1) Sub Apa Dragonului Strâmb, Dănuț Ungureanu, Sub Apa Dragonului strâmb – volum de povestiri fantasy și fantastice, Ed. Tritonic, București, 2019
Povestirea, care încheie volumul cu același nume, ne introduce într-un decor specific escapismului marilor orașe, printr-o rătăcire ritualică a unui cuplu pe potecile unui parc interminabil: Au coborât cu liftul de la patru, ca atleții, au traversat precauți, deși traficul era anemic, și s-au avântat pe marea alee, înfruntând privirile muncitorilor care toaletau copăcimea, cu drujbe, greble și voioșie. (pag. 288)
În scurt timp cuplul urban primordial se trezește într-o lume de basm, cu puține personaje, anunțate, alegoric, după porecle: Vânătorul, Țăranul, Mamuca. Deși conține o serie de idei deosebit de interesante, precum aceea a deturnării sufletelor din viața de apoi sau cea a creaturilor cu măruntaiele pe post de înveliș exterior, mi-ar fi plăcut să fie exploatate în detaliu, să nu simt încorsetarea specifică prozei scurte. Vitalitatea imaginarului compensează penuria de personaje, însă finalului îi lipsește acea tensiune a paradisului erotic pierdut, pe care am întâlnit-o, spre exemplu, în Cântec pentru Lya, faimoasa nuvelă a lui George R. R. Martin.
Leni, protagonist principal, asistă la pierderea iubitei placid, nepăsător, resemnat. Ea, Lena, întețind confuzia de nume, sucombă încriptată în vintrele unui dragon contorsionat. Ruptura calitativă în spațiu-timp, teoretizată de Eliade în Sacrul și profanul, se produce, însă plânsetul lui Leni, misterios, fericit după cum ni se spune odată returnat pe aleea primordială, este, în opinia mea, insuficient ca pansament menit să surmonteze pierderea sufletului pereche.
2) Însemnările unei fete căreia îi plăcea supa, Cosmin Perța, 16 prozatori de azi, Ed. Humanitas, București, 2018
Fără fir narativ, textul ne oferă un parcurs printr-o lume puternic interiorizată, a unei fete care nu-și cunoaște tatăl decât în adolescență, întruchipat de un sfânt nebun al șobolanilor. Pasajul care descrie întâlnirea este încântător, atât în plan descriptiv cât și în zona mult mai profundă a implicațiilor existențiale: Mi-a vorbit despre vagoane, despre linii, despre întunecime. Mi-a vorbit despre spaimă și despre dragoste. Mi-a vorbit despre cum el nu a plecat niciodată, doar corpul lui a plecat (pag. 168).
Cu toate aceste o sumedenie de indicii care țin de recuzita mizerabilistă conduc textul către un final care mie, cel puțin, mi s-a părut previzibil. Claustrarea socială, închipuită în forma unui hotel pustiit, din care fata nu știe cum să scape, se îmbină cu puseurile autodistructive: (…) în facultate mă atașam imediat de toate tipele anxioase, depresive, psihotice și mai ales de cele cu declic suicidar (pag. 169). Între aruncarea în fața trenului și plutirea aviară către ferestre inexistente există prea puține nuanțe, cum ar fi piesele lui Johnny Cash, ascultate la pickup, obsesiv.
Gestul suprem vine, astfel, precum un corolar ritualic, însă, din punctul meu de vedere, tocmai pentru că este anunțat de întreaga dinamică a povestirii, își pierde semnificativ din tensiunea psihedelică de final.
3) The Far Side of the Universe, noc, Tor.com
O tânără este asistată de un tehnician și de o creatură misterioasă în vederea unei îmbarcări cu scopul rematerializării la peste 6 mii de ani lumină distanță, în proximitatea unei găuri negre. Pregătirea somnului criostatic este descrisă cu minuțiozitate: The chamber hatch closed. The walls were transparent. We watched as sixteen nozzles emitted first a cloud of anesthetic and then a swarm of targeted nanomachines. What started as a mist gradually became a thick cloud, denser and denser until it condensed into a liquid, enveloping her.
Textul, de o lungime redusă, atipic așadar pentru povestirile publicate în Tor, nu oferă detalii despre ritualurile pe care pasagera, aflăm de la tehnician, le sare în efectuarea saltului fotonic. Același personaj împărtășește creaturii cu nume format din ideograme presupunerile sale macabre cu privire la destinația reală a călătorilor. Concluziile sale derivă dintr-o serie de calcule mai mult sau mai puțin financiare, inserate în opinia mea un pic cam forțat în narațiune.
O Federație omnipotentă care își suprimă fizic cetățenii promițându-le paradisul de la capătul Universului? Un scenariu cu bătaie… lungă, nu întâmplător autorul este de naționalitate chineză.
4) The Red Mother, Elizabeth Bear, Tor.com
Un viking temerar ajunge-ntr-un sătuc, la poalele unui vulcan, în căutarea fratelui pierdut, spre a-i comunica acestuia că, din varii motive, a fost absolvit de o vină care blama asupra lui. Căutându-l, află că a fost capturat de un dragon ce sălășluiește într-un vulcan pe cale să erupă. Luând o mârțoagă drept momeală, eroul nostru se încumetă să încerce o târguială cu majestuoasa creatură.
Textul strălucește prin calitatea narațiunii, a răsturnărilor de situație, a misterului legat de soarta dragonului și a ideilor adiacente, cum ar fi forța vitală, gall, ce se prelinge în forma unui venin, numai bun de recoltat de pe colții reptilei.
Negocierea dragon-muritor se poartă în forma unor sclipitoare ghicitori, care te poartă, efectiv, în lumea basmelor. Respectându-și, mutual, inteligența și perspicacitatea, protagoniștii ajung să cadă, repede, la pace și, mai mult, își oferă cadouri, cu valoare simbolică semnificativă.
Reținem, drept mostră pentru o scriitură de cea mai bună calitate, descrierea dragonului cu pricina: A great head that only seemed small because it was on a neck long as a ship’s mast poked over the rim of the crater. The head was hammer shaped, and scaled, and horned, and fanged. I could have called it red or orange in color and not been wrong, but the rough scales seemed translucent, and refracted rainbows in their depths, like the planes of the light struck within an opal.
5) Now We Paint Worlds, Matthew Kressel, Tor.com
O cercetătoare, Orna, investighează dispariția a trei planete proaspăt terraformate, alături de 500.000 de oameni, printre care și propria mamă. Toate drumurile duc către un pustnic, Adair Joshua Ohanko, retras în peșterile splendidei planete Yasimir, supusă aceluiași proces de terraformare.
În scurt timp Orna află de la Adair că modul exuberant în care omenirea se împrăștie pe alte planete a atras atenția zeilor, cu care el se află în comuniune, și care au decis să intervină, dispariția celor trei planete fiind un avertisment pentru rasa umană să-și suprime viermuiala spațială.
Femeia perseverează în tentativa de a înțelege misticul, iar încercările dau roade până la urmă. Cu toate acestea, deși mi-a plăcut foarte mult modul în care este descrisă planeta Yasimir, precum și arcul peste timp al evoluției omenirii de la indivizi care pictau peșteri la creatori care desenează lumi, finalul mi s-a părut moralizator, în perspectiva unui optimism forțat, în care știința va învinge obscurantismul religios. Reținem, oricum, unul dintre pasajele de referință în ceea ce privește valențele estetice ale explorării și colonizării spațiului: It was hard to believe that a few decades ago this world had been a frozen, lifeless rock, and likely to reach the heat death of the universe without a single microbe gracing its surface. Now its valleys blossomed with alp grass and coneflower, pollinator bees skipped gleefully across the plains, and the air smelled sweetly of pine and humus.
