An Nou fericit de pe Lună!
An Nou fericit de pe Marte!
An Nou fericit de pe stația spațială!
Sună frumos. Omenirea a cucerit sistemul solar, prietenii își trimit felicitări de pe un corp ceresc pe altul, de pe o navă pe alta. SF-ul socialist prezenta cu mândrie asemenea scenarii. Gheorghe, proaspăt ajuns în apropierea lui Betelgeuse, îi trimitea misivă mamei rămase în căsuța ei bătrânească din Câmpia Bărăganului. Sau Natașa, femeia eroină, îi scria lui Serghei, aflat la celălalt capăt al galaxiei.
Dincolo de ridicolul poveștii în sine, care acum ne stârnește hohote de râs, rămâne întrebarea: vom ajunge să trimitem urări de anul nou celor dragi aflați la ani-lumină distanță? Ne vor uni aceleași sărbători? Vor fi ele cele cu care suntem deja obișnuiți, ori vom inventa unele noi?
Din păcate, odată plecați de pe Pământ și stabiliți în alte locuri ale cosmosului, modul cum măsurăm noi zilele și anii va deveni irelevant. Poate, o vreme, cât doar ne vom învârti în jurul casei, vom folosi un sistem similar sau identic celui cu care suntem obișnuiți acum. Dar apoi, pe măsură ce comunitățile aflate în alte locuri vor deveni tot mai numeroase, cu o viață a lor, ziua de 24 de ore și anul de 365 de zile nu-și vor mai găsi locul. Acele comunități vor împărți timpul după caracteristicile zonei unde se află. Cât timp îi ia planetei / satelitului / stației ca să ajungă din nou cu aceeași față către soare. Cât timp îi ia până ajunge în același punct al orbitei în jurul soarelui. Și aici se pot găsi multe variante, pentru că diferitele corpuri din sistemul solar au caracteristici aparte privind mișcarea de rotație și de revoluție, iar dacă o comunitate se află pe satelitul unei planete, sistemul de referință ales poate fi planeta respectivă, nu soarele. Cu alte cuvinte, e nu doar posibil, ci chiar probabil să ajungă să fie fiecare cu sistemul propriu. Ceea ce, obișnuiți ca totul să se standardizeze, să se aducă la un numitor comun, ne pare extrem de nepractic.
Evident, se poate introduce și conceptul unui timp universal standard, raportat la scară macro-cosmică, căruia să i se subscrie timpurile particularizate. Sistemul de referință a acestuia rămâne să fie stabilit. Dar, indiferent dacă se va ajunge la asta sau nu, ideea ca un om de pe Ganymede și unul de pe Terra să-și transmită reciproc „La mulți ani!” deodată va fi, dacă nu imposibil, în mod cert improbabil. Pentru că intrarea într-un nou an va fi diferită de la unul la celălalt. E la fel cam cum ar fi acum dacă eu, din România, vorbesc cu cineva din SUA. La mine e dimineață, la el e seară și el se va simți straniu dacă îi voi spune „Bună dimineața!”, la fel cum mie mi se va părea ciudat ca, la finalul convorbirii, el să-mi zică „Noapte bună!” Iar aici vorbim doar despre diferențe de ore.
Evident, când vom trece de granițele sistemului solar, lucrurile se vor da peste cap și mai mult.
În mod cert, sărbătorile vor deveni și ele lipsite de conținut. Sau, poate, se vor păstra nume vechi, dar fără a mai avea o legătură de fond cu sărbătoarea originală. De exemplu, Crăciunul să rămână doar sub forma unei sărbători în care oamenii își fac cadouri unii altora – ca să ne limităm la unul dintre cele mai răspândite evenimente de acest gen de pe glob. Dar pot fi multe altele – devenite universale, ori păstrate de anumite comunități puritane. Cel mai probabil va fi, însă, ca unui colonist de pe Marte să nu-i mai spună nimic conceptul de „Paște” (păstrez sărbătorile acestea pentru că sunt mai familiare cititorilor decât altele, răspândite în alte zone ale globului). Și, evident, să aibă propriile sărbători, legate de evenimente locale. Care, la rândul lor, nu-i vor spune nimic colonistului selenar.
Sintagma „ne pierdem tradițiile” este, oricât ne place să ne alintăm, expresia unui lucru ce va deveni realitate odată ce vom începe să cucerim cu adevărat cosmosul. Și nu, nu se va datora conspirațiilor globaliste care doresc ștergerea identității popoarelor, ci vor fi consecința unor chestiuni de ordin practic, natural (adică exact cum se întâmplă și acum, doar că e mai simplu să judecăm emoțional, decât rațional).
Dacă mai adăugăm în ecuație și faptul că, odată cu răspândirea în spațiu, oamenii vor ajunge să semene tot mai puțin cu ceea ce înțelegem acum prin oameni, avem un scenariu mai apropiat de realitate privind schimbările radicale pe care le vor suferi o serie de lucruri ce ni se par, la momentul actual, normalitate.
Până atunci, însă, până când sărbătorile și urările universale vor fi fost înghițite – la propriu – de imensitatea spațiului, profit de ocazie pentru a vă ura „Un An Nou fericit, plin de tot ceea ce vă doriți!”