Ana-Maria Negrilă este absolventă a Facultății de Limba şi Literatura Română a Universității București, doctor în literatură veche, scriitoare și traducătoare. S-a remarcat printr-o scriitură bogată și diversă, publicând atât texte de ficțiune (science fiction și fantasy), cât și critică literară. A publicat mai multe romane și culegeri de povestiri: Orașul ascuns (2005), Împăratul gheţurilor (2006) pentru care a obținut premiul Vladimir Colin în 2008, și Lumile se prăbușesc (2015, ebook). În 2016, i-a apărut primul volum al seriei Stelarium, Regatul sufletelor pierdute (Crux Publishing, 2016), urmat, la câteva luni de volumul al doilea, Ascensiunea stelară, publicat la aceeași editură. În 2018, a apărut ediția a doua a romanului Împăratul ghețurilor (Crux Publishing, 2018), iar în 2019 acesta a fost tradus și publicat în Ungaria. Seria se încheie cu Agenții haosului (Crux Publishing). În 2020 publică primul volum din seria dark-fantasy Stăpânul umbrelor – Trezirea (Crux Publishing).
Daniel Timariu: Dintr-un început trebuie să afirm că volumele tale din seria Stelarium sunt unele dintre cele mai complexe și bine documentate romane science fiction din literatura română. De unde această pasiune pentru fantastic, mai ales science fiction?
Cu pasiunea pentru fantastic și cu cea pentru știință în general m-am născut, dar pe cea pentru SF am dobândit-o în copilărie, odată cu primele romane ale genului. De fapt, cu timpul am constatat că nu îmi place SF-ul, sau romanul polițist, sau cel istoric, ci ficțiunea în toate manifestările ei.
De ce scriu SF și nu alt tip de roman? Pentru că la începutul anilor 90 am trimis o povestire fantastică la un concurs organizat de revista Anticipația. Nu am câștigat niciun premiu, în schimb, am fost contactată de Mihai Dan Pavelescu, care m-a sfătuit să mă înscriu la un cenaclu literar și mi-a recomandat Cenaclul String. Ajunsă aici, de la a citi SF, la a publica SF nu a fost decât un pas mic.
DT: În Stelarium, construiești un întreg univers, cu intrigi, cu lupte pentru putere, dar nu numai, inventezi termeni noi, tehnologii deosebite, fără a pierde nicio clipă partea umană a personajelor, sau, poate mai corect spus, partea postumană. Crezi că oamenii se vor schimba sub acțiunea spațiului cosmic?
Oamenii se vor schimba și nu se vor schimba. Se vor schimba pentru că se vor confrunta cu situații noi și vor fi obligați să găsească soluții atât științifice, cât și sociale ca să supraviețuiască. Și nu se vor schimba, pentru că omenirea va rămâne așa cum a fost programată genetic să fie, iar aici nu este nimic de făcut decât ca societatea să se adapteze din mers. Citind pentru un alt proiect niște jurnale de călătorii din sec. al XV-lea, am constatat tocmai acest lucru – că omenirea este foarte asemănătoare cu cea de acum 600 de ani.
Indiferent dacă se înghesuie într-o corabie și trebuie să urmeze anumite reguli de siguranță sau se înghesuie într-o navă cosmică și să urmeze alte reguli, oamenii tind să facă, sau să nu facă, aceleași lucruri. Un scriitor de SF va trebui deci să-și imagineze acele amănunte care vor face parte din viața de zi cu zi a unei societăți viitoare și care vor da, până la urmă, veridicitate acelei lumi.
DT: Îți urmăresc ascensiunea, ca să folosesc un cuvânt din titlul unui roman scris de tine, peste hotare. Ce ne poți spune despre publicarea în limba maghiară?
Nu pot să spun că mă preocupă în mod deosebit publicarea în străinătate, pentru că sunt foarte multe de făcut și la noi, mai ales în zona de promovare, însă pot să spun că am un ochi ațintit și în direcția aceea. Mai mult decât piața americană, care este axată, așa cum este și normal, pe producțiile autorilor proprii, mă interesează piața europeană, care este mai deschisă, de aici și traducerea în limba maghiară a Împăratului ghețurilor. Dincolo de realizarea în sine, mă interesează cum interacționează un public străin cu o carte, care nu este scrisă după rețeta internațională a genului, și, în ce măsură, trebuie să mă apropii sau să mă îndepărtez de această rețetă.
DT: Orașul ascuns, un volum de proză scurtă, fantasy, chiar urban-fantasy, publicat în 2004, arată preocuparea ta și pentru literatura fantasy. În ultima perioadă au apărut multe romane fantasy, epic-fantasy, în special. Cum vezi tu evoluția aceastui gen literar pe plan local: raportat la mitologia românească, sau la cea universală?
Specificul românesc trebuie mânuit cu multă grijă, pentru că pentru autohtoni nu reprezintă deloc o noutate, de aici și lipsa de interes a cititorilor pentru el, iar pe plan internațional, unde ar putea prinde publicul, trebuie promovat masiv ca să își facă loc. Din păcate, la fel ca în cazul traducerii și publicării în străinătate, trebuie să existe un efort, altul decât al autorului, care să pună lucrurile în mișcare. Deci, nu văd o evoluție favorabilă a cărților care se folosesc masiv de mitologia românească până nu voi vedea și o strategie coerentă din partea editurilor. Deocamdată, mai mult succes vor avea romanele care au digerat foarte bine mitologia românească, amestecând-o cu alte locuri comune ale genului.
DT: De curând ai publicat primul volum dark-fantasy dintr-o serie. Un fragment din acest roman se poate citi și în paginile revistei noastre. Ce ne poți povesti despre universul creat, ce aduce nou?
Romanul Stăpânul umbrelor, la fel ca Stelarium, se dezvoltă pe mai multe planuri, urmărind destinul mai multor personaje. Pe de-o parte avem doi tineri care stăpânesc o artă veche a folosirii sunetelor, numite nome, un prinț pe cale de a fi asasinat, o tânără crescută pe o insulă din largul mării și care va descoperi curând de ce este diferită de cei din familia ei, iar pe de alta, un tânăr luptător care trebuie să-și răzbune tatăl adoptiv, însă ajunge să fie bântuit de un spiritul numit ellore, care aparține unei tinere misterioase ce avusese o moarte violentă. Toate aceste personaje trebuie să își rezolve problemele în timp ce ajung să facă parte din alaiul nupțial al unei prințese. Noutatea ar fi modul în care am combinat mai multe mitologii, folosind ca bază și lumea din Stelarium.
DT: Care sunt planurile de viitor? Când vom mai citi povestiri de Ana-Maria Negrilă?
Am o mulțime de planuri dintre care unele sunt deja în curs de realizare. În primul rând, am de scris al doilea volum al Stăpânului umbrelor, apoi de finalizat romanul istoric Cele patru oglinzi ale adevărului, care va avea și el mai multe volume. În al doilea rând, adun material pentru un nou roman space opera inspirat de o nuvelă publicată în anii 90 – Peșterile de fum ale timpului. De aceea, nu cred că veți citi prea multe povestiri scrise de mine în această perioadă, în schimb, fragmente de roman vor fi suficiente.
DT: Fiind o scriitoare apreciată, ce poate fi un model pentru tinerele debutante, ce ai dori să le transmiți acestora?
Le-aș da același sfat pe care l-aș da tuturor începătorilor – să nu se grăbească să publice în volum. De ce? Există multe motive. Trebuie să capete experiență, să citească mult, să înceapă să simtă piața, să cunoască edituri etc. Asta nu înseamnă că nu trebuie să publice deloc, ci să înceapă cu texte de dimensiuni mai mici cu care să-și facă mâna, apoi să participe cât mai mult la diferite activități și să discute cu scriitori, editori, cititori. Și în final, să nu uite că nu publicarea este scopul unei cărți, ci vinderea ei în cantități suficiente cât să merite investiția în scrierea ei.
DT: Îți mulțumim mult pentru acest scurt interviu și îți urăm mult succes în cariera aleasă.
Mulțumesc și eu și mult succes!
