Până la urmă, ce înseamnă literatură dark?
Iată câteva posibile repere, foarte diferite și deci cu atât mai potrivite pentru cele mai variate gusturi – cărți întunecate și memorabile, recomandate de echipa (membrii redacției și invitații speciali) care v-a oferit acest număr întunecat:
Flavius Ardelean: Am descoperit romanul Cealaltă parte lui Alfred Kubin cândva în 2010. Eram student în Germania și, singur și melancolic, am fost atras de titlul poveștii fără să știu foarte multe despre autor sau despre roman. Cred că promisiunea unei treceri dincolo, a unei evadări din imediat, a fost ceea ce m-a făcut să pun mâna pe carte; într-o perioadă de lecturi decisive – tot atunci am descoperit 2666 al lui Bolano sau Perdido Street Station al lui Mieville – nimic nu a lăsat o impresie mai puternică asupra mea ca acest unic roman scris de acest ilustrator cu studii neterminate, straniu, nevrotic, melancolic, carte scrisă într-o perioadă de criză personală în doar trei luni pentru a depăși un blocaj artistic. Câțiva ani mai târziu, când m-am găsit în poziția privilegiată de a achiziționa drepturi de traducere pentru piața noastră de carte, Cealaltă parte a fost prima mea propunere și, totodată, traducerea mea cea mai dragă. Petrecând șase luni, lucrând zi de zi, cuvânt cu cuvânt, să traduc acest roman m-a schimbat cum nicio altă carte nu o făcuse până atunci.
(link spre recenzie aici) (cumpără de aici – link Herg Benet)
Marian Coman: Mi-a plăcut foarte mult seria Transformarea a lui Justin Cronin. O grozavă poveste apocaliptică și postapocaliptică scrisă cu mult talent și cu multă cunoaștere a tehnicilor literare. Cronin este absolvent de Harvard și profesor universitar de literatură. Cu tot acest background academic, el s-a aventurat fără teamă pe tărâmul uneori contestat al literaturii science-fiction și horror, construind o lucrare monumentală. Sunt trei romane consistente în care Cronin a surprins perfect, printre altele, reacția societății în fața unui virus ucigaș. Un virus, o pandemie, vampiri, apocalipsă, o fetiță. Orașul oglinzilor, ultimul roman din serie, a apărut la Nemira anul acesta, chiar la începutul pandemiei de Covid 19. De citit musai.
(cumpără de aici – link Nemira)
Miloș Dumbraci: Pentru mine, Blindsight de Peter Watts este cel mai bun roman dark SF pe care l-am citit vreodată. Ar putea fi comparată cu Rendez-vous cu Rama în combinație cu Alien, doar că totul merge mai prost decât acolo (da, mai prost decât în Alien); este însă și un Numele Trandafirului (cartea mea preferată dintre toate genurile posibile), în sensul că deghizează o grămadă de filosofie și etică în forma unei excelente intrigi de mister și detectivism noir. Plus idei foarte originale, credibile și coerente științific despre cum ar putea decurge evoluția ființelor umane, oarecum similar cu lumile și omenirile imaginate de Alastair Reynolds. Watts mai adaugă întunecime cât încape, acțiune intensă, explorare pasionantă, răsturnări de spionaj complet impredictibile, o scriitură perfect controlată (fără divagările și descrierile lui Reynolds), ca și o multitudine de concepte și elemente științifice din biologie, fizică, sociologie și psihologie. Combinația supremă de hard scifi ȘI soft scifi.
(nu e disponibil în română, dar în engleză e „la liber” pe site-ul autorului – aici)
Lucian-Dragoş Bogdan: Nu sunt atras de literatura dark. Eu sunt cu lucrurile mai luminoase, pașnice. Când și când, îmi place să mai citesc așa ceva, dar destul de rar. Prin urmare, lecturile mele de gen sunt puține și nereprezentative, deoarece am ajuns să citesc o carte sau alta pur întâmplător, nu fiindcă le-aș fi căutat. Și atunci, dacă e să recomand ceva, prefer măcar să promovez literatura de la noi. Aș pune pe masă …Și la sfârșit a mai rămas coșmarul, de Oliviu Crâznic. Pentru că e scrisă bine, are atmosferă, personaje frumos conturate și m-a convins să-l citesc în continuare pe autor. Și poate că, așa, îl conving pe autor să mai publice vreo carte, că a trecut cam mult timp de la ultima.
(cumpără de aici – link Vremea)
Robert Gion: Christine este o carte foarte importantă pentru mine. Este primul roman de Stephen King pe care l-am citit, în adolescență. M-a făcut să mă îndrăgostesc de „forța” literaturii horror – până atunci citisem din acest gen numai Frankenstein și câteva povestiri de Poe. Totodată, este cartea ce-a trezit în mine dorința de a scrie. Într-o bună zi… Așadar, o mașină posedată, gelozie ucigașă, sânge peste tot, personaje extraordinare… it’s great stuff. Dacă o vedeți pe undeva, nu ezitați, cumpărați-o, furați-o și puneți-vă pe citit.
(cumpără de aici – link Nemira)
(cumpără de aici – link Herg Benet)
(în română a apărut la ed. Millenium, dar nu mai este disponibil decât la editor/anticariate)
(cumpără de aici – link Nemira)
(în română a apărut la ed. Aquila 93, dar nu mai este disponibil decât în anticariate)
(în engleză se poate cumpăra de aici – link Amazon)
(a apărut în 1994 la editura Valdo, nu mai e disponibil decât în anticariate)
(se poate cumpăra de aici – link elefant.ro) (se poate descărca gratis/legal de pe Project Gutenberg – link gutenberg.org)
Vă dorim spor la citit!