1) Triggers, Paul Kane, Maledictions, a collection of Horror Stories, Black Library, Nottingham, 2019
Povestirea, cu început în forță, ne prezintă viața guvernatorului unei planete miniere, Aranium, pe numele său Tobias Grail, predestinat, se pare, să adune giuvaere cu nemiluita, pietre prețioase și artefacte de pe o sumedenie de planete, totul pentru personala îmbogățire.
Liniștea aparentă îi este tulburată de o serie de viziuni sau semne rele, care apar atunci când se prezintă la una dintre tranzacțiile frauduloase obișnuite, intermediată de un pirat cu numele Sachael Dane (denumirile proprii reprezintă unul dintre punctele forte ale narațiunii).
Deși textul în sine mi s-a părut destul de lent, insistând prea mult asupra stărilor și trăirilor personajului principal în dauna descrierilor ambientului, care merita exploatat nu doar la propriu prin minerit, sau în dauna personajelor secundare (un foarte interesant numărul 2 ori familia unuia dintre baronii planetei), finalul aduce o răsturnare de situație extrem de inspirată. Aceasta satisface atât gusturile amatorilor de horror cât și exigențele sau așteptările celor familiarizați cu centrele de putere specifice universului Warhammer 40k.
2) A Darksome Place, Josh Reynolds, Maledictions, a collection of Horror Stories, Black Library, Nottingham, 2019
O trupă de șoc se aventurează în adâncimile unui oraș populat pentru a investiga o serie de dispariții misterioase ale unor colegi, underjacks, specializați în monitorizarea, întreținerea și supravegherea sistemului de canalizare și apă potabilă, care se întinde pe o arie subterană de proporții gigantice.
Povestirea excelează la capitolul imaginilor, cu descrieri magnifice ale bazinelor de apă, într-un stil cu o somptuozitate și virtuozitate fonetică aparte, ce te invită să vizualizezi maiestuozitatea edificiilor subterane străvechi. Spre exemplu:
The cistern-chamber was like some great cathedral, rising up and spreading out before him. Great sheets of water hammered down, pouring through culverts and grates, filling the air with condensation. (pag. 243)
Sau: (cu referire la o prezență malevolentă, care le dă târcoale în cele din urmă, în forma unor scurgeri vegetale cu efect mortal):
The … woman crouched over them all, a giantess made of spores and water and sound, filling the cathedral-like chamber with her presence. (pag. 245)
Finalul, deși ușor previzibil în ceea ce ține de forma pesimistă în care este îmbrăcată soarta personajelor, specifică genulului horror, sau horror-fantasy în cazul de față, aduce un plus suplimentar prin mesajul ecologist, de preocupare față de însăși structura elementelor care compun ceea ce nouă ne place să numim mediul în care oamenii își desfășoară activitatea sau traiul de zi cu zi.
3) The Marauders Lives, J C Stearns, Maledictions, a collection of Horror Stories, Black Library, Nottingham, 2019
Intrată în dizgrația Imperiului dintr-un motiv mai mult sau mai puțin obscur, Monika se trezește încartiruită într-o mănăstire în care nimic nu este ceea ce pare. Cadrul este bine creionat, prin descrieri elaborate, cu impact puternic în plan imagistic:
A horned incubus emerged from the control room. His bone-white armour gleamed in the lights of the open landing pad. He held up a rigged bundle of wires and circuits, and shook his head with the slightest of movements. (pag. 254)
Cu toate acestea, acțiunea este, pe cât de complexă în creionarea relațiilor dintre slujitorii unui Împărat malefic și abscons, pe atât de încâlcită, încărcată și mai mult de nesfârșite inserții ale gândurilor contradictorii ce o secătuiesc pe Monika de capacitatea de reacție și concentrare. Cu toate acestea, personajul principal găsește resurse în a depăși handicapul generat de posibilitățile restrânse de evaluare a situației reale în care se află, pentru că surorile mănăstirii organizată pe criterii de militarizare ocultă (parfumul horror-gotic ne însoțește la tot pasul) au o agendă separată de binele comun, clamat în virtutea slujirii Imperiului.
Modul în care Monika răstoarnă în favoarea sa o serie de circumstanțe care nu indicau o răsplată prea bună pentru serviciile de-o viață aduse Împăratului reprezintă punctul forte al povestirii, ce recuperează astfel, printr-un deznodământ eliberator la propriu și la figurat, încâlcelile narative intermediare.
4) The Nothings, Alec Worley, Maledictions, a collection of Horror Stories, Black Library, Nottingham, 2019
Nuvela, care închide antologia Maledictions, gravitează în jurul a două personaje-copil, Cade și Abi, care trăiesc într-un sanctuar al orfanilor, într-o lume medievală dominată de Tronul cu Coarne și zeul Tor aferent. Într-o bună zi Abi, suspectată de săteni a fi vrăjitoare, în căutarea adevărului despre care simte că îi este ascuns se aventurează pe una dintre potecile despre care știau cu toții că depășește hotarul sigur al sanctuarului. Cade pornește să o salveze, întrucât toate barierele care păreau să îi protejeze de monștrii tărâmurilor interzise sunt pe cale să se prăbușească.
Urmează un soi de vânătoare fantastică în care monștri telepatici fără nume sau înfățișare concretă îi fugăresc prin peșteri metalice sau lanuri recursive de porumb contrafăcut:
The cornfield was another maze, nothing but dark lanes of dirt and leaves to left and right, endless and identical, a relentless monothony. It was as if the earth itself had succumbed to the night’s madness and was replicating the walls of their prison as they ran, hoping to lead them on until they collapsed from exhaustion. (pag. 320)
Aventura explorării supranaturale a sinelui, în căutarea sacră a lucrurilor reale, continuă cu devoalarea așa-zișilor monștri, care nu sunt decât niște călugărițe războinice, rase în cap, în armuri lustruite, ce pretind menținerea orfelinatului în scopul protejării celor cu darul vrăjitoriei. În legitimă apărare, Abi obține ajutorul unei creaturi chtoniene, care îl sperie pe Cade mai tare decât Surorile Tăcerii.
Adevărul se lasă, în cele din urmă, descoperit tinerilor vrăjitori, prin puterile extrasenzoriale pe care le posedă Cade, capabil să vadă, pentru o clipită, în haosul miriadelor de sori și planete ajunse în stăpânirea maleficului Împărat cu tronul pe Terra. Prețul cunoașterii este, însă, mult prea mare, copiii fiind, în cele din urmă, recoltați de o navă specializată în atacuri psihotronice la scală intergalactică; un deznodământ amar, în ton cu o antologie sumbră, pe gustul fanilor obișnuiți cu universul întunecat Warhammerr, dar care funcționează la fel de bine și pentru cei în curs de familiarizare cu mediul și legendele ce aureolează un joc care a încetat de mult să fie doar o bază de recrutare pentru adepții conflagrațiilor spațiale.
5) De ce cad îngerii, Marian Truță, Început de anotimp ploios la Ezary (povestiri), Ed. Tritonic, 2017
Într-un decor medieval bucolic, unde seniorul Campastrella s-a aliat cu niște călugări iezuiți depravați în vămuirea ghinioniștilor călători, un înger se prăvălește peste șopronul unui locuitor trecut pe la grămătic. Din ce cauză, nu știm și nici nu aflăm până la final. De asemenea, rolul seniorului în povestire se lasă îndelung așteptat.
Cu toate acestea, mi-a plăcut debutul în forță al narațiunii, ideea centrală și modul în care este prezentată căderea (m-a dus cu gândul atât la începutul Versetelor lui Salman Rushdie cât și la Hell Is the Absence of God, a lui Ted Chiang), precum și dialogurile filosofice, deși, pe alocuri, parcă un pic prea lungi.
6) Ubik, mon amour, Marian Truță, A doua venire (proză scurtă), Ed. Nemira, 2012
Amorez din interes, personajul principal sfârșește prost, în forma unui neanderthalian transformat de sprayul magic al șefei catedrei de chimie dintr-o universitate nespecificată, funcție la care râvnește de multă vreme.
Morala scurtei povestiri nu răzbate din simpla înșiruire a conceptelor filozofice etalate în dialogul final dintre cei doi; foarte probabil ca textul să funcționeze drept prolog pentru cele patru nuvele care compun volumul.
Mi-au plăcut: trimiterea la Philip K. Dick, nu doar din titlul mai mult decât inspirat, descrierea profesoarei, metamorfoza fizică și ontologică, suplețea textului, simbolistica numelor.
