Credit foto: Tor Books
Liu Cixin e un autor de SF chinez, celebru pentru trilogia „Amintiri din trecutul Terrei”, trilogie ce debutează cu volumul „Problema celor trei corpuri”. Această carte a fost adusă în atenția publicului american prin intermediul traducerii lui Ken Liu, de unde, mai apoi, a făcut înconjurul lumii. În română, cărțile seriei „Amintiri din trecutul Terrei” au apărut la editura Nemira. Liu Cixin a avut amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări, pentru care-i mulțumim foarte mult!
Miloș Dumbraci: Cine este Liu Cixin? Toată lumea te cunoaște drept autorul faimoaselor serii SF pe care le-ai scris… dar ce ne poți spune despre Liu Cixin omul, inginerul și așa mai departe? Ce îți e cel mai drag în viață și în literatură? Care dintre celelalte lucrări ale tale (în afară de „Problema celor trei corpuri”) crezi că e mai bună, sau îți e mai dragă?
Liu Cixin: Sunt un autor de SF, dar, de fapt, sunt cu adevărat doar un chinez oarecare. Trăiesc o viață normală într-un orășel mic al Chinei. Cel mai important lucru din viața mea la ora actuală e SF-ul. Să aleg opera preferată din ce am scris eu mi-e dificil, pentru că am publicat doar lucruri care-mi sunt dragi, lucruri care mă încântă foarte mult. Cred că dacă autorul nu pune pasiune în lucrul său, atunci nici cititorii nu vor fi prea interesați. Deci tot ce am scris și am publicat îmi place foarte mult. În aceeași ordine de idei, pot spune că am multe scrieri pe care nu le-am publicat și a trecut multă vreme de când nu am publicat ceva nou. Dacă mă obligați să dau un răspuns, aș spune probabil că pe lângă trilogia „Amintiri din trecutul Terrei”, cel mai satisfăcut sunt de „Fulgerul globular”.
M.D.: Într-o lume în care mulți autori se plâng că Hard SF-ul își pierde popularitatea și în care se pare că trebuie să fii britanic sau american ca să ajungi la publicul internațional, tu ai un succes enorm cu o carte Hard SF chinezească. Împotriva tuturor așteptărilor. Cum îți explici aceasta? Care e secretul succesului tău?
L. C.: Deși Hard SF-ul nu mai este curentul central în lumea SF-ului, el încă reflectă ceva fundamental în literatura SF. Hard SF-ul are încă un număr mare de cititori în lume. SF-ul american suferă schimbări semnificative, iar motivele din spatele lor sunt complicate. Dar e clar că SF-ul american își pierde din vitalitatea pe care o avea în epoca sa de aur. Deci, atunci când apare un roman hard SF citibil și care poate reaprinde pasiunea unui cititor pentru acest gen, el poate atrage foarte mulți cititori, mai ales dacă acel roman nu este american, ci are o altă viziune asupra umanității și a universului. De-asta cred eu că a avut cartea mea atât de mult succes în Statele Unite.
M.D.: Pe cine vezi ca următoarele nume mari din noua generație de scriitori de SF chinezi (cu excepția ta, desigur)? Va fi Estul (țările asiatice) noul tărâm al SF-ului?
L.C.: Cinstit vorbind, nu văd pe nimeni care să poată deveni un nume mare. Nici eu nu sunt un nume mare. Nu sunt atât de mulți cititori de SF sau scriitori de SF în China. Ne lipește un autor și o carte cu influență în acest moment. De-asta viitorul SF-ului în China nu e prea luminos. Situația e aceeași în alte țări asiatice. Realitatea situației rămâne aceeași, când vorbim de SF la nivel mondial, vorbim, de fapt, despre SF-ul din Statele Unite.
M.D.: De unde a apărut universul Celor Trei Corpuri, ce l-a inițiat în mintea ta? În timp ce îți citeam cărțile, de multe ori am avut senzația că sunt menite și ca un avertisment. Așa este? Dacă da, despre ce ne avertizează? Că nu ar trebui să explorăm spațiul? Sau doar că ar trebui să fim pregătiți din punct de vedere militar pentru ce poate fi mai rău?
L.C.: Inspirația pentru trilogia „Amintiri din trecutul Terrei” vine din problema celor trei corpuri din fizică. Lucrul care ne surprinde la această problemă este că într-un sistem simplificat cu doar trei puncte de masă nu ai cum să prezici mișcarea celor trei puncte. Dat fiind faptul că a rezolva problema celor trei corpuri e atât de greu, cum putem să ne descurcăm cu universul vast și complex în care trăim? Următoarea mea întrebare a fost: dacă ar exista forme de viață inteligentă într-un sistem în care trei stele au orbite haotice, cum ar fi viața lor? Asta a fost inspirația inițială pentru carte.
„Problema celor trei corpuri” descrie cel mai rău deznodământ posibil de care poate avea parte o civilizație în univers, dar e numai o posibilitate, nu ar trebui să fie văzută ca un avertisment cu un fundament științific solid. Sunt un mare fan al explorării spațiului, cred că nu ar trebui să ne oprim niciodată din a explora, de teama necunoscutului. Și mai important, a merge în spațiu și a extinde numărul de lumi locuite de civilizația umană e cea mai bună soluție pentru criza cu care se confruntă personajele din „Problema celor trei corpuri”.
M.D.: Vorbind despre această serie: este o binecuvântare sau un blestem să fii „tipul cu trilogia Celor Trei Corpuri”? Ți-a afectat negativ sau ți-a ajutat celelalte scrieri, celelalte proiecte literare pe care le aveai? Dacă ar trebui să o iei de la început, pe când încă nu erai faimos, ai schimba ceva? În felul în care te-ai implicat, ca om, în stilul de scriere, în povestea însăși?
L.C.: Creațiile unui scriitor reprezintă un proces de golire mai degrabă decât de acumulare. Fiecare operă consumă ceva din inspirația și energia scriitorului, cauzând operele următoare să se confrunte cu problema împuținării opțiunilor și a apariției mai multor dificultăți. Cât despre întrebarea dacă aș schimba ceva la trilogia „Amintiri din trecutul Terrei”, aceasta e o problemă pe care mi-o pun foarte rar. Cartea e terminată, deci nu-mi mai folosește la nimic să mă gândesc la această chestiune. Zilele acestea mă gândesc mai mult la scrieri noi. Dacă aș avea ocazia să rescriu trilogia „Amintiri din trecutul Terrei”, aș încerca să o mai îmbogățesc cu detalii, cum ar fi descrierea experienței lui Yun Tianming când ajunge pe Trisolaris.
M.D.: Extratereștrii tăi sunt unii dintre cei mai complecși intelectual și originali care apar în asemenea cărți. Cine sau ce i-a inspirat? Par că nu înțeleg mințile și sufletele oamenilor în mod corect. Crezi că am avea probleme în a comunica cu cei reali, sau e doar o metaforă menită să ilustreze distanța dintre China și Occident?
L.C.: Voi răspunde mai întâi la a doua întrebare. Nu, nu e o metaforă. Trilogia „Amintiri din trecutul Terrei” e SF, iar extratereștrii sunt doar extratereștri, nu sunt proiecții ale oamenilor de pe Pământ. Nu sunt interesat de folosirea SF-ului pentru a critica societatea.
Cred că prima noastră întâlnire cu viața extraterestră va fi marcată de foarte multe dificultăți de comunicare. Poate că ele vor fi chiar mai mari decât ne putem imagina. Dacă am întâlni extratereștri care ar fi cu milioane de ani mai avansați decât noi, cel mai greu ne va fi să descoperim un criteriu după care să ne dăm seama dacă sunt inteligenți. De exemplu, furnicile nu-și pot da seama că oamenii sunt forme de viață inteligente, întrucât cea mai mare parte din activitățile umane, cum ar fi munca pe care o facem la birou sau folosirea computerelor și telefoanelor, nu le par furnicilor a fi activități care necesită inteligență.
Alexandru Lamba: Revenind la „Problema celor trei corpuri”: o parte din succesul internațional pe care îl are se datorează zugrăvirii excelente pe care ai realizat-o în cazul revoluției culturale chineze, de la chiar începutul ei. Cum a fost acesta recepționată în țara ta? Care au fost reacțiile pe care le-a primit de la critica literară chineză?
L.C.: Revoluția culturală e încă un subiect sensibil în China, deci e rar menționată în literatură sau în filme. În același timp, tinerii chinezi cunosc foarte puține despre acea perioadă și nici nu sunt prea interesați de ea. Chiar dacă revoluția culturală nu s-a petrecut atât de demult, cea mai mare parte a Chinei a uitat-o deja. În „Problema celor trei corpuri”, revoluția e folosită doar ca un sprijin istoric, nu cu intenția de a genera ea însăși un răspuns din partea publicului. Unii cititori mai tineri chiar au crezut că descrierile violențelor din revoluția culturală, așa cum le-am zugrăvit eu, au fost exagerate. Dar, de fapt, nu au fost exagerate deloc.
A.L.: În contextual dezvoltării economice accelerate a Chinei și a preluării de către ea a rolului de primă putere economică mondială, în paralel cu dezvoltarea întreprinderii spațiale Space X, o inițiativă private, cum vezi tu, un scriitor de SF și un vizionar, viitorul explorării spațiale? Va avea loc o cooperare între marile puteri ale luii? Va fi o competiție constructive? Sau poate un nou război rece în spațiu?
L.C.: Deoarece economia Chinei s-a dezvoltat foarte mult, oamenii par să creadă că tehnologia spațială chineză se apropie, gradual, de cea Statelor Unite. Din nefericire, e o părere greșită, deoarece, vorbind despre inovații de ultimă oră, între Statele Unite și China este încă o mare diferență. Poate va exista o cooperare între China și Statele Unite în domeniul spațial, dar e mai probabil ca ele să concureze. Cât despre cele două țări ajungând la nivelul unui război rece, nu cred că asta se va întâmpla în viitorul previzibil, deoarece forța Chinei în domeniul tehnologiilor aerospațiale nu este deocamdată pe măsura celei a Statelor Unite.
Darius Hupov: Când drepturile de televiziune sau de cinematografie ale unei cărți sunt vândute, poate apărea situația în care autorul dorește să facă parte din echipa de producție și să-și aducă aportul la produsul final. Cum te gândești să intervii în procesul de adaptare a romanelor tale la o formă vizuală de artă?
L.C.: Deja am vândut drepturile de adaptare pentru o parte din opera mea, spre a fi transformată în filme. Dar singura lucrare terminată e „Pământul rătăcitor” (The Wandering Earth – Liu lang di qiu). Cât despre participarea autorului în adaptarea pentru ecran, situația depinde foarte mult de opera în sine. Cred că o carte SF și un film SF sunt două tipuri distincte de artă. Există unele limite până la care autorul cărții poate ajuta în procesul de adaptare. Autorii ar trebui să respecte munca regizorilor și a producătorilor. Personal, am vândut întotdeauna drepturile de adaptare ale cărților mele pentru sume fixe, deci profiturile sau pierderile nu mă afectează.
Un interviu cu întrebări de la Darius Hupov, Miloș Dumbraci și Alexandru Lamba.
Traducerea din chineză în limba engleză a fost realizată de Michelle Deeter, iar în română de Alexandru Lamba
