1. Muzeul, Lucian Ionică, Dincolo de albastrul cerului (povestiri aproape SF), Ed. Brumar, Timișoara, 2022
Schiță publicată inițial în Almanahul Anticipația din 1989, cu accente moralizatoare, prin care gunoaie morale umane ambulante sunt împachetate și expuse în forma unei colecții aranjată pentru expoziție.
2. Greșeala, Lucian Ionică, Dincolo de albastrul cerului (povestiri aproape SF), Ed. Brumar, Timișoara, 2022
Sketch apărut în revista Paradox în 1980, din sfera amuzantă a literaturii absurdului. Un birocrat oarecare este însărcinat cu misiunea de a fi prezent în aceeași zi în două comisii de recepție, una în Satu Mare, cealaltă în Reșița.
Conștiincios, omul nostru se achită de responsabilități prin dedublare, inclusiv buletinul de identitate și biletele de avion (pag. 10). Inițiativa nu-i ajută la nimic, atrăgând disprețul șefului, într-o manieră consecventă cu premisele absurdului, expuse de la bun început.
Text de referință, condensat, suplu și în același timp hazliu, aproape fără cusur dacă am fi avut parte de un final mai elaborat (alături de sarcasticele concluzii care se impun).
3. Audiența, Lucian Ionică, Dincolo de albastrul cerului (povestiri aproape SF), Ed. Brumar, Timișoara, 2022
Flash-fiction ca un soi de intro space-opera, ușor moralizator, ușor distopic, însă, în același timp, nimic din fiecare. Orizont al așteptărilor disproporționat față de dimensiunea redusă a textului.
4. Oranj, Lucian Ionică, Dincolo de albastrul cerului (povestiri aproape SF), Ed. Brumar, Timișoara, 2022
Prima parte a narațiunii e dominată de un expozeu dedicat abordărilor SF de tot felul, urmată de inserarea a două personaje, Anastassios și Emilia, alături de o intrigă specifică genului fantastic: pe o navă pierdută în imensitatea spațiului cosmic lipsește cu desăvârșire culoarea oranj.
Rezolvările țin de o anumită intertextualitate care face trimitere la periodicele SF timișorene din perioada anilor ’80, fără să împrumute din naturalețea postmodernă a reclamelor întâlnite, spre exemplu, în Ubik-ul lui Philip K. Dick.
De ce am compara, totuși, mere cu pere? Uite-așa, pentru că un atelier critic ce analizează scrieri de avangardă se cade să fie, uneori, ludic, jucăuș.
5. The Thief of Memory, Sunyi Dean, Tor.com
O tânără eroină aleargă prin deșert pentru a prinde un spirit care i-a furat amintirile. Descrierea ființei supranaturale e sugestivă: On the far side of the cave lurks a creature with the form of a human but washed of all colour, leaving only smoky outlines, like a shadow limned by rain. Transparent fists bear a hollow staff carved from air, and its haft sparkles like ice.
Motivul interacțiunii cu spiritul e reprezentat de dorința eroinei de a-și salva satul de la secetă. În schimbul ploii nenaturale, creatura îi cere tinerei să creadă trei minciuni, moment în care se petrece un soi de posedare, de transgresiune a conștiințelor.
Textul surprinde prin originalitate, însă finalul ar fi putut fi mai plastic, pe măsura ambianței generale. În plus, autorul nu oferă vreo rezolvare, ci o nesfârșită și pesimistă vânătoare a ceea ce devine un alter ego insidios și perfid.
6. Visul unei nopți eterne, Mihai Cranta, Antologia CSF 2020, Ed. Pavcon, București, 2020
Un cosmonaut plutește în derivă într-o navă al cărei pilot zace în comă și care și-a pierdut propulsia. Salvarea vine printr-un procedeu deus ex machina, în forma unui explorator ce aparține unei discrete rase, superioară din punct de vedere tehnologic.
Deși nu abordează un subiect original, textul este alert, condensat, bine închegat și cu un final care lasă loc unei continuări.
7. Vă plac mutanții?, Marcel Luca, Antologia de proză SF H.G. Wells, Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2019
Un text cu ritm alert, reconfortant, aparținând regretatului Marcel Luca. Pe o autostradă desprinsă parcă din filmele americane, un puștan produce tot soiul de accidente bizare, până când șerifii locului îl prind asupra faptului.
Atmosfera povestirii este una luminoasă, îmbinând candoarea copilăriei cu intrigile de fundal, unde se amestecă virusuri scăpate din laborator cu strategii de marketing ale unor companii farmaceutice. Talentul de scriitor se vede în tehnica impecabilă a descrierilor: După vreun sfert de ceas, percepu apropiindu-se dinspre Norway Creek trepidația inegală a unui motoc astmatic. Înălță capul și îl recunoscu, încă de la distanță, la volanul hodorogitului tractor portocaliu, pe Pete O’Brien (…) – p. 157
Mi-ar fi plăcut să văd transpusă întreaga povestire într-un decor mai familiar, mai apropiat nouă, chiar dacă urmăririle turbate cu autovehicule și șerifi nu se pot închipui pe meleaguri autohtone.
