Șerpuind printre coastele munților, drumul era umed și vântul bătea ușor. Cu o seară înainte plouase, iar norii rămăseseră stăpâni peste cer. Sterling își conducea mașina pe drumurile întortocheate care duceau spre cabana sa, la poalele muntelui Rainier, atunci când mici pânze de paianjen îi apărură în vederea periferică. De când se știa le avea undeva în colțul ochilor, dispărând doar dacă le dădea atenție sau niște picături puternice de ochi. Dar, recent, erau din ce în ce mai multe și din ce în ce mai curioase. Încercă să le ignore și să fie atent la drum, dar singurul lucru care le făcea să plece cât de cât din fața drumului, era să se uite direct la ele. Ca niște viermișori micuți sau pete de praf răzlețe se mișcau prin fața ochilor lui, împăienjenindu-i privirea. Opri pe marginea drumului și își puse câte două picături în fiecare ochi, dintr-o soluție pentru ochi înroșiți de care nu se despărțea. Creaturile jucăușe, așa cum le numea el, dispărură. Mai avea câteva ore bune, cu puțin noroc, poate o zi întreagă, până când una destul de curajoasă și curioasă să îl facă atent din colțul ochiului.
Sterling ieși din mașină și privi serpentinele. Se unduiau precum un râu negru din asfalt spre poalele muntelui. Mai avea puțin și ajungea la destinație.
Învârti din nou cheia în contact și, după două reprize de tuse sănătoase, bătrâna mașină porni. Marvin Gaye își cânta al său Let’s get it on prin radioul răgușit al mașinii și Sterling surâse. Era piesa preferată a soției lui care murise în urmă cu un an. Fuseseră căsătoriți aproape cincizeci de ani și se iubeau enorm. Singurul lucru de care duceau lipsă erau copiii, iar Sterling se învinovățea pentru asta.
De la moartea lui Elizabeth, bătrânul era singur și plănuia acea călătorie.
Acoperișul maro, în două ape, al cabanei se vedea peste copaci. După câteva curbe, mașina părăsi drumul principal și se adânci în pădure pe o potecă bătătorită. Sterling opri în fața unei porți ruginite, flancată de un gard din lemn cenușiu, mâncat de timp. Coborî cu greu din mașină și se apropie cu grijă, bătut de ploaie, de poarta ruginită. Era slab și bătrân, îl dureau oasele și genunchii îi scârțâiau aproape la fiecare pas, dar se ținea puternic. Poposi câteva clipe cu mâna pe poartă, rugina lipindu-i-se de degete și intrându-i adânc în cutele amprentelor. Trase în piept, cu poftă, mirosul pădurii și al ploii, în timp ce părul alb îi căzu, ud, peste urechi.
Apucă sârma rigidă care ținea poarta închisă și o desfăcu. Pielea zbârcită și subțire se crăpă când unul dintre capetele sârmei refuză să se miște. Sânge negru, cu accente cărămizii, îi ieși cu iuțeală din deget, iar Sterling îl șterse repede pe pantalonii de lucru.
Cu pulsații în deget, zâmbi. Poarta spre copilăria sa era deschisă. Își aminti de prima dată când venise acolo, când soarele strălucea ca un glob disco pe cerul de un albastru pur. Își aminti de cea mai fericită zi din viața lui.
Mașina bătrână înaintă prin curtea unde Sterling își petrecuse o mare parte a copilăriei. Părinții lui adoptivi îl aduceau în fiecare vară acolo. Bătrânul parcă mașina la câțiva pași de cabană, când ploaia măruntă încetă. Coborî, având grijă la genunchi, și un zâmbet larg i se așternu pe față. Cabana îi amintea de vremuri mai bune, de vremuri petrecute cu părinții lui. De mama sa care făcea cele mai gustoase plăcinte cu mere pe care le putea mirosi din curte. De tatăl său care îl învățase să pescuiască și să repare orice. De Rover care fugea prin toată curtea după fluturi și doar uneori după frisbee-uri.
În fața cabanei, ca într-o pictură, un lac uriaș reflecta razele soarelui proaspăt ieșit din nori. Pontonul era încă în stare bună, mult mai bună decât gardul cenușiu. Sterling își luă bagajele de pe bancheta din spate, închise ușile mașinii și intră în cabană.
Locul arăta la fel cum îl lăsase. Toate lucrurile erau la locul lor, praful gros fiind singurul indiciu că timpul trecuse. Praful gros și vârsta lui Sterling. Își lăsă bagajele jos și se apropie de șemineu, deasupra căruia atârna o pușcă veche.
Ultima dată fusese acolo cu soția sa, Elizabeth. Asta fusese cu cinci ani în urmă, înainte ca ea să se îmbolnăvească. Cancer. Medicii nu reușiseră să identifice cauza, vehiculându-se chiar și expunerea îndelungată la radiații. Gândindu-se la acestea, își sterse o lacrimă albă de pe obraz, nereușind să observe un firicel de praf curios care îi trecu prin stânga privirii.
În stânga șemineului construit din pietre de tatăl său erau trei paturi, iar pe partea opusă îl aștepta, prăfuită, o bucătărie. Avea timp de amintiri și făcut curat în zilele care urmau. Acum era obosit. Despachetă, încuie ușa cu o cheie din fier negru de pe vremea tatălui său și se culcă.
A doua zi, înainte ca soarele să-și facă apariția peste munți, Sterling reuși să facă ordine în toată cabana, iar în prima săptămână petrecută acolo repară gardul cenușiu. A doua săptămână fu destinată pentru repararea porții și curățarea pontonului.
De când se întorsese la cabană, Sterling petrecea fiecare seară pe ponton cu o sticlă de whiskey, amintindu-și clipele plăcute. Dusese o viață frumoasă din care nu regreta nimic. Poate doar faptul că nu reușiseră să aibă copii. Uneori adormea pe ponton, cu degetele mângâind sticla de pe scândurile curate, alteori se adăpostea în cabană. În unele seri dormea zâmbind, amintindu-și lucrurile frumoase, alteori adormea cu lacrimi în ochi, fiindu-i dor de soție și de părinți. După atâta timp, era singur.
Săptămâna a treia petrecută la poalele muntelui începu ca oricare alta. Bătrânul se trezi devreme, își făcu un mic dejun din ouă și brânză sărată și se puse pe reparat cât de mult din ce era de reparat pe lângă cabană. Prima noapte din a treia săptămână fu neașteptat de călduroasă.
Sterling luă unul dintre scaunele pliante la care lucrase în timpul săptămânii anterioare și îl așeză la capătul pontonului. Lumina stelelor de pe cer se dubla în lacul negru. Vântul stătea pe loc în spatele pădurii care îl înconjura; din când în când Sterling ducea sticla la gură.
Cu fiecare înghițitură pe care o savura, căldura era din ce în ce mai mare. Lumini stranii păreau să se joace pe cerul nopții, armonizându-se cu luminile de pe lac. Fantomițele din ochii bătrânului începură să le acompanieze în dansul lor nebun.
Ca printr-un tunet, un obiect sferic ce reflecta tot ce era în jur apăru deasupra lacului. O liniște sinistră domnea peste tot, în timp ce obiectul se lăsă încet în jos, pe mijlocul lacului. Sterling scăpă sticla, iar rostogolitul ei pe pontonul de lemn și impactul cu apa fură singurele sunete propagate pe o distanță de câțiva kilometri.
Lui Sterling îi era greu să vadă ce se întâmpla în fața lui. Ochii încețoșați din cauza băuturii și particulele care dădeau o petrecere în fața ochilor lui, combinați cu oglindirea în suprafața sferei a tot ce era în jur, nu-i permiteau să înțeleagă pe deplin ce se întâmpla.
Încercă să-și șteargă ochii, să scape de ceață și dansuri, dar înainte să își dea seama ce se petrecea, globul perfect neted trecu în viteză pe lângă el și pe lângă cabană, defrișând cu ușurință copacii care îi stăteau în cale. Bătrânul se ridică, uitând de trosniturile din genunchi și alergă spre cabană. Se repezi la chiuvetă și se spălă cu apă rece de munte. Ochii îi erau invadați de mici vene roșii ca niște râuri de lavă, apropiindu-se de albastrul pur al irisului. Apucă pușca tatălui său și ieși afară.
Copacii din spatele cabanei erau culcați, rămânând doar așchii uriașe ațintite spre cer. Undeva departe, sclipeau lumini intermitente de parcă trimiteau semnale. Sterling abandonă poteca din copaci morți și înaintă spre obiect printre ceilalți copaci, care încă stăteau puternici în picioare. Ținea strâns pușca. Cu fiecare pas, transpira și îi era din ce în ce mai cald. Dansul prafului începu în ochiul stâng și bătrânul îl izgoni cu două priviri. Deși ceea ce se întâmpla părea incredibil, lui Sterling nu îi era frică și acest gând îl neliniștea.
Ajinse aproape de obiectul zburător. Liniștea era la fel de intensă ca la început. Singurul lucru care mai făcea zgomot era sticla care mai scăpa câte o bulă de aer pe fundul lacului. Ceea ce îl deranjă, însă, pe Sterling, mai mult decât liniștea de mormânt, fu mirosul. Un miros metalic care îl înțepa și îl amețea. Înainte să cadă pe spate își aminti de plăcinta cu mere a mamei și de soarele ca un glob disco.
Simți cum corpul i se îngreuna. Nu putea să se miște, dar era conștient de tot ce se petrecea în jurul său. Era ridicat ușor și o deschizătură apăru în obiectul venit din cer. Putea să vadă doar cerul de deasupra, care dispărea puțin câte puțin, în timp ce intră în ceea ce realiză că ar fi putut fi o navă. În urma sa, puțina lumină de afară dispăru și fu înghițit de întuneric și liniște.
Fu trezit de lumini puternice și clinchete metalice. Era confuz și capul îi țiuia, părând că vrea să explodeze. Nu știa cât timp trecuse de la întâmplarea bizară. Simțea doar că era culcat pe spate și corpul îi era amorțit. Creaturi curioase îl priveau. Lumina puternică de deasupra bloca orice detaliu, dar acelea erau, într-adevăr, ființe pe care Sterling nu le mai văzuse niciodată în lunga sa viață. Văzu doar forme cu tentacule mici care schimbau ustensile și sunete, precum și creaturile jucăușe care începeau să danseze în vederea periferică. După alte câteva sunete neînțelese, creaturile își dădură tentaculele la o parte, lăsând un ac uriaș să coboare. Acul intră în pieptul bătrânului, dar acesta nu simți nimic. La fel de repede pe cum intrase, acul se ridică, stropindu-i corpul rece cu picături negre, fierbinți.
Pentru prima dată după cădere, începu să simtă ceva. O lovitură puternică în spatele capului îl făcu să își revină. Simțea tot, auzea tot și putea să vorbească… doar că nu știa ce să zică.
Privi în jos și își văzu corpul. Alb și stafidit, un înveliș bătrân și fără puteri. Își mută privirea și își simți noul corp. Mult mai mic și cu tentacule ieșind din el. Încercă să fugă. Încercă să țipe, dar ce îi ieși pe gâtul cel nou nu îi era cunoscut. Formele care mai devreme erau doar niște umbre care stăteau deasupra lui se apropiau, dar acum Sterling le înțelegea.
– Te-ai întors acasă, prietene! Totul e bine acum, nu te speria. Spune-ne! Spune-ne tot ce ai văzut!
