Plăcerile lumești și cucerirea spațiului(timp de citire: 5 minute)

Citeam zilele trecute o postare care spunea că abilitatea de a trăi de pe urma proștilor fără a face nimic se numește, în ziua de azi, a fi influencer. În aceeași notă, se comentează adesea asupra faptului că acum avem la dispoziție modalități de a comunica, de a împărtăși informații care să ne ajute să „evoluăm”, iar noi le folosim ca să postăm poze cu pisici, mâncare și selfie-uri. Că, dacă guvernanții ar fi vrut să creeze o bază de date despre noi, unde să ne urmărească fiecare pas (cine suntem, ce am făcut și facem, unde mergem, ce pasiuni avem etc.), am fi protestat vehement. În momentul în care ideea a fost ambalată sub forma unor rețele de socializare, am ales singuri să furnizăm toate informațiile dorite.

Toate cele de mai sus – și altele din aceeași categorie – trag un semnal de alarmă asupra ușurinței cu care putem fi manipulați și, în același timp, deplâng superficialitatea marii mase a populației, care s-ar lăsa furată de chestiuni lipsite de substanță, de divertisment, în dauna problemelor importante, complexe.

Deși concluziile respective conțin doza lor (destul de mare) de adevăr, ele privesc doar jumătatea goală a paharului. Fiindcă, pentru a atinge anumite scopuri, e nevoie tocmai de „vulgarizare”.

Ne aflăm acum, după mai bine de jumătate de secol, în fața unei noi tentative de a cuceri spațiul. Sigur, nu ne-am oprit odată cu încetarea cursei SUA-URSS, dar lucrurile au intrat pe un făgaș mai liniștit, mai așezat. O serie de lucruri s-au schimbat – mai ales în ceea ce privește climatul economic, actorii principali, tehnologia ș.a.m.d. De la programe susținute din bugetul unui stat s-a ajuns la proiecte globale, în care un om cu viziune, charismă și bani poate să-și vândă visul către întreaga populație a globului.

Și aici intervine jumătatea plină a paharului. Pentru că, oricâți investitori ar atrage alături de el un Elon Musk (ca să dau exemplul cel mai popularizat în ultima vreme), oricât ar eficientiza lansările și zborul în spațiu, oricât am discuta despre cum putem ajunge să facem rentabilă economic explorarea spațiului cosmic, distanța dintre visul frumos al sefistului (și nu numai) și pragmatismul realității este, încă, foarte mare. Pentru a pune cu adevărat bazele explorării sistematice a sistemului solar vom avea nevoie, cel mai probabil, să ne stabilim o bază permanentă în spațiu, una capabilă să devină capul de pod al cuceririi cosmosului. Sigur, una sau mai multe colonii lunare, ori marțiene (poate și în atmosfera venusiană, deși acolo lucrurile sunt un pic mai complicate) vor reprezenta pași importanți, realizări aparte, dar nu ele vor constitui cheia de boltă. Nu. Aceea va fi reprezentată de ceea ce vom reuși să facem pe orbita terestră, care poate deveni interfața dintre suprafața Pământului și univers. Homo Cosmicus va trebui să-și clădească un nou Pământ, o nouă civilizație, în jurul Pământului pe care-l cunoaștem și pe care locuim în prezent. Aceea va fi Lumea Nouă, de pe care se va putea dezvolta planificat și sustenabil înaintarea în sistemul solar. Coloniile de pe sateliți și planete vor rămâne, o bună bucată de timp, simple borne (cu utilitatea lor strategică, economică, științifică), dar fundația întregii întreprinderi o va constitui acea „lume de pe orbită”.

Și, dacă lucrurile vor merge bine, dacă tehnologia va evolua cum ne așteptăm s-o facă, studiind ritmul accelerat din ultima vreme, dacă medicina, genetica ne vor ajuta să ne facă tot mai rezistenți și mai ușor adaptabili la traiul în spațiu, dacă vom reuși să exploatăm ce e în jur și să facem profitabile investițiile extrem de costisitoare (acoperind, în același timp, pierderile aferente), atunci vom fi trecut hopul cel mare și lucrurile vor începe să meargă într-o direcție pentru care specia umană a dovedit că e potrivită. Am mai spus și cu alte ocazii: am o mare încredere în curiozitatea, adaptabilitatea și inteligența primatei ce a dovedit, de-a lungul mileniilor, că a învățat să depășească orice obstacole, mergând mereu mai departe, ajungând în vârful lanțului trofic.

Doar că, până să ajungem la acel vis frumos descris mai sus, e nevoie de ceva, de o magie care să facă să curgă continuu bani, să nu fie sincope, să reducă presiunea de pe umerii marilor investitori. Ultimele decenii au arătat clar că – în ciuda criticilor (justificate din anumite puncte de vedere) – consumerismul reprezintă cheia succesului unei întreprinderi. Cu alte cuvinte, trage tare să faci lucrurile accesibile și atrăgătoare pentru mase, apoi ele îți vor furniza venituri constante ce-ți vor permite să te dezvolți în continuare. Și aici intră în scenă acei influenceri, acei vânzători de divertisment mai mult sau mai puțin facil atât de blamați în postările împărtășite la începutul articolului. Dacă vom reuși să facem orbita accesibilă omului de rând (atât real, cât și virtual), acesta va rupe din puținul pe care-l are, ceea ce, la scara globului, va însemna sume enorme – adică exact ce va fi nevoie pentru a susține visul cosmic despre care vorbeam mai devreme. Mai ales că industria aceasta a divertismentului, a turismului, e un bulgăre ce se rostogolește, atrăgând alți investitori privați cu noi idei și proiecte, ce vor aduce alți clienți, alte sume de bani și tot așa, într-o țesătură ce va asigura stabilizarea acelui cap de pod.

Investitorii, vizionarii, savanții sunt extrem de importanți în ceea ce va însemna explorarea spațiului cosmic. Dar, pentru ca ei să reușească în ceea ce și-au propus, va fi nevoie de vânzătorii de vise, de entertaineri, de influenceri, de networking și toată gama de „supeficialități” care-l va determina pe omul de rând să plătească un ban pentru plăcerea lui, lăsându-se astfel manipulat să susțină explorarea cosmosului.