1. Poet și cronicar, Lucian Ionică, Dincolo de albastrul cerului (povestiri aproape SF), Ed. Brumar, Timișoara, 2022
Un text încărcat de considerații teoretice. De menționat ideea de final, prin care ființe superioare extraterestre vor analiza capacitatea oamenilor de a preschimba muzica în culori, fără a proceda, în mod necesar, în sens invers.
2. Întrebări, Lucian Ionică, Dincolo de albastrul cerului (povestiri aproape SF), Ed. Brumar, Timișoara, 2022
Povestirea începe cu o interogare: de când mă țin minte? Introspecția nu se referă la primele amintiri, ci la cea dintâi străfulgerare a conștiinței, ceea ce face mult mai interesant exercițiul propus al anamnezei. Simetria așteptată din final crește miza întrebărilor, dar și, implicit, riscul ca întreb demersul să devină prețios: s-a întâmplat atunci să se pună în mișcare și universul să mă ia drept unic martor (pag. 31).
Timpul de răspuns? Parafrazându-l pe Lucian Ionică, o viață stelară.
3. Nici o schimbare, Ada Aitonean, Kiwi (antologie de proză scurtă), Ed. Polirom, Iași, 2021
Povestire densă, cu un ritm lent și temă apăsătoare. Pe alocuri frazele sunt parcă prea șlefuite, sacrificându-se naturalețea scriiturii pentru elementele estetice. Atmosfera generală este greoaie: părinte în comă, neglijarea relațiilor de familie pentru serviciu, absurdul obligațiilor profesionale, uciderea răzbunătoare a unui arici care se afla, oricum, pe moarte.
4. Noaptea Generalului, Aron Biro, Kiwi (antologie de proză scurtă), Ed. Polirom, Iași, 2021
Unul dintre cele mai hazlii texte citite în ultimii ani. Se făcea că undeva prin 2036 întregul stadion Ghencea dispare în timpul unui meci de fotbal între ai noștri, Steaua – Dinamo cum ar veni. Personajul principal, care scapă miraculos și inexplicabil (deși se afla la meciul blestemat), se aventurează către dezlegarea misterului, iar ițele complicate conduc spre un General retras, care locuiește într-o casă tapetată cu iconițe și icoane.
În scurt timp autorul ne oferă suficiente indicii cât să realizăm că puternicul General nu este altul decât Anghel Iordănescu, aflat la o vârstă patriarhală. Povestește acesta personajului-detectiv cum că disparițiile din Ghencea sunt strâns legate de finala de la Sevilla, unde Steaua a devenit Campioana Europei învingând Barcelona la penalty-uri.
Iar de aici începe o teorie a conspirației de un comic savuros, prin care Victor Pițurcă, poreclit Satana în limbajul popular și ajuns Ministru al Sportului în distopia lui Aron Biro, va fi recitat, la Sevilla, niște incantații de la el de prin Dolj. Imaginația autorului merge mai departe, iar ritualul diavolesc devine unul sângeros, în care sunt implicate și niște … verighete, care le aveam (pag. 38).
După ce descântă mănușile lui Duckadam, Satana înseamnă cu amprenta Fiarei și ghetele executanților de la 11 metri: Ale lui Lăcă, ale lui Gabi, a desenat alt semn pe călcîiele lor, de data asta unul de atac, nu de protecție (pag. 39).
Pe fir intră Valentin și Nicu Ceaușescu, întâmplările și interpretările alternative se țin lanț, într-o cavalcadă pur și simplu delicioasă de presupoziții, de parcă ne-am fi aflat la un talk-show alternativ, unde personaje de teapa lui Mitică Dragomir vor fi dat vina pe cine știe ce blesteme dacice pentru insuccesele care se întind, deja, pe decenii, ale Naționalei de fotbal.
Finalul se potrivește … mănușă cu ironia generală, naratorul fiind pesemne cruțat ca să scoată la lumină secretele întunecate ale fotbalului românesc (pag. 44). Piei, Satană, ridică blestemul și să ne vedem și noi iarăși la Mondiale, în secolul ăsta, sper.
5. Ziduri între vii, Adriana Bittel, Kiwi (antologie de proză scurtă), Ed. Polirom, Iași, 2021
Povestirea, foarte bine scrisă, se oprește asupra unei secvențe prin care o croitoreasă jignește, neintenționat, o familie de evreice. Doamna Pușa este teribil de afectată la aflarea veștii că fiica ei se va mărita cu un jidan împuțit (pag. 50).
Densă, moralizatoare fără a fi sentențioasă, cu o remarcabilă individualizare a personajelor (prin ticuri verbale, spre exemplu, în cazul Pușei), povestirea se înscrie în rândul compozițiilor ce rememorează traumele din pricina cărora o comunitate asuprită secole de-a rândul încă să străduiește să-și găsească locul și rostul într-o lume dominată, în continuare, de prejudecăți iraționale și frică.
6. Putori cu ifose, Isabela Brănescu, Kiwi (antologie de proză scurtă), Ed. Polirom, Iași, 2021
Povestire cu puternic mesaj social, construită în jurul nostalgiei resimțită de muncitorii perioadei comuniste. Odă a mașinismului post-sovietic, narațiunea oferă o abordare originală a perspectivei celor care și-au legat, zeci de ani la rând, viața de monștrii metalici ai întreprinderilor de stat.
Finalul este, însă, unul sec, în nuanțele șterse ale anilor de tristă amintire ce au marcat, prin nenumărate lipsuri, întuneric și foamete, colapsul generalizat al societății din ultimii ani ai Cârmaciului național și cel mai iubit fiu al poporului, Nicolae Ceaușescu.
7. A Threnody for Kolchev, Darius Hinks, Anathemas (A Collection of Warhammer Horror Stories), Ed. Black Library, Nottingham, 2020
Personajul principal își vizitează prietenul, care stă în izolare la un sanatoriu, după ce a încercat să își dea foc. Descrierea lui Kolchev te introduce rapid în atmosfera sumbră a textului: There was a faint aroma of cooking meat coming from him. He was staring at the ceiling, tears pouring down his ruined face as he mouthed silent prayers (pag. 69).
Cei doi poartă un dialog prin care Kolchev ne introduce într-o altă poveste, a interacțiunii sale cu un instrument muzical bizar, a dulcimer (pag. 73), care îl subjugă și îl leagă cu fire invizibile ale damnării. Instrumentul folosește nevoia de perfecțiune și complexele induse ale compozitorului pentru a le întoarce împotrivă-i cu o intensitate căreia artistul nu reușește să-i facă față.
Deși finalul nu este la fel de complex precum intriga, povestirea strălucește în creionarea unei atmosfere întunecate, în care foamea pentru gloria artistică se îmbină cu crima aflată sub imperiul nebuniei.
