Allex Trușcă (pe numele complet Alexandru Trușcă) este autor de literatură fantastică. Este pasionat de istorie medievală, mitologie, literatură Fantasy și ficțiune istorică. A urmat ateliere de scriere creativă organizate de Revista de Povestiri. A publicat romanele „I put a spell on you…” (Ed. LITERA, 2020), „Nebunul alb” (Ed. PAVCON, 2019) și „Cealaltă Regină” (Ed. PAVCON, 2018), dar și povestiri în reviste precum Iocan, OPT motive, Colecția Science Fiction, Revista de Povestiri și Galaxia42 .
Alexandru Lamba: Salut, Alex, și mulțumim pentru interviu!
Allex Trușcă: Salut, Alex, Galaxia42, mulțumesc pentru invitație!
A.L.: Deși ești un scriitor cu o „istorie” mai veche în Fantasy, (seria „Nebunul alb”, „Cealaltă regină”) se pare că ai reușit să ajungi la marele public atunci când ai introdus o foarte mare componentă de cotidian în povestea ta, apărând astfel „I put a spell on you…”. Pari că te simți foarte bine atât în zona miturilor populare cât și în cea a urbanului alert, însă când ele se completează reciproc iese cel mai bine. Pe care o preferi totuși?
A.T.: Am crescut până la 18 ani undeva la țară, lângă un mic orășel din Gorj, aveam 7 ani la revoluție. Imaginează-ți că televiziunea prin cablu a ajuns acolo mult mai târziu. Oamenii n-aveau altă formă de divertisment sau socializare decât discuțiile la poartă, un fel de poiană a lui Iocan unde fiecare-și dădea cu părerea despre orice. Și auzeam aici tot felul de superstiții, obiceiuri, mă fascina modul cum se raportau la ele, era un fel de cod înscris bine în genele lor, pe care nu concepeau să-l încalce. La orice întrebare a celor tineri, ei ridicau din umeri: „așa se face dintotdeauna”. Și am rămas fascinat de modul cum se raportau la iminența morții, o acceptau cu calm și resemnare. Uite, un exemplu care mi-a rămas în minte: trei bătrânici stăteau pe o bancă, la un moment dat începe să cânte o cucuvea, femeile își fac cruce și încep, glumind, să facă pronosticuri, cine are cele mai mari șanse de a muri. Pe de altă parte, lucrez de 15 ani în multinaționale, într-o perioadă am călătorit destul de mult, cred că o treime din anii ăștia i-am petrecut prin alte țări, iar restul în Craiova și București, așa că sunt bine ancorat în realitățile vieții cotidiene. Sunt lumi total diferite, însă îmi place să le aduc împreună, să iau elemente din una si să le aduc în cealaltă. Nu e ușor, mai ales că tinerilor, în special celor din mediu urban, li se par greu de crezut unele aspect din lumea satului.
A.L.: Pentru că multe dintre scrierile tale merg spre analiza omului acestor vremuri, a corporatistului, a studentului, a omului zilelor noastre, te-aș întreba: Cât din tine, din experiențele și trăirile tale, din deciziile tale, de fapt, pui în cărțile pe care le scrii? Ai foarte multe referințe la muzică și la călătorii, vorbește-ne și despre aceste pasiuni ale tale.
A.T.: Greu de cuantificat, știu că atunci când scrii la persoana I trebuie să-ți asumi că autorul va fi confundat cu naratorul. Evident, am în scrieri o parte din experiențele și trăirile mele, dar sunt mereu cu ochii în patru și urechile ciulite la ceilalți. Realitatea e o sursă de inspirație mereu surprinzătoare, dar nu simt nevoia unei autobiografii, ci, pur și simplu, având anumite experiențe, încerc să-mi dau seama cum ar reacționa un personaj. Mă gândesc la asta destul de mult, încerc să văd care sunt deciziile logice, care sunt cele mai improbabile și să văd unde ar putea duce. Îmi place să călătoresc, într-unul din orașele din Olanda prezentate am locuit câteva luni și mi-ar plăcea să mă stabilesc acolo, dacă n-ar fi atât de frig. Recunosc, am suferit în această perioadă din cauza restricțiilor de călătorie, dar sper că lucrurile vor reveni la normal cât de curând. Despre referințele muzicale din carte, sunt acolo câteva melodii care-mi plac și le ascult în neștire. Pe altele le-am folosit datorită mesajului în concordanță cu acțiunea romanului.
n-aș vrea să-mi forțez norocul prea mult, n-aș opri într-o noapte în pădurea de la Radovan
A.L.: Mitologia românească din zona Olteniei, care se vede că ocupă un loc central în multe dintre scrierile tale și e bine documentată. De unde vine pasiunea ta? Pornești de la anumite ființe despre care vrei să scrii și cauți ideea, ai ideea și cauți ființele care te-ar putea ajuta s-o pui în practică, pornești de la un anumit mit?
A.T.: În urmă cu ceva timp mă gândisem să public o colecție (sau culegere, că am văzut mai multe discuții pe seama termenului corect) de povestiri inspirate din folclor, mitologie, legende locale, să iau făpturile care bântuie Panteonul românesc și să le aduc în cotidian. Auzisem ceva povești din copilărie, și crede-mă, lumea vorbea multe atunci, am mai și articole recente în presă. Apoi am început să mă documentez din surse de specialitate, mă refer aici la Mitologia română a lui Vulcănescu, dicționarele de mitologie ale lui Ion Ghinoiu sau Tudor Pamfile. Odată ce am identificat făpturile și am suficiente informații, încerc să le construiesc un spațiu în care să acționeze și construiesc în jurul lor. Uite, de exemplu, I put a spell on you… fusese inițial doar o povestire, în jurul legendei miresei de la Radovan. Nu vreau să mă limitez la aceste făpturi, mai sunt și alte lucruri în lume despre care aș vrea să scriu.
A.L.: Crezi sau doar folosești miturile?
A.T.: Acum doar le studiez și le folosesc, dar în copilărie și adolescență credeam în ele, am crescut cu povești cu strigoi și moroi, farmece, blesteme. Totuși, n-aș vrea să-mi forțez norocul prea mult, n-aș opri într-o noapte în pădurea de la Radovan să verific veridicitatea poveștii Ilenei.
A.L.: Pentru că suntem la o revistă dedicată SF-ului, și pentru că tu ai cel puțin două povestiri SF („A doua șansă”, „Diamante pentru Kimberly”) te întreb și ce loc ocupă acest gen în lista pasiunilor tale. Te vezi scriind o carte SF?
A.T.: am un mare respect pentru scriitorii de SF, mi se pare că nu e suficient să stăpânești cuvintele și stilul, ci e obligatoriu să ai o logică bună și cunoștințe din multe domenii, așa că nu m-aș aventura prea departe pe acest tărâm. Prefer să mă limitez la a-i citi pe alții mai buni și de a încerca marea cu degetul din când în când cu câte-o povestire. „Diamante pentru Kimberly” e o poveste care mie-mi place mult, nu cred că mai este SF acum, deja diamantele din cenușă umană sunt o realitate în SUA, Canada, Elveția, etc. Pentru „A doua șansă” îi mulțumesc lui Ștefan Decebal Guță pentru ajutorul oferit pe partea tehnică.
De-ar avea ziua 40 de ore și weekend-ul 5 zile mi-ar fi mai ușor.
A.L.: Și acum, câteva întrebări scurte: Cum te vezi tu, pe tine, ca cititor și ca autor?
A.T.: Din păcate nu am timp să citesc cât aș vrea. Încerc să citesc cât mai multe genuri, să nu mă limitez, mi-am propus să citesc câte o carte a fiecărui câștigător ale marilor premii literare internaționale, dar să nu neglijez nici autorii români. De-ar avea ziua 40 de ore și weekend-ul 5 zile mi-ar fi mai ușor. Ca autor, sunt perfecționist, învăț din greșeli, și din ale mele și din alte altora, că-i mai puțin dureros pentru mine, sunt receptiv la sugestii, sunt convins că încă nu s-a scris cartea perfectă și că nu-i pot mulțumi pe toți. Îmi place să scriu literatură fantastică, realism magic și aș vrea să continui în direcția asta.
A.L.: Ce-ți place mai mult când citești, să evadezi, sau să te regăsești în paginile cărții?
A.T.: Citesc ca să găsesc și să mă regăsesc, câteodată mă fură povestea, altădată mă fură modul de scriere. Încerc să învăț câte ceva din ambele.
A.L.: Dar când scrii, ce-ai vrea să-i oferi cititorului? O cale de scăpare, sau o introspecție?
A.T.: De ce nu ambele? Nu vreau ca textele mele să fie doar o sursă de evadare din cotidian ci și o introspecție. Uite, de exemplu, la „I put a spell on you…” mulți cititori (mai precis, cititoare) au spus că au făcut pauză de la citit să-și analizeze șifonierul, apoi și-au analizat relația, sper că nu le-a dat cu virgulă, altele au spus că au cerut și partenerilor s-o citească. Îmi cer scuze dacă le-am oferit prilej de ceartă.
A.L.: Ce ai pe masa de lucru acum?
A.T.: Italienii au o vorbă „poche idee ma ben confuse” (idei puține, dar foarte confuze). Mă gândeam să încerc un roman după proza „Moartea s-a mutat la bloc” apărut în Iocan #10, sau poate un roman mozaic/compozit având în centru „Diamante pentru Kimberly”, ceva proză scurtă. Mai sunt câteva reviste cărora nu le-am trimis texte până acum, intenționez s-o fac în viitor, consider că sunt un mijloc bun de promovare pentru autori, pentru un CV literar, dar și un loc unde-și pot măsura „forțele”. Ah, și aștept să văd cum vor fi primite cele două texte ale mele „Cad oameni” și „Ziua Judecății” din antologia de proză fantastică „Treisprezece” ce va fi publicată la Editura LITERA în colecția Biblioteca de Proză Contemporană, coordonată de Doina Ruști.
A.L.: Mulțumim și îți dorim succes în toate întreprinderile viitoare.
A.T.: Mulțumesc mult, succes și ție Alex, succes Galaxia42 și cât mai mulți cititori!
Mai jos puteți urmări discuția dintre Allex Trușcă și Alexandru Lamba, din cadrul proiectul Doi prozatori pe săptămână, proiect desfășurat sub umbrela Muzeului Național al Literaturii Române și a revistei Cultura în direct și coordonat de scritoarea Doina Ruști în parteneriat cu Editura Litera.
