Vacanțe atipice
Destul de devreme ȋn viaţa mea am avut parte de o vacanţă atipică, care mi-a redefinit aşteptările stereotipe pe care le aveam până atunci de la pauza clasică ȋn care ȋntrerupi ciclul activităţilor tale de fiecare zi şi pleci ȋntr-un loc nou, unde ȋncerci să intri puţin ȋn pielea unui om fără griji practicând tot felul de activităţi cu rol de destindere şi relaxare.
Imediat după prima sesiune de examene, ca proaspăt student la facultatea de Management din cadrul ASE Bucureşti, pe care am depăşit-o fără restanţe, mi-am dat seama că n-am nicio treabă cu facultatea aia şi am abandonat-o fără niciun regret, ca pe o femeie pentru care nu am simţit niciodată fluturaşi ȋn stomac, oricât m-aş fi minţit. Simţeam, deci, nevoia de un timp cât mai lung de gândire relaxată ȋn ceea ce privea viitorul meu, aşa că am ajuns la concluzia că nu mi-ar strica o vacanţă mai lungă, departe de ai mei, care nici nu voiau să audă de eşecul meu ȋn dragoste faţă de facultatea aceea de fiţe. Uneori, oricum ai da-o, planurile părinţilor nu coincid cu cele ale copiilor, iar părinţii n-au ce face dacă odrasla e dispusă să meargă până la capăt cu orice risc. Problema era că nu aveam nicio idee cum să fac ca să am parte de o asemenea vacanţă ideală.
Spre marele meu noroc, tocmai ȋn acele moment de mare frământare, ȋntr-o dimineaţă când eram singur acasă, statul român a apăsat soneria apartamentului familiei noastre cu degetul arătător al unui soldat ȋn termen și mi-a oferit o vacanţă de un an, cu cazare și mâncare gratuite, patru luni la UM 0449 din Craiova, apoi opt luni la UM 0460 din Rm. Vâlcea. A fost o vacanță memorabilă din mai multe motive, dar nu-l voi aminti aici decât pe cel care mi-a deschis calea spre o dimensiune a spiritului care exista latentă în mine fără să se manifeste până atunci: în armată m-a apucat cheful de scris.
În concluzie, pentru mine o vacanţă care s-ar detaşa de cele obişnuite, ȋn care te bucuri să descoperi oameni şi locuri noi, poate culturi noi, este una ȋn care afli lucruri noi şi despre tine ȋnsuţi, cum mi s-a ȋntâmplat mie minunea acum 29 de ani, ce-i drept, ȋntr-un loc care nu presupunea activităţi cu conotaţie turistică.
Vacanţe cu Thalassa
Înainte de ʼ89 nu a existat o vară ȋn care să nu mergem două săptămâni la „prietenii noștri de la mare”. Aceşti prieteni de familie locuiau la curte, ȋn Constanţa, la ieşirea dinspre Eforie Nord, aşă că mergeam, mai mereu, ȋn această staţiune la plajă. Capul familiei respective era „vaporean” şi casa lor era plină de lucruri aduse de-afară, de aceea eu când mergeam la ei aveam impresia că sunt ȋn străinătate, nu ȋn RSR. Obiecte de decor, ȋmbrăcăminte, jucării, dulciuri, gumă de mestecat la discreţie, nuci de cocos cu care jucam fotbal prin curte, ah, să nu uit, pastă de dinţi Aquafresh ȋn trei culori, eu acolo chiar mă spălam pe dinţi după fiecare masă, reviste de tot soiul, ce s-o mai lungesc, curat Occident! Această doză de „două săptămâni de altceva” pe care ai mei mi-o injectau anual mergând la aceşti prieteni ai lor, m-a ajutat de mic să dobândesc imunitate faţă de manipularea comunistă de care aveam parte ȋn restul timpului, ȋndeosebi la şcoală şi la TV, pentru că ȋn familia noastră lucrurilor li se spunea pe nume. Bunicii, materni şi paterni, la fel, nu-i ȋnghiţeau pe comunişti, ȋnsă poveştile lor, chiar dacă ȋnsămânţau ceva ȋn mintea mea de copil, nu aveau asupra mea acelaşi impact pe care-l aveau cele două săptămâni petrecute la mare. Pentru mine, şi acum, după atâţia ani, Constanţa are aura cea mai occidentală dintre toate oraşele României.
Cum navele moderne de astăzi au ȋnlocuit aventura cu plictisul parcurgerii unui anumit număr de mile marine, doar dacă citești niște cărţi bune mai poţi să ai parte de momente de suspans pe mare. Iată un motiv bun să citeşti cărţi: poţi să ai experienţe pe care epoca ȋn care trăieşti nu ţi le mai poate oferi. E adevărat, nu sunt nişte experienţe reale, dar nici imersiunea ȋn lumea virtuală pe care tehnologia de astăzi o facilitează nu este reală. Cele mai influente cărţi care m-au făcut să mă visez, ȋntr-o situaţie sau alta, pe mare au fost „Toate pânzele sus!”, „Aventurile lui Gordon Pym” şi „Moby Dick”.
După ce te bălăceşti ȋn mare cât e ziua de lungă şi apoi te imaginezi ȋn miezul celor mai teribile pericole care te pândesc pe mare, citind romane de aventuri, nu ai cum să-ţi ȋmpiedici gândurile să se scufunde, ca nişte delfini curioşi, ȋn misterioasa lume subacvatică. O vacanţă ȋn această lume atât de puţin cunoscută, atât de tăcută şi atât de dificil de cuprins de o minte terestră, ar merita toţi banii.
Vacanțe din filme și cărți
Am văzut multe comedii făcute pe subiectul vacanţei, majoritatea exploatând la maxim genul acela de umor de situaţie ȋn care personajele suferă accidente ȋn nişte conjuncturi care ȋi fac pe spectatori să râdă cu gura până la urechi. Clar nu aş vrea să fiu unul dintre aceste personaje, pentru că vacanţa lor e un fiasco total, dar mi-ar fi plăcut să fac parte din echipa de filmare ca să ajung ȋn locurile respective şi să mă distrez la filmări. Cărţi sau filme care să mă fi făcut să-mi doresc o vacanţă la fel ca cea trăită de personajele din ele nu-mi amintesc să fi citit sau văzut până acum. În schimb, pot să spun că am regăsit cu mare plăcere atmosfera vacanţelor petrecute de mine la ţară ȋn scrierile lui Proust despre Combray şi Méséglise.
Eu nu am scris decât o povestire, „Celălalt tărâm”, a cărei acţiune se petrece ȋn vacanţă. E despre un băieţel şi gaşca lui de prieteni care trăiesc o ȋntâmplare fantastică cu câteva zile ȋnainte să se termine vacanţa de vară. Pe scurt, aceşti copii ajung, printr-un concurs de ȋmprejurări, ȋntr-un loc magic care se ȋntindea sub pădurea şi maidanul din spatele blocului lor. Acolo se ȋntâlnesc cu nimeni altul decât cu zeul Zalmoxe care se va dovedi la finalul povestirii că este de fapt un extraterestru ajuns accidental pe Pământ ȋn urmă cu aproximativ 2000 de ani. Locul pe care se ȋntindea maidanul şi pădurea unde se jucau copiii aparţinea ȋn vremurile acelea, ȋn care extraterestrul Zalmoxe se ȋngropase acolo ca un meteorit picat din cer, unui trib puternic de daci, de aceea Zalmoxe fusese nevoit să ia ȋnfăţişarea unui preot războinic dac ca să poată trăi ȋn mijlocul acelui trib. Captivitatea lui Zalmoxe pe Pământ ia sfârşit ȋn momentul ȋntâlnirii cu băieţelul, care se adevereşte a fi cheia evadării pe care zeul-extraterestru o aştepta de două milenii.
Vacanțe pentru scris
Dacă stau trei, patru zile ȋn concediu acasă mă apucă cheful de scris. Și profit de ocazie pentru că acest chef al meu de scris e destul de capricios, cam ca o emoţie care apare doar ȋn anumite circumstanţe. Mai rar mă apucă şi când suntem plecaţi, dar raţiunea nu ȋl lasă să ne strice concediul şi ȋl trimite la plimbare, că doar vizităm locuri noi şi e păcat să nu le vadă şi cheful meu de scris. De obicei cheful de scris ascultă raţiunea şi pleacă smerit cu coada ȋntre picioare, fără să protesteze, dar au fost cazuri când s-a ţinut tare pe poziţii şi nu s-a lăsat până când raţiunea nu s-a mai putut concentra total pe programul turistic pentru că a momit-o cu un vers sau o frază irezistibile. În această situaţie, raţiunea mea nu are de ales şi muşcă momeala, pentru că recunoaşte ȋn şirurile acelea de cuvinte o sămânţă din care poate să crească ceva, şi nu se opreşte până când nu ȋşi termină lucrarea, pe care apoi o stochează grijulie ȋn memorie pentru vremuri mai prielnice. În tot acest timp, ȋncerc din răsputeri să nu par distras de la ȋndatoririle de vacanţă, ȋnsă fără succes, pentru că raţiunea consoartei o cunoaşte foarte bine pe a mea şi mă deconspiră victorioasă copilului nostru, mereu cu aceleaşi cuvinte: „Hai, că taică-tu iar e cu mintea ȋn altă parte!”
