Aceasta discuție a avut loc cu Gail Jamieson, personalitate multivalentă din mișcarea SFF din Africa de Sud.
Darius Hupov: Prezentați-vă cititorilor noștri (informații despre dumneavoastră și despre activitatea dumneavoastră în SF).
Gail Jamieson: Mă numesc Gail Jamieson și citesc SF de când am fost în stare să citesc. M-am alăturat clubului Science Fiction South Africa din 1973 și am ocupat toate funcțiile din comitet, de la secretar, trezorier și președinte, și am fost editorul revistei clubului pentru aproximativ 1/3 din cele 196 de numere de până acum. Soțul meu și cu mine am fost la 5 Worldcons, 2 în Glasgow, unul în Baltimore, unul în Toronto și unul în Japonia. Acum sunt pensionară, iar cel mai recent proiect al meu, împreună cu colegul Gary Kuyper, a fost cea de-a patra colecție de povestiri din cadrul concursului Nova. Se numește 50 Science Fiction Tales și poate fi găsită pe AMAZON.
Vă rog să încercați să faceți o scurtă prezentare a istoriei SF-ului sud-african.
Vă atașez un articol pe care l-am scris și care este folosit ca introducere la cartea noastră publicată „50 SF Tales from the Nova short story competition”. Clubul nostru are 54 de ani de existență. (articolul este după acest interviu).
Care sunt cele mai populare reviste SF și fanzine (tipărite și online) din Africa de Sud?
Din câte știm noi, singura revistă tipărită și online a clubului SFF este revista noastră PROBE. Poate că ați dori să vă uitați la publicația nigeriană Omemana, numărul 24. Acesta este un număr axat pe Africa de Sud.
Care sunt cluburile SF&F care au întâlniri regulate?
Noi suntem singurul club din țară care organizează întâlniri lunare regulate. Avem prezentări pe partea literară, cât și din domeniul științific, care sunt realizate de obicei de reprezentanți din mediul academic.
Care sunt cele mai importante asociații locale și naționale de SF&F?
Încă o dată, suntem singura asociație SF&F din Africa de Sud.
Care sunt tipografiile care publică în principal SF și Fantasy?
Cea mai mare parte a SF&F-ului local este autopublicată, deși Jonathan Ball a început acum să tipărească un autor local, Shamee Patel Papathanasiou. Majoritatea celorlalți autori din Africa de Sud sunt publicați în SUA și Marea Britanie.
Care sunt cele mai populare convenții SF&F din Africa de Sud? Care sunt principalele lor atracții?
Nu am mai organizat o convenție de ceva timp. Covid-19 a încetat întâlnirile față în față și am trecut la Zoom. Abia de curând am reînceput să ne organizăm întâlnirile în persoană.
Care sunt principalele nume de autori din SF&F sud-african de astăzi?
Lauren Beukes, Charlie Human, Sarah Lotz, Andrew K. Miller, Fred Strydom, Mohale Mashingo, Masande Ntshanga, Shanice Ndlovu, Mia Arderne, Alastair MacKay, Andrew Skinner, Gary Kuyper, Henriettre Rose-Innes, Resoketswer Manenzhe, Masande Nkomo, VH Nchube, Jarred Thompson, Shamee Patel Papathanasiou, Dave Freer.
Dați-ne câteva nume de graficieni sud-africani din SF&F.
Singurul pe care îl știu este Gary Kuyper.
Ce face ca SF-ul sud-african să fie original?
Venim dintr-o țară care a fost puternic divizată în trecut și chiar și acum procentul de oameni care citesc este foarte mic, iar cei care citesc SF&F este și mai mic. Am înființat clubul nostru pentru a încuraja scrierea de ficțiune speculativă locală. De aproape 50 de ani organizăm un concurs de povestiri scurte, iar povestirile câștigătoare sunt publicate în revista noastră PROBE de mai bine de 50 de ani.
Avem contacte cu grupuri SF&F din întreaga lume.
Istoria SFFSA
În 1969, Tex și Rita Cooper au trimis o scrisoare (snail mail) către „The Sunday Times”, în care cereau ziarului să o tipărească la rubrica de corespondență. Ei fuseseră în contact cu N3F, National Fan Fiction Federation din America, și erau în căutarea unor compatrioți sud-africani care doreau să împărtășească dragostea lor pentru Science Fiction.
Pe 29 iunie 1969, nouă suflete îndrăznețe au făcut drumul până la casa din Pretoria a lui Tex și Rita și așa s-a născut clubul sud-african de Science Fiction. A început prin a publica un buletin informativ lunar, care includea procese-verbale ale ședințelor, recenzii de cărți, povestiri, știri despre alte cluburi SF și diverse alte articole de interes cu subiect SF. După aproximativ un an, s-a decis crearea unui fanzin al clubului, iar membrii au votat un nume dintr-o listă care conținea: Beep, Xenon, Stargaze, War of the Words, Nucleus și Utopia, pentru a numi doar câteva. A rămas numele PROBE, iar buletinul din iunie/iulie 1970, care a fost volumul 1 numărul 8, a fost tipărit pe o hârtie Roneo și a fost trimis membrilor. În martie 1974, Probe a ajuns la numărul 25 și a fost publicat de 4 ori pe an („o revistă trimestrială tipărită de 3 ori pe an”) pentru o vreme, iar în martie 2022 a apărut numărul 191, un număr complet electronic, dar și pe suport de hârtie.
Clubul a decis, ca unul dintre obiectivele sale este acela de a promova literatura SF scrisă de autori sud-africani, către sud-africani. Așa a apărutun concurs de povestiri scurte. Nu am reușit să aflu data exactă la care a avut loc prima ediție, dar până la data de mai 1978, în numărul 36, povestirile din concurs au fost tipărite în PROBE. Și pe măsură ce PROBE a progresat, povestirile din concurs, care la un moment dat au devenit „Nova”, au început să fie coloana vertebrală a fiecărui număr. De-a lungul fiecărui an, povestirile câștigătoare din anul precedent au fost publicate, precum și cele care au fost apreciate pozitiv de către editorul acelui număr.
Nova a fost întotdeauna jurizată în mod anonim de cel puțin patru sau cinci membri ai clubului. Cele mai bune zece povești au fost apoi trimise unui președinte al juriului, care a decis premianții. Am avut o selecție foarte respectabilă de președinți ai juriului (în textul original „final judge”), printre care Dave Freer, Lauren Beukes, Jennie Ridyard, Deirdre Byrne, Arthur Goldstuck, Gerald Gaylard, James Sey, David Levey, Digby Ricci și Allyson Kreuiter; iar în primele ediții, renumitul astronom sud-african, profesorul Arthur Bleksley. Toți sunt academicieni renumiți și mulți dintre ei sunt profesori la departamentele de limba engleză din multe dintre universitățile noastre renumite. Există chiar și un număr de autori publicați la nivel internațional printre ei.
Am intrat pentru prima dată în contact cu clubul în 1973, când am văzut un anunț pentru concursul de povestiri scurte în ziarul ziar. Tocmai îmi terminasem studiile liceale și eram deja o cititoare avidă de SF. Așa că am înscris o povestire. Am fost încântată că am intrat în primele 20 de povestiri și m-am alăturat clubului. De-a lungul anilor mi-am încercat mâna la scris și sunt mândră că două dintre poveștile mele au fost publicate în această antologie, una SF și una Fantasy. Printre membrii clubului nostru ne-am bucurat să îl avem pe Claude Nunes, care a fost primul publicat autor sud-african. De asemenea, acum bine cunoscuții Dave Freer și Yvonne Walus, care s-a orientat apoi spre literatură polițistă. Un colaborator obișnuit al revistelor Nova și PROBE a fost regretata Liz Simmonds, pe care o consider unul dintre cei mai talentați autori sud-africani pe care i-am cunoscut. Unul dintre materialele adiționale care se regăsesc în PROBE sunt „Găurile de vierme”, care conțin 99 de cuvinte, care au fost scrise la noi în timpul MiniCons-urilor anuale și multe dintre ele au fost scrise în colaborare cu Liz. Ne este dor de ea.
Până în 1994, am publicat „The Best of South African Science Fiction”, volumele 1, 2 și 3. Apoi a urmat o pauză lungă, dar pe măsură ce clubul, acum Science Fiction and Fantasy South Africa, se apropia de cea de-a 50-a aniversare aniversare, Gary Kuyper, membru vechi al clubului, a sugerat să publicăm un Best of 50 Years of the Nova Concurs.
