Pentru cei care au cel puțin o oarecare familiaritate cu cultura japoneză — studiului căreia mi-am dedicat viața și cariera — nu poate fi o surpriză faptul că o nouă rubrică dintr-o revistă de science fiction and fantasy poartă numele Kaguya. Lor le cer de la bun început scuze și îi invit să treacă peste intervenția mea din acest număr al revistei. Pentru ceilalți, iată aici o scurtă justificare a alegerii acestui nume pentru rubrica mea.
Kaguya este numele personajului principal al unei povești japoneze culeasă și pusă pe hârtie cel mai probabil pe la finele secolului al 10-lea de către vreunul dintre numeroșii oameni de litere din Japonia acelor vremuri (Perioada Heian, 794-1185). Cunoscută sub numele de Taketori monogatari (Povestea tăietorului de bambus), sau câteodată și drept Kaguya-hime no monogatari (Povestea Prințesei Kaguya), povestea este o origin story a unui personaj feminin fantastic (sau științifico-fantastic) numit Kaguya. În românește, povestea a fost tradusă mai întâi în 1986 după o versiune rusească în volumul Frumoasa Otikubo (a se citi Ochikubo), în traducerea lui Alexandru Ivănescu, la editura Univers, dar acum există numeroase alte versiuni.
Găsită în trunchiul unui bambus de către un tăietor de lemne sărac, fetița nu este inițial decât de mărimea unei semințe, dar crește rapid — ca în povești, cum altfel — și se transformă într-o preafrumoasă tânără în numai câteva zile, spre mirarea tuturor celor din jur. Mai mult decât atât, tăietorul de bambus care o adoptase găsește de fiecare dată când se duce în pădure aur ascuns în trunchiurile de copac pe care le taie, ajungând în cele din urmă nu numai să scape de sărăcie, dar chiar să devină avut.
Ajunsă la maturitate, fata este de o frumusețe nemaiîntâlnită și încep să apară pețitorii, care mai de care mai chipeș şi mai de viță nobilă. Fără vreo intenție de a se căsători cu vreunul dintre ei, Kaguya îi trimite în căutarea unor obiecte de legendă, precum o ramură din pomul de nestemate din insula Hōrai, bolul din piatră cu care a cerșit Buddha, și așa mai departe. Niciunul dintre pețitori nu este în stare să aducă obiectul cerut de Kaguya și sunt prinși de către fată încercând să o păcălească cu obiecte false pe care ea le recunoaște pe dată. În cele din urmă, împăratul însuși cade in mrejele frumoasei fete și o cere în căsătorie. Neîndrăznind însă nici să îl pună pe împărat să îi caute cine știe ce obiect legendar, dar nici să îl refuze direct, Kaguya îi spune că nu se pot căsători pentru că ea nu aparține acestui tărâm și că vor veni la un moment dat cei din tărâmul ei ca să o ia acasă unde are de îndeplinit o misiune nobilă. Vreme de trei ani, cei doi își scriu, până când, în cea de-a treia vară, Kaguya se lasă cuprinsă de melancolie ori de câte ori se uită la luna plină. De-abia atunci le spune celor din jur că ea este de fapt de pe lună și că a fost trimisă pe pământ pentru a fi protejată în timpul unui război de pe tărâmul ei.
Într-adevăr, ființele de pe lună își fac apariția pentru a o lua cu ei înapoi unde se pare că Kaguya este o prințesă. În ciuda dorinței împăratului de a o ține pe pământ și a numeroaselor oști pe care le trimite pe muntele unde aterizaseră cei de pe lună pentru a-i opri să o ia cu ei, Kaguya pleacă într-un obiect zburător. În zbuciumul lui, împăratul îi scrie o scrisoare căreia îi dă foc de pe vârful acelui munte în speranța că mesajul scrisorii va ajunge astfel la Kaguya și lasă acolo trupe întregi de oșteni pentru a sta de gardă în caz că aleasa inimii lui s-ar întoarce. Se spune că fumul scrisorii împăratului este cel care se ridică de pe muntele numit „cel plin de oșteni”, care în japoneză se pronunță Fuji (fumul fiind, desigur, indicația faptului că la vremea scrierii acestei povești, Fuji era încă un vulcan activ).
Considerată astăzi proto-SF, povestea lui Kaguya este probabil una dintre cele mai vechi (alături de alte astfel de scrieri din antichitatea sumeriană, ebraică, persană sau indiană) în care sunt descrise ființe de pe alte planete în interacțiune directă cu pământenii. Fascinația pentru această poveste i-a inspirat pe mulți scriitori și artiști japonezi de-a lungul secolelor, cele mai noi repovestiri ale istoriei faimoasei prințese fiind cea din filmul de anime din 2013 regizat de Isao Takahata de la Studioul Ghibli, Kaguya hime no monogatari (Povestea Prințesei Kaguya) şi cea din shōnen manga şi serialul de anime Tonikaku kawaii (Drăguţă, indiferent…, cunoscută în engleză sub titlul Fly Me to the Moon).
Aşadar, vom discuta împreună aici, în rubrica Kaguya, despre manga, anime, SFF japonez, dar nu numai. Vă aștept.
1 comentariu
Foarte interesant! 😊