pot spune că am stat „ca pe ace” așteptând rezultatul. De fapt, a fost destul de amuzant. Atunci când am primit mail-ul, în prima clipă am văzut doar „Felicitări, sunteți câștigătoarea concursului…”. Am crezut că e un spam și mă pregăteam să-l șterg fără să-l mai deschid și doar în ultima secundă am văzut cuvântul „Polirom”.
A.L.: Mulțumim și îți dorim succes în continuare!
C.C.: Alex, mulțumesc și eu și vă doresc cât mai multe proiecte finalizate pe viitor!
