Rezervația, George Cornilă
Titlu: Rezervația
Autor: George Cornilă
Editura: Polirom
Colecție: EGO. PROZĂ
Număr pagini: 264
ISBN: 978-973-46-8907-1
Tip ediție: broșată
Format: 130×200
An apariție: 2022
Descriere
O a doua Grădină a Edenului descoperită pe Pământ doar pentru ca aceasta să se prăbușească în mundan, copilăria de-a lungul anilor ’90 într-un orășel din sudul Moldovei și o insulă pustie, unde tot ce poate fi găsit este propriul sine, toate legate printr-un fir diafan. Rezervația abordează teme precum desacralizarea, decăderea, formele singurătății, reciclarea ideilor și scindarea eului.
„Paradisul biblic supraviețuiește ca o relicvă într-o lume subterană. Rezultatul? Adam e asaltat de reporteri, Edenul e transformat într-un fel de parc. Mai avem resurse pentru a sesiza miracolul? Mai e loc în lumea noastră pentru sacru? Cartea lui George Cornilă provoacă, printr-un amestec bine dozat de fantasy și realism, tot felul de dileme și întrebări grave. Prozele din acest volum au tot ce le trebuie pentru a prilejui o lectură captivantă: suspans, contra-punct, povești de dragoste, un imaginar cuprinzător, o deviere subtilă a intrigilor spre parabolă, dar mai ales un apetit de povestitor contaminant.” (Bogdan Crețu)
„Proza lui George Cornilă e o infirmare eclatantă a acelui clișeu care spune că proza română de după 2000 e musai autobiografistă și minimalistă. Dimpotrivă, în proza lui Cornilă nu transpare nimic fățiș autobiografic; iar mizele lui țin de temele maximaliste ale ficțiunii. Povestea de dragoste din prima proză, de pildă, pune în intertext nimic mai puțin decât Apocalipsa și Divina Comedie; iar proza care închide volumul trimite simultan înspre Poe și Tournier. E o enormă încredere în literatură în scrisul lui George Cornilă, în frumusețea ei – și în posibilitatea ei de a ne salva. Câtă vreme mai există scriitori tineri care cred astfel în literatură, viitorul ei e asigurat.” (Radu Vancu)
O lacrimă de Batavia, de Sergiu Someșan
Titlu: O lacrimă de Batavia
Autor: Sergiu Someșan
Editie: Necartonată
An aparitie: 2022
Editura: Smart Publishing
Format: 200 x 130 x 7
Nr. pagini: 184
Descrierea editurii
„Ce film ar ieși!” a fost primul meu gând, cam pe când trecusem de pagina 20. Dar ce fel de film? Ce fel de carte? „Un (alt) roman post apocaliptic” ar fi o caracterizare incorectă. Chiar și „Un roman post apocaliptic atipic” ar fi pe lângă subiect, și asta dintr-un motiv simplu: suntem sigur într-o atmosferă post apocaliptică, dar lipsește Apocalipsa! În loc de asta avem doar o Întrerupere, și anume a tuturor surselor de curent electric. Sufi cient însă ca lumea să o ia razna, dovedind cât de dependenți suntem de electricitate. Desigur, putem lua lucrurile și în sens metaforic. Însă, în sens concret, mi se pare senzațional faptul că Sergiu Someșan și-a scris cartea – știu dinsursă sigură – înainte ca o doamnă ministru din Austria să se trezească vorbind despre o posibilă pană de curent pan-europeană! Realitatea se străduiește să prindă din urmă fi cțiunea, Doamne, ferește! La fel ca în toate cărțile lui Sergiu Someșan, de la basmele pentru copii până la thrillerele SF, ceea ce contează cel mai mult până la urmă sunt oamenii și relațiile dintre ei. Oricât de teribile ar fi unele dintre elementele constructive ale cărții – precum cel care dă titlul volumului – mai importantă este defi nirea personajelor și a comportamentului lor atât în situații normale, cât, mai ales, în unele profund anormale. Colonelul și Profesorul sunt personaje arhetipale, pe care le-ai recunoaște dacă le-ai întâlni pe stradă. Profesorul cel tânăr este complet luat pe sus de evenimente – cele strict personale și cele globale, deopotrivă. Iar Clara este cea care evoluează, de-a dreptul șocant, într-un timp foarte scurt. Ceea ce cucerește însă – dincolo se fi rul narativ propriu-zis – este atmosfera de grup a celor patru personaje principale, parcă prieteni de-o viață, în ciuda diferențelor de vârstă, experiență și stil de a fi. Am lăsat la urmă cele trei dimensiuni inedite, care sunt esențiale. În primul rând, Întreruperea se termină și viața începe destul de repede să revină la normal – lucru nu tocmai obișnuit în romanele și fi lmele post apocaliptice. În al doilea rând, povestea are o componentă religioasă pe cât de subtilă, pe atât de profundă. În al treilea rând, istoria nu are un sfârșit. E un pic frustrant când ajungi la ultimele fraze, dar nu putea fi altfel. Cartea nu se încheie cu un fapt, nici cu o morală, ci cu un avertisment…
Tudor Călin Zarojanu
Fantomopolis, de Doug TenNapel
Titlu: Fantomopolis
Autor: Doug TenNapel
Editura: Arthur
Publicată în: februarie 2022
ISBN: 9786060862840
Ilustrată, Pentru copii
Tip coperta: hardcover
Pagini: 272
Descriere
După încă o vizită pesimistă la doctor, Garth e în camera lui și citește o carte. În secunda următoare, Frank Gallows, un vânător de fantome, îl trimite din greșeală în Lumea de Dincolo. În timp ce în lumea celor vii Frank se dă de ceasul morții să-l aducă înapoi, Garth trebuie să supraviețuiască în Fantomopolis, un oraș populat cu mumii, schelete și fantome, aflat sub conducerea diabolicului Vaugner.
„Cu siguranță o să vă încânte detaliile înfricoșătoare, remarcile usturătoare și umorul mortal.” Kirkus Reviews
Atemporal: Proză Scurtă SF & Fantasy, de Antoaneta Antonov
Titlu: Atemporal: Proză Scurtă SF & Fantasy
Autor: Antoaneta Antonov
Editura: MyBestSeller
Greutate: 0.30 kg
An de publicare: 2021
Dimensiuni: 13×20 cm
Format: Paperback
ISBN 978-973-0-34991-7
Număr pagini: 224
Tipul cartii: Paperback
Descriere
O călătorie prin Universul creat de Antoaneta Antonov, însumând nouă povestiri S.F. și Fantasy, în care timpul devine relativ, unde viața și moartea își schimbă rolurile brusc și năucitor, iar realul se împletește sinuos cu grotescul și știința, fiecare element distorsionând realitatea până ce nimic nu mai este ceea ce pare a fi.
Antoaneta Antonov a debutat în 2015 cu proza „Atemporal” în paginile revistei Nautilus, a editurii Nemira, publicând de atunci povestiri fantasy, horror și S.F. în mai toate revistele de gen din România.
„Originis” a fost răsplătită cu mențiune la Concursul Național de Proză Scurtă HELION 2019, Ediția A 34-A
„Salvați-mă, sunt celebru!” – Premiul Gazeta SF pentru cea mai bună povestire publicată în luna octombrie 2017.
„Teoria Nimicului” – Premiul Gazeta SF pentru cea mai bună povestire publicată în luna noiembrie 2016 și o nominalizare la Premiile anuale RomCon pentru cele mai bune lucrări de creație publicate în anul 2016.
REEDITĂRI
Omul care s-a jucat cu lumea, de Marian Truță
Titlu: Omul care s-a jucat cu lumea
Autor: Marian Truță
An de publicare: 2022
Dimensiuni: 13×20 cm
Editura: Eagle
Format: Paperback
ISBN: 978-606-8790-17-6
Număr pagini: 148
Tipul cartii: Paperback
Descriere
„Înfățișat cu meștesug, în ambalajul atractiv al unui mic thriller psihologic, al cărui suspans e dozat cu un condei precis, de calibrul rezervat profesioniștilor, microromanul lui Marian Truță depășeste abundența contemporană de introspecții seci, cel mai adesea semne ale nepriceperii de-a țese o poveste, epicul cu cap și coadă, care să «te țină».
Avem de-a face, de multă vreme, cu un povestitor pur-sânge, unul din aceia care știu și dovedesc că orice întâmplare banală, dacă e relatată cu dedicație și respect pentru cititor, poate deveni o poveste fascinantă.”
Dănuț Ungureanu, scriitor
Fiasco, de Stanisław Lem
Titlul: Fiasco
Autor: Stanisław Lem
Traducere din limba engleză și note de Mihai-Dan Pavelescu
Publicată în: februarie 2022
ISBN: 9786069611036
Tip coperta: hardcover
Pagini: 409
Descriere
Cu ajutorul matematicii este posibil să construim lumi în exteriorul Universului, indiferent dacă ele există sau nu. Apoi, bineînțeles, putem oricând renunța la matematică și la lumile ei, pentru a intra în alte lumi prin credință.
Omenirea se află în momentul concretizării unui vis străvechi – stabilirea contactului cu ființe inteligente din alte sisteme planetare – , dar, în ciuda găsirii unor dovezi de tehnologie avansată, echipajul navei Hermes nu obține răspunsul așteptat. Reacția oamenilor la eșec și dificultatea inerentă oricărei încercări de comunicare vor juca în cele din urmă un rol esențial în lanțul deciziilor ce vor conduce la un final neașteptat.
Inteligența fără curaj nu este cu nimic mai prețioasă decât curajul fără inteligență.
„Poziționarea sa la răscrucea marilor culturi europene, fuziunea dilemelor din știința ultramodernă cu cele mai vechi erezii cosmogonice, examinarea profundă a problemelor de cibernetică și teoria informației, virtuozitatea sa literară sclipitoare – toate acestea îl desemnează ca unul dintre cei mai semnificativi scriitori de SF și o voce distinctivă în literatura mondială.” The Encyclopedia of Science Fiction
Melcul pe povârniş, de Arkadi Strugațki și Boris Strugațki
Titlu: Melcul pe povârniş
Autor: Arkadi Strugațki și Boris Strugațki
Data apariției 4 mar. 2022
Titlu original: The snail on the slope
ISBN 978-606-43-0715-6
Traducător: Valerian Stoicescu
Editura Nemira
Imprint Armada
Colecția Armada
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 240
Despre carte
O poveste a cărei acțiune se desfășoară în două lumi.
Una este Administrația, o instituție suprarealistă, o birocrație kafkiană care guvernează pădurea de dedesubt.
Cealaltă e Pădurea, un loc de temut, plin de creaturi ciudate, oameni primitivi și violență.
Pereț, care lucrează în Administrație, ar vrea să muncească în pădure. În schimb, Candid, care s-a prăbușit în pădure cu ani în urmă, vrea să se întoarcă în Administrație cu orice preț.
Călătoriile lor sunt surprinzătoare și bizare, pline de mistere și ciudățenii.„O meditație asupra incapacității umane de a înțelege mai mult din univers decât bucățica proprie. O operă literară captivantă, surprinzătoare.“
Publishers Weekly
„Pădurea se apropia, venea spre ei și se îngrămădea tot mai sus și mai sus, precum un val oceanic, până când îi înghiți. Nu mai existau nici soare și nici cer, nici spațiu, nici timp – pădurea le luase locul. Erau doar sclipiri de culori întunecate, aer umed și dens, mirosuri ciudate, ca de fum sufocant, și un gust astringent în gură. Doar sunetul nu era atins de pădure: zgomotele pădurii erau acoperite de vuietul motorului și de pălăvrăgeala angajaților.
«Iată și pădurea!» își repeta Pereț. «Uite că am ajuns și eu în pădure!» continua el să repete absurd. «Nu de deasupra, ci dinăuntru, nu observator, ci participant. Uite că sunt în pădure!» Ceva răcoritor și umed îi atinse fața, îl gâdilă, se desprinse și coborî încet pe genunchii lui. Se uită: un fir lung și subțire de vegetație sau, poate, un animal, sau, poate, pur și simplu, atingerea pădurii, un salut prietenesc sau o pipăire suspicioasă; nu atinse acel fir. […]
Iar în jur, pădurea fremăta, tremura și se contorsiona, schimbându-și culorile, strălucind și pâlpâind, înșelând vederea cu fluxul și refluxul ei, batjocororitoare, înfricoșătoare, persiflantă, era absolut neobișnuită, era imposibil de descris, era grețoasă.“
