1. Götterdӓmmerung, Rodica Bretin, Utopiqa.ro
Un text alegoric despre vizite extraterestre insidioase și amurg al zeilor invadatori. Narațiunea trădează predilecția autoarei pentru subiecte space-opera, cum se întâmplă în povestiri precum Ultimul Gdar, apărută în 2016 Nautilus Online sau Hardraad, publicată în revista Zin a anului 2018.
Mi-aș fi dorit o condensare a spațiilor descriptive sau a frazelor declamative despre sfârșitul universului. De asemenea, o serie de episoade mi s-au părut încifrate, cum este cazul cacofoniei din preajma unui han de sec. XIX (al treilea sufla într-un instrument neidentificabil, scoțând zgomote de elefant în călduri sau zbieram cântece tiroleze etc).
Cât despre inserția extraterestră din finalul textului, mi s-a părut mai degrabă un șiretlic artificial de tensionare a narațiunii, cu atât mai mult cu cât este introdusă mult prea târziu pentru a aduce, cât de puțin, cu un soi de intrigă și motiv al întregului excurs.
2. Imora, Oliviu Crâznic, Utopiqa.ro
Povestirea prezintă dragostea pe care un călător prin timp o poartă unei extraterestre megane, Imora. Iubirea lor este una imposibilă, cu toate acestea, manipulând timpul, personajul principal nădăjduiește la o întâlnire mântuitoare.
Ideea manipulărilor temporale cu scop amoros nu este nouă și se întâlnește pregnant în povestiri precum Triptic cu mine și cu ea, a lui Paul Melko. Textul lui Oliviu Crâznic are, însă, câteva puncte forte, care îl fac nu doar original, ci bine închegat în elementele sale constitutive:
- Abundența lumilor extraterestre: fie că este vorba de stații interstelare ori de planete agricole, simpla amintire și varietate a acestora stârnește imaginația;
- Descrierile, de la peisaje planetare la extratereștri;
- Prezentarea Imorei. În acest caz, cuvintele autorului vorbesc de la sine: Ca toate meganele, nu avea trăsături fixe, iar mica eșarfă smarald-franjurat, în formă de inimă, bogat decorată cu șnururi albastru-marin împletite artistic și unite prin catarame-șerpișor din pietre opal, îi ascundea și îi descoperea alternativ diferite părți ale trupului tânăr și ferm (…).
Finalul este bine condus, chiar dacă densitatea conceptelor cu care lucrează Oliviu Crâznic riscă să deplaseze narațiunea în zone de opacitate pseudoștiințifică sau filosofică. Îndrăznesc să găsesc un singur cusur, și anume abundența substantivelor introduse cu litere mari (Timpul, Calea, Plecarea, Nodul, Stingerea), procedeu redundant, în opinia mea, în ceea ce privește miza existențială ridicată.
3. Cățeaua, Leonard Ancuța, Utopiqa.ro
Povestirea gravitează în jurul unui axis mundi, pol al escapismului urban, o speluncă numită, cum altfel, Cățeaua Leșinată, înțesată cu personaje pitorești, de la proxeneți la narcomani și homosexuali.
Acțiunea este centrată pe un antierou care își împarte timpul între desfrâul alcoolic, orgiile cu prostituate și jobul part-time, de ariergardă pentru proxeneți. Dinamica degenerării se schimbă neanunțat atunci când se îndrăgostește de o victimă a traficului de persoane, Juana.
Elementul supranatural este foarte bine dozat și apare numai pe final, iar impactul este maxim. Dincolo de acesta sau de suita personajelor pitorești, mi-a plăcut foarte mult măiestria autorului de a individualiza fiecare protagonist, prin exprimările distincte. Expresiile, nu puține tari, unele cu umor antologic, îți rămân în minte. Exemplificăm:
Ce să-i faci, când ți se face poftă de-o găină vie, iei una vie, când vrei o mortăciune iei mortăciune.
(…) slab ca trestia și firav ca ața pulii.
Ești îngerul meu, ție nu-ți miroase pula a pișat.
Pentru individualizarea conversațională a personajelor, autorul folosește un întreg arsenal, de la ticuri verbale (paca-paca) până la numele acestora (Warrioru, Fane Candriu, Terfelogu) sau istoriile de viață. Însă, dincolo de liniile de dialog, Leonard Ancuța excelează în construcții descriptive condensate, un soi de miniaturi situaționale care vorbesc de la sine:
Se bea cu lejeritate, cantități peste cantități, ficații erau niște supe mocirloase care se scurgeau odată cu căcatul la canal.
Dar când o priveam pe Juana mă înmuiam ca pâinea în lapte.
M-a privit cu un firesc și o căldură pe care numai femeile care pleacă le pot exprima, acea copleșitoare frumusețe pe care doar oamenii care pleacă o știu arăta.
Fie că este vorba de o impecabilă tehnică a comparației, de suple dialoguri, de pasaje sau personaje mizerabiliste, Leonard Ancuța inovează, extinde limitele psihologice sau de limbaj și își asumă riscurile colaterale nu doar cu dezinvoltură ci, mai ales, cu un cât se poate de sănătos, deopotrivă (ce paradox!) grav și rafinat umor.
4. Apă vie, apă moartă, Diana Geacăr, Utopiqa.ro
Deși are un început morbid, povestirea excelează în miniaturi descriptive, înfățișând dragostea pe care Apă, un câine-vîrcolac, o nutrește pentru Ripi, din lumea ielelor.
Decorul este reprezentat de o discotecă bizară în ținutul magic Saad, utilizarea termenului în sine fiind una dintre puținele probleme ale textului, în opinia mea. Aș fi preferat alăturări mai subtile în ceea ce privește creionarea peisajului urban fantasy. Astfel, asocieri precum O privea pe Rapi și mesteca guma ei. Sorbea bere din cana de lut și o privea (…) sau Arată ca niște motostivuitoare cu blană sau (dialog între iele) Dar ce-i cu tine, ești în bani? nu funcționează.
Cu toate acestea, estetica descriptivă surprinde mai mult decât plăcut, prin concentrări de senzații olfactive, auditive sau cromatice. Exemplificăm:
Pielea aurie a ielelor miroase a levănțică, iar părul lung și roșu a frunze de mentă zdrobite între degete.
Sau:
Apă (…) rupe o creangă mai groasă dintr-un tufiș, o curăță de frunze și de boabe negre și zgândăre măruntaiele de pe tăciuni. (…) Deasupra, coroanele stejarilor se înghesuie unele în altele, luptându-se cu lumina soarelui. (…) Pe o frunză, un păianjen cu burta umflată cât o alună dă disperat din picioare (…)
Chiar dacă finalul nu aduce, în opinia mea, o rezolvare concludentă a tensiunii reprezentate de dragostea nemărturisită a lui Apă, iar decorul urban fantasy este construit, pe alocuri, din alăturări puțin cam forțate, recomand povestirea Dianei Geacăr atât pentru peisajele creionate cu tehnică impecabilă, cât și pentru originalitatea elaborării minuțioase a unui microcosmos fantasy insolit. Textul se înscrie, astfel, în rândul prozelor de o calitate ridicată, specifică numărului din ianuarie 2022 al revistei online Utopiqa.
