De ceva ani circulă în online-ul autohton tot felul de articole-sperietoare cu titluri care mai de care mai bombastice, în care se face referire la telegonie: „Din nou despre TELEGONIE și IMPORTANȚA VIRGINITĂȚII” (2014), „Bebelușul poate semăna cu primul partener sexual al mamei, chiar dacă ea a rămas însărcinată cu alt bărbat! Cum e posibil?” (2015), „Telegonia: Primul partener din viața unei femei este tatăl genetic al copiilor săi” (2017), „Desfrânarea sexuală: aspectul științific al problemei prin prisma geneticii cuantice” (2018), „Telegonia explică legea leviratului, printre altele” (2018), etc.*
Majoritatea articolelor de acest fel provin de pe website-uri ultra religioase sau conspiraționiste, însă am fost neplăcut surprins să găsesc același subiect preluat pe un website despre medicină. Mai mult, în 2013 un articol despre telegonie a apărut în presa centrală cu titlul „STUDIU ȘOC: Bebelușul poate semăna cu primul partener sexual al mamei, chiar dacă ea a rămas însărcinată cu alt bărbat!„. Articolul a fost publicat de Evenimentul Zilei și a avut 16407 vizualizări, 54 comentarii și 59 voturi. Între timp articolul cu pricina a fost dat jos de pe website-ul ziarului.
Reacțiile de dezmințire au sosit, însă, ceva mai târziu. Ele sunt timide și prea puține pentru avântul pe care l-a luat fenomenul pe website-urile de nișă: „Cuvântul Zilei: TELEGONIE” (2017), „Cod portocaliu de telegonie” (2018).
Stilul și informațiile prezentate în articolele din prima categorie își au originea în traduceri sau influențe rusești, și în mod ironic, deși sunt prezentate ca având un caracter științific, la o cercetare mai atentă, descoperim că sursele sunt inexistente sau în cel mai fericit caz acestea sunt „descoperirile științifice” ale unor sfinți preoți (știut fiind faptul că preoții sunt adevărați savanți în domenii inexistente precum „genetica cuantică”).
O parte din texte sunt o traducere a unei anume „Tatiana Doibai”, care este „un cadru didactic superior” și care după o căutare pe Google se adeverește a fi de fapt „Tatiana Doibani”, o profesoară de istorie de la Liceul Teoretic „Gaudeamus” din Chișinău, președintele Asociației pentru Educația Creștin Ortodoxă. Dacă îți folosești materia cenușie cât de cât și ai timp să te documentezi puțin despre acest subiect, realizezi că e vorba de un fake-news, venit dinspre Est, via frații noștri de peste Prut, care mai știu o boabă de limba română.
Telegonia este o teorie a eredității** în care se consideră că urmașii pot moșteni caracteristicile unui partener sexual anterior al părintelui de sex feminin.
În traducere liberă și referindu-ne strict la specia umană (subiectul preferat al articolelor mai sus amintite) copiii unei femei vor moșteni caracterele ereditare ale primul bărbat din viața ei (indiferent dacă aceasta a avut doi, zece sau o sută de parteneri după) sau ale tuturor la un loc devenind astfel o “corcitură”.
Putem sesiza din start mai multe probleme cu această teorie:
1. În ultimele decenii tinerii își încep viața sexuală înainte de căsătorie și atunci majoritatea copiilor care se nasc în zilele noastre ar trebui să nu mai semene cu tații lor biologici, ceea ce nu se întâmplă în realitate;
2. Ideea remanenței materialului genetic intact ani de zile în corpul femeii contrazice atât dovezile privind modul de reproducere al mamiferelor cât și dovezile furnizate de genetică și medicină, și
3. Fenomenul de heterozis a fost observat prima oară la plante și constă în faptul că hibrizii („corciturile”) au o creștere a vitalității, a puterii de adaptare, a productivității și deci sunt mai rezistenți ca părinții din care se trag, în fața factorilor nocivi ai mediului. Dacă telegonia ar fi adevărată și dacă am considera că fiecare om e pur din punct de vedere ereditar (care e de fapt o altă prostie pe care se bazează adepții telegoniei), fiecare femeie ar dori să facă sex cu câți mai mulți bărbați de succes, ca să preia cele mai bune gene pentru copiii ei, numai că surpriză nici asta nu se întâmplă în realitate.
Ca să fac puțină lumină ar trebui să menționez că din punct de vedere științific telegonia este o teorie perimată care a avut o oarecare importanță în secolului 19, și care mai apoi a fost demontată de dovezile aduse în secolul 20 de Legile Eredității ale lui Mendel (fondatorul Geneticii) și de Teoria Cromozomială a Eredității Boveri-Sutton.
În ciuda dovezilor zdrobitoare aduse de aceste două teorii, se pare că telegonia rămâne pe placul unora, în special a Bisericii ortodoxe. Adepții acesteia amestecă noțiunile științifice (în mod ironic se afirmă că dovezile sunt aduse chiar de Genetică) cu nevoile sau credințele religioase, într-un soi de ciulama de termeni pe care nu-i înțeleg (ex. „alela” – varianta a unei secvențe de ADN în populația studiată, capătă niște înțelesuri fantasmagorice în aceste articole) și folosesc această teorie ca pe un fel de sperietoare, adresată femeilor/fetelor care nu și-au început încă viața sexuală.
Mesajul transmis este următorul: dacă ești încă virgină și nu te căsătorești cu cel cu care faci sex prima oară, o să ai necazuri, căci copilul tău va semăna cu cel care „ți-a furat fecioria/puritatea”. Cu alte cuvinte, dacă tu ești o femeie caucaziană și prima oară alegi să faci sex cu un bărbat de culoare și apoi vrei să procreezi alături de parteneri albi, copiii care vor rezulta vor fi mulatri. Serios? Chiar mai crede cineva în zilele noastre o asemenea gogomănie? Ei bine se pare ca da pentru ca e oarecum firesc și uman să existe indivizi care cred în diverse trăsnăi, după cum bine zicea Isaac Asimov:
Nu există nici o părere, oricât de nechibzuită ar fi ea, care să nu-și adune adepți credincioși dornici să o apere până la moarte.
Ideea telegoniei derivă din antichitate, mai exact de pe vremea lui Aristotel, când se credea că trăsăturile unui copil sunt moștenite nu numai de la tatăl recunoscut ci și de la partenerii sexuali anteriori ai mamei. Ideea în sine e rezultatul mitologiei grecești, în care anumiți eroi aveau paternitate dublă: una pământeană și una dumnezeiască (muritor/nemuritor).
Apoi ideea a fost preluată și promovată de Creștinism sub forma unei presiuni psihologice legată de adulter (cel/cea cu care „te unești” prima oară e soțul tău/soția ta pe viață) din Ev-Mediu și până în zilele noastre.
În secolul 19 teoria a devenit populară, datorită unor „dovezi” obținute în urma încrucișării unor cabaline. Zoologul scoțian James Cossar Ewart a observat că în urma primei încrucișări a unei iepe albe cu un mascul de quagga (o specie de zebră dispărută în zilele noastre), la o a doua încrucișare cu un armăsar alb a rezultat un mânz cu dungi, similare cu ale unei quagge. Mai târziu aceste încrucișări experimentale au fost explicate prin existența alelelor recesive și dominante, respectiv prin faptul că iepele și armăsarii folosiți de Ewart aveau alele recesive, care au devenit vizibile fenotipic în urma încrucișării (și nu a transmiterii vreunui material genetic de la masculul de quagga).
Singurele dovezi actuale despre existența unui fenomen telegonic, sunt aduse din lumea insectelor – mai exact de la Familia Neridae, specia Telostylinus angusticollis (vezi foto), unde s-a observat că produșii glandelor-accesorii ale acestor muște mediază transmiterea telegonică și efectul patern al primului mascul.
Reprezentant al Familiei Neridae
Pentru cei care se mulțumesc cu asemenea dovezi, doresc să le reamintesc că în lumea insectelor există tot felul de organe și de comportamente „interesante”, cu toate astea nu avem cum să le transpunem prin similitudine, fiziologiei și comportamentului uman. Pentru cei care visează la telegonie din această perspectivă, le recomand să se pună în pielea (cuticula) masculului de Mantis religiosa, care este devorat, la propriu, în timpul copulării.
În ceea ce privește efectele acestei teorii ar fi interesat de studiat care este rata divorțurilor din motive de incompatibilitate sexuală în cazul cuplurilor în care partenerii (îndeosebi femeile) „s-au păstrat” pentru alesul/aleasa lor. Implicațiile de natură psihologică derivate din lipsa de experiență (sexuală) nu are rost să le menționez, acestea fiind ușor de dedus.
Însă, când vine vorba de trecutul nostru pestriț trebuie menționat faptul că telegonia a influențat credințele rasiste asociate cu existența arienilor și cele ale Partidului Nazist. Se considera că o femeie care a avut un copil cu un non-arian nu mai putea da niciodată naștere unor copii ai rasei superioare. Nu mai era pură!
Și totuși care e legătura cu Rusia?
Telegonia a reapărut în cadrul ortodoxiei ruse post-sovietice odată cu publicarea în 2004 a cărții “Virginitate și Telegonie: Biserica Ortodoxă și știința modernă a inversărilor genetice”. Publicația locală Pravda.ru afirmă că autorii cărții au inventat „povești înfricoșătoare și incredibile” pentru a „face ca femeile să fie foarte atente la contactele lor sexuale și că ideea a fost folosită de Biserică pentru a speria pe credincioși.
Lăsând la o parte valoare istorică a acestei etape a gândirii umane, preluarea teoriei Telegoniei de către Biserică are caracter manipulativ. În disperarea de a da un sens credințelor apuse, adepții religiei apelează la limbajul științific pentru a se explica, numai că nu înțeleg esența științei și persistă în eroare.
Am căutat în literatura de specialitate vreo referire recentă la telegonie, în afară de descoperirile lui Crean et al. pe insecte, dar nu am găsit. În sensul pur științific dacă ar fi totuși să îi dau o șansă telegoniei mi-aș îndrepta mai degrabă atenția spre transmiterea caracterelor epigenetice prin intermediul ARN-ul prezent în citoplasma spermatozoizilor, însă asta mai mult ca o sforțare grosolană venită din partea mea, în încercarea de a da un sens celor care cred în telegonie. Lucru care, de altfel, e o mare pierdere de timp pentru că oricum nu vor înțelege mare lucru din asta… și aș intra pe tărâmul „fantastic” al Epigeneticii unde e altă distracție despre care am scris cu altă ocazie.
În concluzie, nu, nu e o coincidență faptul că articolele pe acest subiect, combinat cu sexualitatea umană și dogmele religioase s-au înmulțit în ultima perioadă și au ajuns până și în presă sau pe website-uri care se doresc a fi științifice. Ele fac parte din propaganda rusească de dezinformare sau reprezintă o mema care se încăpățânează să existe și să se propage pe filieră religioasă, pentru că satisface nevoile egoiste ale unor dogme apuse.
La final reiese întrebarea: De ce în zilele noastre virginitatea (unei femei) ar mai continua să fie ridicată la rang de virtute morală?, căci până la urmă asta se ascunde, de fapt, în spatele promovării telegoniei în zilele noastre.
Adepții actuali ai telegoniei sunt totodată adepți religioși ai Bisericii ortodoxe (din Rusia, Grecia sau de pe la noi) care prin definiție este o religie patriarhală. Jon Coake (un utilizator al platformei Quora) sintetiza problematica speculând patru posibile motive (trei legate de frică și unul de aroganță), iar puritatea morală, zice el, nu se regăsește printre ele:
- Bărbatul se teme de comparație în ceea ce privește dimensiunea penisului sau a performanței sexuale.
- Bărbatul se teme că poate contracta o boală cu transmitere sexuală.
- Bărbatul se teme că femeia poate rămâne însărcinată cu un alt bărbat și el va crește copilul altuia (precum Cuculus canorus).
- Bărbatul apreciază virginitatea deoarece luând acea virginitate dovedește că este mai bărbat decât toți ceilalți bărbați care au încercat și nu au reușit.
Tot el concluzionează mai mult sau mai puțin ironic că prima ipoteza e de fapt adevăratul motiv. Restul discuției vă las să o savurați direct de la sursă.
Pentru a nu fi acuzat de feminism sau de vreo altă năzbâtie extremistă mai trebuie să menționez faptul că știința te învață că poți să-ți depășești temerile (fie ele masculine sau de altă sorginte) prin cunoaștere și nu prin impunerea credințelor tale celorlalți.
Referințe:
- Crean AJ, Kopps AM, Bonduriansky R. Revisiting telegony: offspring inherit an acquired characteristic of their mother’s previous mate. Ecol Lett. 2014;17(12):1545–1552. doi:10.1111/ele.12373
- Chen Q, Yan W, Duan E. Epigenetic inheritance of acquired traits through sperm RNAs and sperm RNA modifications. Nat Rev Genet. 2016;17(12):733–743. doi:10.1038/nrg.2016.106
- Graeme Donald. When the Earth Was Flat: All the Bits of Science We Got Wrong, Michael O’Mara Books, 2012.
- Jan Bondeson, A Cabinet of Medical Curiosities, 1999:159.
- Why do I value virginity in women so much?
- Woman’s first partner may become genetic father of all her kids, telegony says. Pravda Report. 27 June 2007.
* Nu voi pune link-uri către aceste articole întrucât nu doresc perpetuez dezinformarea chiar și cu titlul de exemplu negativ.
** Ereditatea a avut multe teorii de-a lungul timpului.
*** Cover-ul reprezintă o imagine din cartea „The Penycuik experiments” de Ewart James Cossar (1899), pag. 164.
4 comentarii
Departe de mine gândul să pun în derizoriu experiența științifică a autorului, de a-i contesta pregătirea profesională. Totuși, sunt nevoită să-l contrazic. Telegonia există. Nu mă influențează sub nicio formă dogmele religioase. Sunt creștin- ortodoxă, însă nu doresc să-mi las convingerile conduse de către acestea, oricare ar fi ele.
Ceea ce am observat și nu doar eu, ci și un membru al familiei mele de origine, sunt niște similitudini cât se poate de reale (și deranjante în același timp): de la dispunerea danturii pe maxilar, forma dinților, felul cum își adună uneori buzele pentru a spune ceva, aspectul zâmbetului, ceva din forma ochilor, puțin din alura generală, până la apetența pentru o anumită disciplină sportivă, toate mă pun pe gânduri și mă intrigă. Le observ pe măsură ce timpul trece. Femeile sunt persoanele care pot fi observatori mai direcți și este și logic să fie așa. Pe undeva, sunt similare cu acele situații de asemănări din ce în ce mai pregnante ale trăsăturilor copiilor cu cele ale părinților/bunicilor pe măsură ce copiii devin adulți.
Nu mă așteptam să mai găsesc referințe recente despre acest subiect, tot ceea ce găseam erau articole și explicații din anii trecuți, relatate pe baza unor studii din secolul XIX și secolul XX, ceea ce înseamnă că subiectul nu a murit, iar teoria nu poate fi contestată total.
Din câte am înțeles eu din comentariul de mai sus, dvs vă referiți la ereditate și nu la telegonie. Dacă nu e așa, observațiile dvs sau ale unui apropiat au caracter de ipoteză (care ar trebui în final demonstrată), ceea ce nu e suficient pentru a contrazice o teorie sau alte dovezi științifice, precum cele prezentate în articol.
Mă refer strict la telegonie, exact așa cum ați explicat-o ca fiind posibilă conform unor anumite tratate științifice sau expuneri mai puțin științifice pe care le-ați menționat, despre care, însă, lăsați să se înțeleagă că nu sunt destul de convingătoare pentru dvs. Este dreptul dvs. să le contracarați, deoarece nu păreti un observator direct. Observațiile sunt personale, nicidecum ale unui apropiat, altfel nu m-aș fi hazardat să comentez asupra unui subiect atât de sensibil. Este mai mult un dezavantaj, decât un avantaj și nu are rost să explic și de ce este așa.
Și, da, preluarea teoriei de către biserica are și un caracter manipulativ, din păcate.
Iertaţi-mă, doamna Greta, dar una e credinţa, alta sunt impresiile şi cu totul altceva ştiinţa. Sub influenţa unor impresii poate oricine să creadă orice, dar indiferent cât ar fi de convins în sinea lui că observaţiile lui şi credinţa clădită în baza acestor observaţii ar fi un argument, tot nu va deveni acest proces unul ştiinţific si nici nu va transforma în realitate ceva ne-real.
Altfel spus poate oricine să trăiască cu impresia că zâmbetul copilului său aminteşte de primul partener sexual din tinereţe, pentru că asta e doar impresie. Dacă o femeie face sex prima dată în viaţă cu un bărbat de culoare şi după douăzeci de ani rămâne gravidă cu un viking atunci copilul va moşteni genele ei şi ale partenerului cu care a conceput copilul, nu ale bărbatului de culoare, indiferent cât ar fi fost ea de impresionata de performanţele acestuia şi cum l-a păstrat în memorie. Firesc, ea poate avea impresia că poartă copilul şi trăsături ale primului partener a ei, dar toate astea vor fi doar în mintea ei, nu în realitate. Vedeţi dumneavoastră…eu nu am fost din cale afara de cuminte în tinereţe. Am fost primul bărbat din viaţa a 7 fete. Ulterior toate 7 s-au măritat şi au copii, câte 2-3 sau chiar 5. Dar din totalul de 19 copii, băieţi şi fete, nici unul nu seamănă cu mine ci seamăna cu tatăl lor, cu mama lor, cu bunicii materni sau paterni. Firesc, un observator fin ar putea găsi trăsături ale copiilor care să aminteasca de mine, de exemplu ar putea spune: uite, dom’le că Gogu a lui Lenuţa are 43 la picior, ca primul partener de sex a Lenuţei, nu 47 cât poartă soţul ei…