1. #aner, Laura Dragomir, Utopiqa.ro #11/2022
Text cu fraze lungi, fără fir narativ și cu personaje, câteva, abia schițate.
Unele construcții sună bine, ca de exemplu: Mamei nu i se întâmpla mai nimic chiar dacă lunile și anii arătau că trăiește și tipul ăsta de tranziție cu care nu știa ce să facă mă întorcea, pe ușa camerei mele găsisem o cruce desenată, mama mereu a desenat prost și efortul mă speria, iar ea îmi spusese că exprimase doar ce simțise într-un anumit moment și că pe urmă se pusese să doarmă și îi fusese clar că noi împreună eram foarte expresive și m-a îmbrățișat sau cel puțin așa spunea și n-a mai vrut să mor deși, ce visezi, în viață e de-a-ndoaselea.
Este nevoie de un anume soi de măiestrie și de siguranță pe text pentru a controla și a ține în frâu o asemenea frază. Cu toate acestea, nu m-am putut hotărî, până la finalul narațiunii, dacă a fost un excurs autobiografic, o digresiune alegorică sau un ritual de exorcizare lirică a unor traume. Anumite propoziții au rolul de a creiona cadrul dramatic (… sunt atentă în felul acela intim în care nu ți se duce privirea când simptomele bolilor mentale caută să te convingă că au însemnat ceva în viața ta; … sunt curva exemplară a lui Matteo; … oamenii mereu au poftă să le vorbești despre situații dezordonate), chiar cu riscul, asumat presupun de către autoare, de a ne oferi un discurs sentențios pe alocuri. Cu toate acestea, unele fraze, deși sună bine la o primă lectură, mai mult încurcă.
Exemplificăm: Cine nu a fost îndrăgostit nu știe cum e să stai pregătit de orice nebunie, să-ți miroasă rochiile reconciliant a circumstanță ieftină și a topografie colectivizată.
Finalul asociază o serie de considerații existențial-metafizice cu replica frustă și imprecația, într-un melanj care, personal, nu m-a lămurit sau convins în ceea ce privește intriga, interacțiunea între personaje, miza textului sau deznodământul propriu-zis.
2. Pisica de la ora cinci, Rodica Bretin, Utopiqa.ro #11/2022
Povestire aparținând genului fantastic, elaborată în jurul unei copile care se împrietenește cu o pisică oportunistă, care vine la ore fixe, în vecinătatea unui acoperiș obscur, pentru a primi fărâme de mâncare.
Punctul culminant se petrece atunci când o echipă de muncitori insensibili repară acoperișul, amenințând bietul animal, divinizat de către personajul-narator. Finalul ne menține în regatul pisicilor, însă proporțiile catastrofice ale dispariției animalului mi se par augmentate artificial, câtă vreme miza textului, pentru mine cel puțin, este una fără prea mare însemnătate.
Despre pisici, numai de bine. Așteptăm alți extratereștri space-opera, la a căror închipuire Rodica Bretin se pricepe de minune.
3. Lecția, Ciprian Măceșaru, Utopiqa.ro #11/2022
Rămânând în zona necuvântătoarelor, textul, foarte scurt, ne opune discipolul și maestrul, într-o parodie în care ultimul, prin inacțiune contemplativă, își riscă, prostește, viața.
Replica de final anunță un final antologic și o porție sănătoasă de râs, alăturând vipere, zaruri, meciuri de table și mult zen, în proporții ce oferă un efect umoristic garantat.
4. Cenușiu, Mihail Grămescu, Utopiqa.ro #11/2022
Un text de asemenea foarte scurt, criptic, sentențios, repetitiv, cu personaje abia schițate, fără fir narativ, din care n-am înțeles mare lucru. Ca de exemplu: I se pare că toți sunt cu ochii pe el, că îl urmăresc amuzați ca de secvența la cererea telespectatorilor, cu dansul elefănțeilor-balerini cu hipopotămițele-balerine din porcăria aia de desen animat al lui Disney.
Îmi este greu să păstrez proporția recenzie vs citate, iar de data aceasta s-ar putea să renunț la această regulă auto-impusă, cu împăcarea clientului care părăsește clubul devenit inospitalier de prea multă lumină psihedelică care-i bate, stroboscopic, în ochi. Iată: Se adună împrejur toate discotecile vieții, unde zgomotul muzicii ține loc de (fals!) limbaj, de surogat de comunicare între tineri, care n-au a-și spune decât ‘’te iubesc’’ și ‘’hai!’’… uneori nici măcar atât.
O fi fost vreun mesaj ascuns pe care eu, dincolo de toate aceste sentințe plasate parcă prea la îndemâna cititorului profan, n-am reușit să-l percep. Însă, ca în orice periplu postmodern, sunt gata să-mi dărâm propria aventură critică, recunoscând deschis că filtrele prin care analizez eu un text scurt (personaje elaborate, intrigă complexă, suplețea firului narativ, tensiune dramatică, miză, deznodământ cu impact) nu se aplică întotdeauna cel mai bine unor creații încriptate alegoric, unde non-liniaritatea narativă este la ea acasă.
5. In Mercy, Rain, Seanan McGuire, Tor.com
Jack, o fetiță (?) de 12 ani, se vede atrasă într-o lume paralelă, un soi de Narnia mereu înnorată, alături de sora sa, Jill. Pe când Jack intră în slujba unui savant nebun, specializat pe vindecări și învieri din morți, Jill slujește la un lord vampir.
Povestirea excelează în ceea ce privește originalitatea elementelor constitutive ale lumii cu alură de steampunk și galvanizări, având numeroase puncte tari, din care amintim:
- Dualitatea și conflictul latent dintre savant și vampir;
- Învierile morților, ca act științific, realizat numai în prezența misterioaselor furtuni, care puteau fi invocate plătind un preț teribil;
- Procedura în sine de galvanizare a țesuturilor moarte, alături de mistica și semnificația învierii în primele trei zile de la deces;
- Așa-numiții phantom lovers care seduceau cu un sărut al morții pe cei naivi.
O astfel de situație, care presupune învierea din morți, se petrece atunci când Alexis, fata crâșmarului din satul ținutului, este adusă la viață de către savant. Între ea și Jack se înfiripă o idilă, ceea ce m-a condus către punctele mai slabe ale povestirii, cum ar fi:
- Ambiguitatea orientărilor și a identității sexuale, atât pentru savant, cât și pentru Jack (trebuie să mărturisesc că atribuirea unui nume masculin pentru un personaj feminin este și motivul pentru care îmi este foarte greu să urmăresc Star Trek Discovery – oricât de multă înțelegere și toleranță aș avea pentru fenomenul queer, cred că acesta ar trebui să-și vadă de paradele cu tematică specifică și să se strecoare mai puțin în peisaje literare atemporale; măcar aici să scăpăm și noi de discursuri cu aluzii politice), precum și lesbianismul latent al unei fete de 12 ani – un pic forțat, după umila mea părere;
- Finalul, la fel de ambiguu, care nu lămurește și nici nu rezolvă în vreun fel câteva elemente importante ale intrigii, precum: care este prețul plătit de părinți pentru chemarea furtunii asociată învierii lui Alexis?; care este rolul lui Jill, un soi de contrapondere față de Jack?; de ce există această lumea a umbrelor și în ce fel interacționează cu cea reală?; în ce fel se opune lordul vampir medicului savant-necromant?
În rest, imagini și citate superbe, din care oferim unul drept mostră și invitație la lectură: So Jack grew in the shadow of the windmill and the shadow of her master and the shadow of the wampire’s keep, and none of these shadows were the same, for all that they overlapped each other, one mingling with the next, until anyone who knew them less completely would have thought them all the same darkness.
6. Seven Vampires: A Judge Dee Mistery, Lavie Tidhar, Tor.com
Tor continuă să publice periodic aventurile judecătorului-vampir Dee, creionate cu remarcabilă iscusință de către Lavie Tidhar. Am citit în ultimii doi ani câteva povești cu acest detectiv nemuritor, născut înaintea romanilor, iar povestirea de față este, într-un mod oarecum neașteptat, cea mai bună de până acum, semn că, dacă va continua cu aceeași vervă literară, autoarea își va vedea povestirile publicate pe portalul Tor.com multă vreme de-acum încolo.
De data aceasta Judecătorul Dee și majordomul său muritor, Jonathan, fug dintr-un Paris în flăcări, în care oamenii au ajuns să vâneze vampirii până la exterminare. Pe drumul către portul Calais, la o răscruce blestemată, se întâlnesc cu alți șase companioni. Descrierea, din perspectiva lui Jonathan, nu poate fi mai potrivită: Jonathan stared around him at the camp. Lady Aisha and Mellisandra were looking at the nude paintings. Brother Borja was still praying silently. Jack was lying on his back, stiff as a corpse. Perhaps he liked watching the stars. Gregor sat on his own, whittling a stick of wood with a knife. Jonathan tried to see what sort of knife was. He hoped to catch a glimpse of silver. But it was just an ordinary knife.
Majoritatea tovarășilor inopinați nu vor ajunge la destinație, răpuși de către o mână criminală necunoscută. Suspansul crește, pe măsură ce judecătorul-detectiv se apropie tot mai mult de rezolvarea misterului, la care, în mod surprinzător, își aduce și Jonathan o substanțială contribuție, pentru că, nu-i așa, ce s-ar face vampirii, aceste ființe superioare, fără oamenii de rând.
Povestirea este condusă remarcabil, ritmul alert, personajele sunt memorabile, de la vampirul răspopit Borja până la o pretinsă prințesă a Ierusalimului. Recomand cu toată căldura, deși astfel de exprimări ar trebui considerate improprii, nu doar pentru o rubrică de critică literară, dar și în contrast cu recea detașare vampirică. Însă, din când în când, nu strică o mică încălcare a regulilor. De aici rolul unuia ca Judecătorul Dee, veșnic îndrituit să asigure minima respectare a echilibrului dintre vampiri și prăzile lor.
7. Death Ship, Richard Matheson, The Time Traveller’s Almanac, Head of Zeus Ltd, 2021
Povestirea, apărută inițial în 1953, descrie pățaniile unor exploratori care, inventariind o planetă oarecare, asolizează în proximitatea unei nave ce conține cadavre ale propriilor persoane.
Urmează un lanț de decizii și erori care nu se îndepărtează de scenariul previzionat, ca un soi de profeție care se împlinește prin ea însăși. Posibil ca textul să fi fost unul de avangardă acum 70 de ani, însă, cel puțin pe mine, după atâtea scenarii legate de paradoxurile călătoriei în timp, nu m-a surprins în mod deosebit.
Rămâne un plus, evident, pentru claritatea firului epic, stilul limpede, clar și la obiect, suplețea dialogurilor sau densitatea personajelor din punct de vedere al istoriei de viață, al trăsăturilor, al rolului social în cadrul misiunii de explorare, etc.
8. First Dawn, Rudyard Kipling, Desire, Head of Zeus Ltd, 2021
Am dat întâmplător peste această povestire a lui Rudyard Kipling într-o antologie de literatură cu tematică erotică, zicându-mi că tabu-urile sunt făcute pentru a fi încălcate, atât din punct de vedere al subiectului abordat, cât și legat de a prezenta uneori și scrieri ale unor titani ai literaturii universale, doar pentru a nu ne pierde exercițiul critic inclusiv față de cei care trăiesc în aerul rarefiat al Olimpului, la masă cu zeii.
Textul este centrat în jurul unui picnic la care mai multe perechi, unele constituite ad hoc, altele cupluri consolidate, se angrenează în complicate jocuri ale seducției. Un anume june britanic cu rezonanțe latine, Saumarez, dorește să ceară în căsătorie o domnișoară care este însoțită de sora sa mai mică. Din pricina unei furtuni neașteptate de praf, onorabilul tânăr încurcă surorile, drept pentru care naratorul, pe post de personaj-martor, este trimis după cealaltă, care fuge rănită în amorul propriu. Încercarea acestuia de a drege, cumva, busuiocul, ne conduce către un final care mi s-a părut abrupt, deoarece ne văduvește de acel element pentru care povestirea a fost inclusă în antologie, și anume chiar erotismul.
Da, jocurile sociale sunt complicate, descrierile, imaginile, decorul, pe măsură. Răsturnarea de situație, confuzia, tensiunea dramatică, doza de umor, toate își aduc contribuția spre a ne reaminti că este necesar, nu de puține ori, să gustăm și să revenim la imaginarul scriitorilor uriași. Exemplificăm: We rode slowly; and it was nearly midnight before we reached the old tomb, facing the ruined tank, in the decayed gardens where we were going to eat and drink (pag. 11).
Și, totuși, odată încurcate domnișoarele cu pricina, nu aflăm mare lucru, doar o vagă promisiune cum că fericita tânără cerută, în cele din urmă, în căsătorie, are pregătită propria versiune scrisă a întregii afaceri.
9. Ripples in the Dirac Sea, Geoffrey A. Landis, The Time Traveller’s Almanac, Head of Zeus Ltd, 2021
Povestirea este construită în jurul unui triunghi amoros (o tânără și doi amici), iar personajul principal, în rolul povestitorului, este cel care încearcă, prin intermediul călătoriei în timp, să evite moartea bunului său prieten.
Textul pornește de la premisa că, odată scris, trecutul nu mai poate fi schimbat, astfel că decesul prematur al amicului se va întâmpla, oricum, pe coordonatele temporale prestabilite. Orice alte modificări vor fi fost făcute în trecut, se rearanjează precum vălurelele unei ape curgătoare, către o aceeași, implacabilă, direcție.
Povestirea este remarcabilă pentru că oferă un balans perfect între noțiuni specifice hard SF, partea romantică și efectele speculative. Când, în cele din urmă, personajul-călător dorește a face cunoscute lumii întregi descoperirile sale, se petrece un misterios accident, pe care-l evită cu 30 de secunde înaintea exploziei fatale, prin evadare în timp. Astfel, naratorul își petrece secundele rămase în călătorii interminabile, iar de fiecare dacă când este nevoit să revină, consumă câteva fracțiuni de secundă.
Originalitatea non-linearității temporale este completată de trimiterile repetate la fizicianul Paul Dirac, laureat al Premiului Nobel pentru contribuțiile sale în ceea ce privește mecanica cuantică. Pe cât de avangardistă ni se arată structura narativă, pe atât de limpede este stilul, în contrast oportun cu complexitatea ideilor inovatoare vehiculate.
10. Needle in a Timestack, Robert Silverberg, The Time Traveller’s Almanac, Head of Zeus Ltd, 2021
În opoziție față de premisele povestirii anterioare, căreia îi urmează și în antologie, în povestirea lui Robert Silverberg trecutul poate fi schimbat, prin fine și repetate ajustări, însă astfel de operațiuni, costisitoare în plan financiar, sunt accesibile numai celor înstăriți. Un astfel de personaj face zile fripte unui cuplu căsătorit, prin ambiția de a-și recupera fosta iubită.
Când, în cele din urmă, după o serie de tentative eșuate, cu efect mai mult sau mai puțin amuzant, personajul negativ reușește să se căsătorească în trecut cu cea care, în opinia sa, îi fusese luată de sub nas, eroul contraatacă printr-o incursiune temporală pe credit. Finalul este excelent condus, triunghiul amoros bine închegat cât să avem un nivel constant al tensiunii dramatice și, după cum spuneam, nu lipsește umorul, ceea ce face această povestire cu adevărat remarcabilă. Spre exemplu, personajul care se vede lipsit de soție (Mikkelsen) este conștient că fără prezența celuilalt, care dorește să i-o fure atemporal, întreaga afacere de familie nu și-ar avea rostul: It was essential that Tommy Hambleton be born and grow up and meet Janine and marry her, so that when the marriage came apart she would meet and marry Mikkelsen (pag. 32, 22).
De aici și soluția deosebit de inspirată a rezolvării deznodământului, pe care nu pot decât să vă invit să o descoperiți.
11. A Respectable Woman, Kate Chopin, Desire, Head of Zeus Ltd, 2021
O tânără soție dezvoltă o puternică antipatie față de prietenul soțului, invitat mult prea des la plantația de zahăr. Cauzele sunt însă altele decât și le-ar putea închipui gazda, și anume o atracție sexuală căreia femeia îi rezistă cu greu.
Stările contradictorii ale soției sunt reprezentate într-un registru emoțional intens, condensat: The stronger the impulse grew to bring herself near him, the furter, in fact, did she draw away from him. As soon as she could do so without an appearance of too great rudeness, she rose and left him there alone (pag. 17).
Când, în cele din urmă, soțul naiv nu respectă dorințele femeii de a nu-i mai vedea prietenul, aceasta își promite, într-un final puternic tensionat, să se poarte, în cele din urmă, cu toată drăgălășenia de care este în stare. Dincolo de erotismul latent, neconsumat, am găsit un singur cusur acestui text creat parcă pentru a stârni imaginația, și anume că este prea scurt. Fără alte implicații neintenționate.
12. The Bloody Chamber, Angela Carter, Desire, Head of Zeus Ltd, 2021
Povestirea descrie aventurile unei tinere mirese care se căsătorește cu un misterios marchiz, bătrân și putred de bogat, ce o conduce, după căsătorie, ceremonios la castelul său din Franța.
Noaptea nunții este elaborat prezentată, de la jocul erotic al seducției până la gândurile fetei, ce se vede în postura de a fi dezvirginată de-un individ masiv, inexpresiv, atras inițial de modul în care tânăra cânta la pian, și care-i oferise drept dar de nuntă un choker rău prevestitor, lanț de rubine ce aparținuse rubedeniilor decapitate în timpurile Revoluției.
Atmosferei încărcate, gotice, nu-i lipsește însă umorul, primul contact amoros fiindu-ne prezentat în nuanțe de norișori liliachii străpunși de țipetele virginale ale unor pescăruși: A dozen husbands impales a dozen brides while the mewing gulls swung on invisible trapezes in tthe empty air outside (pag. 61).
Forța povestirii rezidă în capacitatea autoarei de a condensa în câteva cuvinte descrieri originale, nu doar de peisaje, ci, mai ales, de personaje sau stări. Exemplificăm:
Into marriage, into exile; I sensed it, I knew it – that, henceforth, I would always be lonely (pag. 57).
A huge man, an enormous man, and his eyes, dark and motionless as those eyes the ancient Egyptians painted upon their sarcophagi, fixed upon me (pag. 57).
Sea; sand; a sky that melts into the sea – a landscape of misty pastels with a look about it of being continuously of the point of melting. A landscape with all the deliquescent harmonies of Debussy (pag. 58).
Intriga apare în momentul în care soțul se vede chemat de urgență pentru afaceri la New York, lăsându-i noii sale doamne cheile castelului, cu o mică interdicție, anume aceea de a nu intra într-o anumită cămăruță, care-i aduce aminte de perioada burlăciei.
Bineînțeles, proaspăta soție nu respectă rugămintea marchizului, moment în care povestirea se transformă într-un horror gotic pur sânge, la propriu și la figurat, unde nu lipsesc trimiterile către vampirism sau contese transilvănene.
Vă las vouă plăcerea deznodământului, deși ar fi preferat, în zona rezolvărilor intrigii, mai mult erotism și mai puțină violență. Raportul acesta, înclinat pe final mai mult înspre horror, ar putea fi singurul cusur al unei povestiri de referință prin tema aleasă și prin puterea de sugestie a descrierilor.
13. Jocul, Daniel Haiduc, Antologia de proză SF H.G. Wells, Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2019
O povestire scrisă pur și simplu impecabil, de la început până la sfârșit.
O trupă de mercenari primește misiunea de a subtiliza o ladă misterioasă dintr-o navă extraterestră avariată. Răsturnările de situație se succed cu antrenantă repeziciune, așa cum îi stă bine unui text de război: Înaintăm ca niște năluci, ne facem semne, ocolim obstacole, ne avântăm în față sau călcăm pe urmele pașilor celorlalți, fără oprire, apăsați continuu de greutatea fluxurilor de energie pe care nava le proiectează în jurul ei sub forma unui clopot al morții cu raza de aproape un kilometru, care arde tot, și aerul, și pământul, și noaptea (pag. 136).
Povestirea are multe puncte forte, dintre care voi aminti câteva:
- lada cu muniție conține un artefact pe măsura riscurilor mercenarilor;
- personajele se trădează în ultimul hal, chiar și indivizii care păreau foarte buni prieteni, în fața tentațiilor reprezentate de comercializarea artefactului;
- finalul, cinic și moralizator în sens constructiv, ușor sadic și sarcastic.
Excelent, ce să mai zic. Așa texte, mai vreau!
