Magia care funcționează(timp de citire: 8 minute)

O nouă revistă, o nouă rubrică, un nou început.

Despre ce să scrii la o rubrică de știință într-un număr dedicat genului fantasy (și în general fantasticului)? Păi, dacă cititorul a ajuns să citească și rubrica de față, pe lângă celelalte la care au trudit colegii de redacție, înseamnă că sunt șanse mari că el să fie mai pasionat de SF decât de Fantasy. Și atunci, cum ar putea vedea un „îndoctrinat în ale realului” pe fratele mai naiv al SF-ului?

Cu aceste întrebări am pornit în căutarea unui subiect pentru primul articol de știință al revistei online de SF&F „Galaxia42”.

Apoi mi-am amintit de relația dintre SF și Fantastic și a faptului că orice pare irațional la un moment dat ar putea fi explicat mai apoi într-un context oarecare. De exemplu, este ușor să ne imaginăm cum un om al prezentului, călătorind în trecut, ar putea fi ars pe rug doar pentru că are asupra sa un telefon mobil, considerat din start, prin funcțiile sale de bază, un obiect magic/vrăjitoresc/demonic. Așadar, cititorul unei povestiri fantasy/fantastice poate considera că asistă la prezentarea unor tehnologii mult prea avansate pentru cunoștințele sale, poate dintr-un viitor îndepărtat unde inexplicabilul, ca efect al tehnologiei, pare a fi magie.

Totul ține de aparențe și de perspectivă, căci până la urmă, așa cum o definea și romancierul Kurt Vodefine – „Știința este magie care funcționează”.

Modul de gândire prezentat mai sus este inocent și totodată împăciuitor, căci la extrema cealaltă există oameni care nu se rezumă doar la presupuneri filozofico-literare, ba dimpotrivă își ghidează întreaga existență după reguli oculte și mai ales după credința că tot ceea ce este explicabil (și mai ales inexplicabil) este rodul unei entități omnipotente, omnisciente și omniprezente, iar oamenii obișnuiți – muritorii de rând – nu trebuie să cunoască tainele și mecanismele din spatele angrenajului cosmic la care sunt părtași alături de această entitate. Mai mult decât atât, credința oarbă în ceva nedovedit a făcut și face în continuare victime și pierderi inutile de vieți omenești.

Din fericire acest aspect nu este definitoriu pentru specia umană, pentru că noi oamenii suntem și vom fi întotdeauna ființe curioase, însetate de cunoaștere, sub diferitele ei forme de reprezentare. Vom dori întotdeauna să explorăm realitatea în care trăim ca să-i aflăm secretele, de la lungimea Planck la meta-universuri și dincolo de aceste dimensiuni. Apoi vom dori să o modelam, să o îmbunătățim, să o facem altfel.

Rubrică de față este dedicată științei și deci se cuvine ca în primul ei articol să vorbim despre un aspect esențial înțelegerii acestei forme de cunoaștere și anume metoda folosită de știință pentru a explica realitatea înconjurătoare.

Pe scurt, „metoda științifică” reprezintă o serie de pași urmați de cercetători, savanți, oameni de știință etc, pentru a răspunde la întrebări specifice despre lumea naturală. Ea presupune efectuarea de observații, formularea unor ipoteze și efectuarea de experimente.

De ce e nevoie să vorbim despre lucruri pe care mulți dintre noi le-am învățat încă de la școală ca fiind evidente?

Din simplul motiv că astăzi se poartă o campanie agresivă de discreditare a științei, respectiv a metodei științifice. Știința, cel puțin pe meleagurile noastre, pare să fi fost confiscată de impostori, care o folosesc în scopuri proprii, egoiste și imorale.

Odată cu accesul la informația întregii lumi, prin intermediul internetului, oricine poate avea o părere despre orice. Iar cele avizate devin minoritare sau prea timorate pentru a ține piept detractorilor. Mai mult ca oricând este nevoie ca alături de oamenii de știință să reacționăm, să reamintim tuturor ce înseamnă și cum poate fi folosită metoda științifică, să diseminăm informații corecte, să le dezmințim pe cele false și în final să o promovam prin orice mijloace, căci trăim vremuri în care suntem bombardați pe toate canalele media, bloguri sau pe rețelele de socializare cu informații false (fake news și deepfake), înșelătoare, manipulative, fără suport științific, dar prezentate că având unul.

Numai câteva exemple cotidiene: astrologia, mișcarea antivaccinistă, adepții pământului plat, interzicerea educație sexuale în școli din motive religioase, medicina germană și tot felul de alte pseudomedicine, produse de slăbit miraculoase și leacuri pentru cancer, mișcările anti-tehnologie (vezi 5G) sau anti-progres (vezi buletinele biometrice cu „semnul fiarei”), discriminarea orientărilor sexuale, terapia cu cristale sau cu îngeri, dacopatia și tot felul de alte trăznăi care luptă pentru atenția noastră.

Cei care diseminează astfel de meme profită de lipsa de discernământ sau ignoranța multora, în ceea ce privește selectarea informațiilor adevărate dintr-un ocean de informații parțial adevărate sau false, transmise de obicei în scopuri mercantile sau de afiliere (politică, religioasă, etc).

Dacă înțelegi ce este metoda științifică, înțelegi cum funcționează știința, dacă înțelegi și acest lucru știi să faci diferența între opinie și fapte, respectiv între o afirmație subiectivă și una bazate pe date concrete, verificabile.

Într-o manieră idealistă metoda științifică presupune parcurgerea pașilor de mai jos. Este considerată idealistă deoarece în unele științe se sare peste anumiți pași sau ordinea unor pași este inversată.

1. Definirea unei întrebări;
2. Adunarea de informații și de resurse (observații);
3. Formarea unei ipoteze explicative;
4. Testarea ipotezei realizând un experiment și colectarea de date într-o manieră reproductibilă;
5. Analizarea datelor;
6. Interpretarea datelor și tragerea unor concluzii care servesc ca punct de plecare pentru noi ipoteze;
7. Publicarea rezultatelor;
8. Testarea din nou (efectuată frecvent de alți oameni de știință).

În fapt, acest lucru se traduce prin a merge pe căi bune sau de cele mai multe ori greșite, ori de câte ori este necesar pentru a dovedi un adevăr reproductibil. Și chiar și atunci când greșeala pare a fi continuă (alegerea de căi greșite persistă), ne regăsim în fața unei situații pozitive, atâta vreme cât această experiență este documentată, căci permite altor oameni de știință să aleagă căi neumblate, care de la sine se înțelege că se pot dovedi a fi căi bune sau căi greșite. Din tot acest proces are de câștigat în final umanitatea, care cumulează adevăruri reproductibile pe baza cărora are loc progresul tehnologic și evoluția culturală.

Un exemplu de aplicare a metodei științifice poate fi ilustrat astfel:

Să presupunem că vrem să ne facem o grădină de legume și știm că pentru asta avem nevoie de sol, plante și îngrășământ. Să mai presupunem că solul îl avem deja (cel din gradina casei), răsadurile de legume le cumpăram de la o pepiniera din apropiere și tot ce mai ne trebuie este să alegem un îngrășământ bun.

De aici se naște întrebarea: care este cel mai bun îngrășământ pentru plantele cumpărate în vederea creșterii lor în gradina de care dispunem? Începem să colectăm date și observăm la o primă vedere că pe piață există disponibili mai mulți fertilizatori, fiecare cu particularitățile sale.

Să zicem că din datele colectate reiese că ar exista 3 tipuri principale de fertilizatori: A, B și C. Pornind de la asta emitem ipotezele de lucru: 1) toate cele trei tipuri pot fi la fel de bune, 2) toate cele trei tipuri pot fi la fel de proaste (pentru solul și plantele noastre) sau n combinații între variante (A mai bun ca B și C, A și B mai bun ca C ș.a.m.d.).

Pentru a testa ipotezele plantăm răsadurile în gradină pe trei rânduri, folosind câte un tip de fertilizator pentru fiecare rând. În final vom obține rezultatele (sub forma recoltei de legume) și pe baza lor vom putea trage o concluzie (ipoteza x este cea adevărată, respectiv fertilizatorul x este cel mai bun).

După cum se poate vedea din descriere dar și din exemplul oferit, metoda științifică necesită timp și resurse. Acesta este și motivul pentru care este dificil „să faci știință”, fapt care pe mulți îi descurajează, îi face să evite sau chiar fac o adevărată aversiune față de o asemenea abordare. Oamenii sunt ființe emotive care reacționează de multe ori impulsiv și care doresc rezultate maxime cu efort minim. Știința nu are cum să funcționeze așa…

Un proces similar cu metoda științifică, în rezolvarea unor probleme și obținerea unor răspunsuri, este și acela de a apela la conștiința colectivă, respectiv la meme. Citim de exemplu review-urile unui produs înainte de al cumpăra, sau cerem de la apropiați recomandări (de filme, cărți, locuri de vacanță, etc), înainte de a ne investi timp în anumite activități. Însă, despre meme și memetică voi scrie întru-un articol viitor.

Referințe

• „Peer review and the changing research record”, Crawford S, Stucki L, 1990, J Am Soc Info Science, vol. 41, pp. 223–28;
• „Scientific Method”, Regina Bailey. Updated August 21, 2019;
• „What Is Science?”, Alina Bradford August 04, 2017.