Anamaria Borlan
Anamaria Borlan este cofondator al clubului Antares Brașov (1981), membru, coordonator și, în prezent, președinte de onoare al clubului. A publicat mai multe volume din romanul Aripile Albastre (titlul original Aoi tenshi monogatari – Povestirile îngerului albastru), roman în 2 volume, 10 cărți de volum (Dragon, Karma, Tulburare, Pași în aer, Zile, Cântecul șoimului, Legături, Axa timpului, Îngerul albastru, Aripile Albastre), la editura Pavcon. În 2019 a publicat romanul Marșul fantomelor, roman din seria RSA (România Sub Asediu), în 2021, volumul personal de proză scurtă Incidentul Indira, editura Pavcon, romanul Călăreții rasei, 2023, editura Cristian PlusArt. Are numeroase povestiri publicate în revistele de gen din România: Colecția Science Fiction, Colecția de povestiri science fiction și fantasy pentru Nevăzători, dar și în revistele MetaGalaktika și Galaktika din Ungaria. De asemenea a publicat povestiri în antologiile: Antologia CSF, Ficțiuni Centenare, Flori(i)le Poeziei, editura eCreator. Este coorganizator al festivalului AntareSFest din Brașov.
Ce te-a determinat să scrii ficțiune de gen?
O întrebare cu un răspuns destul de complicat! În clasa a cincea, am citit, din întâmplare, o povestire unde câteva personaje călătoreau prin vastitatea spațiului. În timpul lecturii, mă imaginam alături de ele, explorând minunățiile unui univers pe care doream să-l cunosc și să am parte de aventurile descrise. A fost arcul care m-a împins să scriu propriile mele povestiri, așa cum mi le imaginam eu. Totul a început în clasa a cincea! De atunci, continui cu entuziasm să voiajez printre constelații și galaxii, cu mintea și sufletul, dacă nu pot, deocamdată, în mod fizic!
Aripile Albastre este o lucrare monumentală, ai publicat până acuma nouă volume și mai urmează. Câte vor fi în total?
Așa cum ai menționat în prezentare, pentru care îți mulțumesc, Aripile Albastre este … cum să spun, o poveste lungă. Volumul unu este alcătuit din 10 cărți, fiecare cuprinzând 4 capitole a 45 de pagini. Nu a fost nimic premeditat, așa mi-a ieșit numărul de pagini.
Volumul doi va conține cam tot 10 cărți, pentru echilibru, din care am scris aproximativ jumătate. Nu știu dacă va fi și volumul trei, cu toate că idei pentru continuare am din belșug.
Care au fost sursele tale de inspirație?
Am pornit de la pasiunea mea pentru fabuloasa cultură niponă, pe care am descoperit-o în același timp cu literatura science fiction. De-a lungul timpului am stat de vorbă cu câțiva experți în studii japoneze, am prieteni niponi pe care îi întreb uneori despre anumite noțiuni, am citit mulți autori de literatură și poeți japonezi, ca și manga, am vizionat o mulțime de filme și anime, am admirat multe expoziții și albume de pictură, m-am documentat în special despre istoria feudală, arte marțiale, despre felul unic, aspru al samurailor combinat cu serenitatea admirării florilor de cireș, lăsându-mă fascinată de inegalabilă măiestrie de a crea imagini artistice de mare valoare și sensibilitate, astfel încât orice aspect al vieții, fie și o măruntă banalitate deseori trecută cu vederea, poate fi ridicată la nivel de estetică desăvârșită. Arta de a crea artă!
Cum te raportezi la civilizația niponă?
Faptul că îmi place și admir cultura japoneză, nu înseamnă că aș fi tot timpul intens și permanent preocupată de aceasta. Desigur, se regăsesc idei și uneori modul meu gândire reflectă câte ceva din comportamentul specific nipon. Ceea ce încerc, pe cât se poate în societatea noastră și adoptat stilului nostru de viață, să aduc un dram sau mai mult, din esența frumuseții pure, prin simplitate însă profunzime, disciplină, amabilitate prin politețe, armonie și echilibru cu natura, fie ea umană sau vegetală sau animală.
În romanele și povestirile mele, bine, nu chiar în toate, însă în majoritate, când creionez în minte un personaj sau o scenă de acțiune, introduc, fără voia mea, elemente din diferite aspecte ale culturii și vieții nipone. Fac o scurtă referire la romanul Călăreții rasei. Anumite locuri sau personaje, în descrierea lor, conțin trimiteri voalate fie la arte marțiale sau la un aranjament, sau călugări-războinici, nu spun mai multe …
Ce te atrage la această fascinantă civilizație insulară și nu la, dau un exemplu, mitologia nordică, exotică și ea, dar mult mai apropiată?
Mă atrage și mitologia nordică, la fel ca mitologia altor popoare (druizi, vikingi, goți, asirieni și întregul orientul antic, precolumbieni, etrusci, hitiți, africani, inuiți, maori, etc.), privind geneza și evoluția, semnificația și simbolurile unei credințe sau alta, începând cu paleta uluitor de bogată a culturii dacice. Interesul meu cuprinde, indiferent de regiunea sau îndepărtarea geografică, cam tot ce aparține de istoria antică, clasică, medievală, modernă ca și antropologia umană și nu numai, și cea filosofică, socială și culturală, din toate timpurile. Există nenumărate mituri și legende pe toate continentele, de la o multitudine de popoare, care sunt de-a dreptul extraordinar de interesante.
Ca să răspund la întrebare, ceea ce mă atrage și mă intrigă în același timp, este sensibilitatea și dârzenia niponă, exigența și codul de onoare care încă este în vigoare ( de unde s-a inspirat și mediul de afaceri japonez), de asemenea, virtuțile și spiritul de războinic înțeles prin context istoric și cultural. Nu în ultimul rând limba melodioasă și complexă, scrierea în multiple variante, kanji, hiragana, katakana, și rōmaji (transcriere în alfabetul latin), ca să nu mai spun despre modul de citire, onyomi, kunyomi și furigana. Japonezii sunt un popor politicos care întotdeauna (sau măcar încearcă întotdeauna) să împletească armonia cu echilibrul.
Călăreții rasei este cel mai nou roman al tău. Unul în care te distanțezi de lumea din Aripile Albastre, cea care te-a consacrat, dar în care nu renunți la mitologie, la paranormal, de data asta de inspirație creștină. Spune-ne câteva cuvinte despre această nouă călătorie în imaginar.
Călăreții rasei, editura Cristian PlusArt, colecția Fantastica, este, precum îl definește și colecția, un roman mult mai fantasy decât Aripile Albastre, care relevă elemente de realism fantastic.
Romanul l-am scris în ideea de a construi ceva despre noțiunea de contrar, antiteză, un fel de antiteză a opusului, o îndrăzneală generalizată, încercând să explorez câteva imagini despre anumite principii sau convingeri, un fel de paradigmă totală, absolut generală, conținând o vastă abundență de elemente paranormale, superstiții, credința în forțe miraculoase, care se regăsesc în marea majoritate a religiilor lumii, prin sensul și valoarea ideilor ca fiind un prototip al lumii sensibile în care trăim (zise cândva Platon), pe care le credem sau nu, mai mult sau mai puțin adânc impregnate în conștiința omenească. Relația omului cu Universul, indiferent dacă este vorba din punct de vedere religios sau științific (cu toate că cele două noțiuni nu se exclud în totalitate), dorința de explorare și curiozitatea de a afla, există de când lumea și Pământul.
Un subiect interesant și controversat, în același timp.
Nu am intrat prea adânc în modelul creștin, am preluat doar ce am observat în jurul meu și m-am întrebat uneori: de ce iadul să fie plin de răufăcători iar paradisul numai de cei buni? Dacă ar fi cumva invers? Dacă Dracul împielițat șef pus peste iad este de fapt un băiat bun, iar îngerul arhanghel arcaș este un rebel pus pe fapte nu prea… bune? Ce se întâmplă, în același timp, cu lumea dintre rai și iad? Cred că nu există, indiferent de crez sau cult, o situație ideală, un model exemplar. Se pare că adevărata putere se găsește printre muritori, cei care de fapt croiesc și trăiesc adevărata viață.
Romanul este, da, o călătorie în imaginar și poate un pic dincolo de imaginar, despre speranța unei călătorii într-un ireal plin de aventură și neprevăzut, care este posibil să devină un aspect cât se poate de tangibil. Fiecare din noi, măcar odată în viață, am visat sau am dorit să avem parte de o aventură nemaipomenită, plină de adrenalină și de fiorul descoperirilor.
De fapt, ca inspirație pentru Călăreții rasei, am pornit de la un vers al lui Kobayashi Issa: Nu uita: pășim pe acoperișul iadului, admirând florile.
Ce ne poți spune despre autoarea Anamaria Borlan, de curând și bunică. Ce citești în ultima vreme? Ce recomandări ai face dintre traducerile de pe piața noastră și dintre autorii români?
Da, de puțin timp am devenit bunică, ceea ce nu înseamnă însă că am îmbătrânit! Din contra, mă simt mai tânără, cu un nou elan și multe idei pentru scris!
Citesc, pe lângă science fiction & fantasy, literatură fiction în general și non-fiction, BD și știrile zilnice, povești colorate despre animăluțe și diferite obiecte casnice, dintr-un compendiu de astronomie despre corpuri cerești și călătoria în spațiu pentru începători, încă de la vârsta de șase luni …
Recomandări: este destul de dificil să recomand o carte sau alta, un gen sau altul, un autor sau mai mulți, o traducere dintr-o limbă sau alta, pentru că fiecare dintre noi, pasionați de lectură, nu avem aceleași gusturi. Sunt oameni care citesc din curiozitate, alții pentru că agreează un anumit autor sau gen literar. În concluzie, citiți ceea ce vă place! Mai ales autori români!
De ce scrii?
Dacă aș răspunde că îmi place să scriu, ar fi oarecum desuet. Că mă pasionează? Desigur, altfel nu aș scrie. Pentru că doresc să împart bucuria mea personală, creionând un personaj, o scenă, o trăire, o situație? Oare aș fi prea egoistă? Deoarece îmi place să visez, să imaginez tot felul de chestioare neverosimile, întâmplări în ținuturi mai îndepărtate sau mai apropiate, unele dincolo de sistemul nostru solar sau altele chiar la mine-n curte? Aș fi prea orgolioasă dacă aș spune că am o imaginație bogată de care trebuie să scap cumva, prin scris? Și, nu în ultimul rând, mă bucură și mă simt extrem de onorată când cititorii îmi spun că le-a plăcut ceea ce au lecturat scris de mine!
Din curiozitate: cât timp ai scris la acest ultim roman? Și, în general, câte ore pe zi aloci scrisului?
Călăreții rasei l-am scris, pot spune, dintr-o suflare, în câteva luni. Mi-a venit o idee, am văzut în minte o imagine, am deschis laptop-ul, am început să scriu și … asta a fost tot.
În general, scriu când am idei și când văd întreaga poveste, ca pe un film. Nu am un orar fix sau un program de scris. Uneori scriu mai mult, chiar și zece-cincisprezece pagini pe zi (destul de rar, totuși), alteori am zile în care nu scriu deloc, depinde de mai mulți factori, câteodată obiectivi dar și subiectivi, deoarece așa suntem noi, oamenii și scriitorii, cu toane și capricii. Nu?
La ce lucrezi in ultima vreme? Unde pot fanii să-ți caute munca?
Lucrez și lucrez. Am în pregătire la editura Pavcon romanul Mongatlant și la editura Cristian PlusArt romanul Para-arbitrium. De asemenea, am trei romane începute, mai multe povestiri, încă nu știu lungimea lor și lucrez la un proiect tare drag mie, numit ”Drepturile copilului la știință prin science fiction și la educație prin lectură”. Profit de această oportunitate, dacă se poate, să invit scriitori și graficieni care doresc să se alăture acestui proiect Cristian PlusArt.
Ce am publicat până acum, în Revista CSF, antologii și romane, fanii genului le pot găsi pe site-ul editurii Pavcon http://pavcon.ro și pe site-ul editurii Cristian PlusArt https://cristianplusart.ro.
Ai un fel plăcut de a scrie, punctat nu doar cu referințe ci și cu o profundă vedere asupra omului și a societății umane, semne de mare autor. Ce scriitori te inspiră?
Mă inspiră o pleiadă de scriitori, mărturisesc, din diferite genuri literare. Îi citesc și recitesc cu mare plăcere pe filosofii sfârșitul secolului 19 și începutul secolului 20, pe care îi găsesc, uneori, chiar amuzanți, clasici, moderni și contemporani ai literaturii britanice și în extenso, cei americani, asiatici, sud-americani, europeni, SF românesc și vreau să subliniez, în ultimul timp, mi se pare că autorii de SF și F români scriu mai bine decât oricând.
Îmi ajunge să remarc un anumit cuvânt dintr-o carte, să-mi aprindă imaginația și imediat mi se conturează o idee în minte. De aici până la finalizarea unui text, indiferent de numărul de cuvinte, este, cum spune sintagma, doar un pas, adică scris cu îndârjire.
Ultimul subiect este legat de clubul Antares din Brașov și festivalul AntareSFest. Te rog spune-ne câteva cuvinte despre club.
Clubul Antares este, și o spun cu mâna pe inimă, copilul meu de suflet. Înființat în 1981, primul nostru invitat și oaspete de onoare a fost dl. cosmonaut Dorin-Dumitru Prunariu (am și poze!). De-a lungul timpului și al vremurilor, ne-am văzut de treaba noastră, întâlnindu-ne săptămânal, sâmbătă după masă, la pe atunci Casa de Știință și Tehnică pentru Tineret, azi, clădirea adăpostește Agenția pentru șomaj (asta așa, ca un arc peste timp).
Membri clubului de atunci activează și acum, cu câteva regretabile absențe. Cei care au fost odată elevi de liceu, în prezent sunt oameni maturi, autori cunoscuți, oameni care știu bine că pasiunea pentru SF nu ne-a fost impusă de nimeni.
În fostele condițiile de lipsă de căldură și la lumina a câtorva lumânări, citeam texte originale, traduceri, comentam și ne dădeam cu părerea. Ne-am călit. Mulți tineri de atunci sunt azi scriitori bine-cunoscuți. Am organizat de-a lungul anilor, ca și acum de altfel, expoziții de grafică, pictură și benzi desenate SF și F, cu participare națională, am avut doi ani consecutivi reprezentare de teatru scurt SF, în traducerea, scenografia, costumarea, regia și interpretarea membrilor clubului. Am participat la tot felul de zile ale cenaclurilor și consfătuiri naționale sau regionale, legând relații de durată cu oameni deosebiți, de valoare, cu care am păstrat prietenia până în prezent. Nu pot spune că nu ne-am distrat. A fost o epocă interesantă, ne-am format și ne-am întregit ca scriitori.
Nu am renunțat niciodată la clubul Antares, cu toate că am avut câțiva ani de hiatus. Am revenit în forță, puși pe fapte mari, cu noi membri importanți, capabili și talentați, cu care, în 2016 clubul Antares a devenit persoană juridică, constituindu-ne în Asociația Antares Science Fiction & Fantasy Club Brașov. Ca și în trecut, ne ocupăm de SF, avem întâlniri lunare, invitați din Brașov, din țară și chiar și din străinătate, organizăm expoziții, conferințe internaționale (edițiile Avana Budapest – Antares Brașov), diferite evenimente de prezentare pe teme literare sau științifice. Scriem și publicăm, așa cum îi stă bine unui antaresian!
Și despre festival. Cum a apărut? Când va fi următorul?
AntareSFest este festivalul anual organizat de clubul Antares, național și internațional. Ideea ne-a venit din pasiunea pentru literatura și arta SF, o întâlnire de excepție cu prietenii noștri români și de peste hotare, scriitori, editori, oameni de știință, tineri de toate vârstele, persoane interesate și toți cei care împărtășesc pasiunea pentru lectură, artă, știință.
AntareSFest a primit un premiu binevenit, ca Proiectul Literar al anului, care ne ambiționează și mai mult să organizăm, an de an, ediții cât mai bune, mai frumoase, mai interesante, cu un program diversificat, să cuprindem cât mai multe teme, prezentări și activități cât mai atractive.
Următoarea ediție a AntareSFest, a șaptea, va avea loc în perioada 5-8 octombrie 2023, cu tema: ”Orașul 2050, orașul viitorului sau viitorul orașului”.
Mulțumim mult Anamaria și multă inspirație și putere de muncă!
Mulțumesc Daniel, la fel și ție, îți doresc multă inspirație și multe cărți publicate!
