Când vorbim despre democrație, ne place să aducem în discuție faptul că a apărut încă din antichitatea greacă – lăudând astfel oamenii acelor vremuri pentru deschiderea de care au dat dovadă într-o vreme când, în majoritatea locurilor, conducerea era a celui mai puternic fizic, ori a celui cu strămoșii potriviți.
La polul opus, când vorbim despre injustiție socială, comparăm vremurile actuale cu acelea în care existau sclavi, sau anumite pături sociale erau supuse unui regim de exploatare ce abia le permitea să supraviețuiască, fiind tot timpul la cheremul celor situați mai sus.
Aceste viziuni, deși permit susținerea înflăcărată a unor idei, prezintă o realitate falsă. Trăitorii din democrația antică grecească, respectiv sclavii și păturile sociale oprimate din urmă cu sute sau mii de ani ar fi considerat că se află într-o lume ideală dacă ar fi trăit în regimurile existente la ora actuală. Da, nu e totul perfect în societățile noastre, există injustiție socială, există minusuri în funcționarea democrației, dar ele sunt la ani lumină de problemele existente în trecut, oricât ne place nouă să pozăm în victime. Democrația antică este în bună măsură altă mâncare de pește decât cea actuală (sigur, excludem de aici auto-intitulatele republici democratice cu regimuri dictatoriale), la fel cum obligațiile actuale ale cetățenilor sunt la ani lumină de duritatea condițiile dure de viață ale sclavilor.
Cum va fi, însă, viitorul?
Poate vom reuși să regândim echilibrul ecosistemului din care facem parte și vom găsi soluțiile viabile pe scară largă la problemele legate de climă, resurse și suprapopulare. Poate vom fi nevoiți să ne adăpostim sub pământ, ori în adâncuri. Poate vom ajunge să trăim în spațiu, pe stații orbitale, ori pe post de coloniști ai altor corpuri cosmice.
Indiferent despre care dintre aceste scenarii vorbim (ele pot chiar să fie valabile simultan), mai mult ca sigur că drepturile și obligațiile se vor modifica față de ceea ce cunoaștem în prezent. Vom avea de-a face cu medii controlate, pentru care va fi esențială menținerea unui echilibru. În lipsa unor reglementări stricte, „fac-ce-vreau”-ul unora ar putea pune în pericol supraviețuirea unor comunități întregi. Desigur, există posibilitatea ca asta să se rezolve prin intermediul unor regimuri totalitare, dar istoria ne arată că, mai devreme sau mai târziu, oamenii ajung să se revolte și să lupte pentru libertatea lor, ori pentru un trai mai puțin împovărător. Dar, chiar dacă vom vorbi despre democrație, aceea va diferi de ceea ce reprezintă ea astăzi. Oamenii vor fi obligați să respecte niște reguli stricte, din motivele enunțate anterior. Foarte probabil că, pentru majoritatea, asta nu va fi perceput ca sclavie, ci ca o normalitate necesară supraviețuirii, la fel cum, în ziua de azi, acceptăm ca firești o serie de obligații care ar fi stârnit mirarea strămoșilor noștri.
Desigur, rebelii de serviciu vor protesta și atunci, considerând că oamenii au fost transformați în sclavi, la fel cum o fac și în ziua de azi, fără a înțelege că orice libertate e acceptabilă atâta vreme cât nu-l afectează pe cel de lângă tine. Și că, pentru a avea un anumit nivel de viață civilizată, e nevoie de îndeplinirea unor obligații, că traiul în comun presupune un pachet, nu să alegem doar ce ne convine, când ne convine. Iar libertatea invocată vehement, dar fără asumarea unor responsabilități, nu e decât semnul egoismului, al imaturității.
Da, este o linie subțire de demarcație între reponsabilitățile necesare păstrării echilibrului și excesul unora ce vor să controleze totul, ori își proiectează anxietățile asupra celor din jur. Așa a fost dintotdeauna, iar granița a fost uneori încălcată, alteori mutată pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp – uneori prin metode pașnice, alteori violente. Probabil că, atâta vreme cât nu vor surveni modificări fundamentale în ceea ce definim acum prin oameni, caracteristicile sus-menționate se vor păstra, fiindcă, la nivel individual și colectiv, vom urma, în mare, aceleași direcții ca acum, ori ca în urmă cu o mie de ani. O vom face pe un alt nivel al aceleiași spirale.
Pentru unii dintre noi, acel viitor pare unul sumbru, distopic. Pentru alții, el reprezintă un semn de maturitate, o dovadă că omenirea va fi ajuns la un anumit nivel de conștientizare a rolului ei, a responsabilității generate de puterea tot mai mare pe care a învățat, în timp, s-o exercite asupra a tot ce o înconjoară.
