În mitologia românească, reprezentările daimonologice fac referire la toate credințele cu caracter fantastic care se manifestă în cadrul cultural al comunității. Modul în care sunt perpetuate și se manifestă fascinează…
Autor
Antoaneta Antonov
Antoaneta Antonov
Nu, nu trebuie să mă salutați cu „Privet”. Eu mi-s ardeleancă de la Maramu', deci: Servus! Am terminat Facultatea de Litere în cadrul Universității Babeş-Bolyai, cu specializarea în Etnologie, pentru că-mi place să cutreier munții și dealurile din România în căutare de personaje desprinse din mitologia noastră și întâlnite, de obicei, la foc de tabără. Prima regulă: ascunde reportofonul că intimidează bătrânii și nu mai aflăm povestea strigoiului care bântuie prin sat, a pricoliciului care urlă la lună, a Zăncii care își toarce fuiorul cântând pe prispa casei, a Pastorului Băilor care se plimbă prin galerii și mulți alții. Mai am un Master în Arheologie făcut tot la Babeş pentru că voiam să fiu procuror criminalist, dar am realizat că-mi plac mai mult morții din necropole decât Știrile de la ora 17. Susțin dreptul animalelor sălbatice de a juca un rol important în poveștile mele. Fără Lupii din „Atemporal” n-aș fi debutat în iunie 2015 în paginile virtuale ale revistei „Nautilus”. Psihoza din „Anure” n-ar fi fost posibilă fără broaștele râioase din Nr. 94, Noiembrie 2015, tot în „Nautilus”. Isabel nu-l mai săruta pe Arrow dacă acesta nu speria linxul în numărul 2 din vara lui 2015 în revista „Fantastica”. Iar Carmen Maxim n-ar fi mers în Borșa-Maramureș să strângă un corpus de texte despre dragoni dacă nu găsea ascuns și un balaur neaoș ce-și făcea veacul într-o mină auriferă. Uneori scriu și manifeste literare contra tăierii abuzive a pădurilor, ca în „Scurtă poveste de iarnă” din nr. 95/Decembrie 2015 - „Nautilus”. Alteori mă învârt printre drakaine, vampiri, zei mitologici, schizofrenici, teorii abstracte și tehnologie futuristă. Dar nu vă mai spun cum și pe unde am publicat, vă las pe voi să descoperiți cine este Antoaneta Antonov.