1. Vulturul și iepurele, Steven Saylor, Războinicii vol. 2 (antologie coordonată de George R. R. Martin și Gardner Dozois), Ed. Nemira, București, 2012
Povestirea pornește de la evenimentele dramatice ale distrugerii Cartaginei, descrise din perspectiva personajului principal, Hanso. Acesta, alături de câțiva zeci de luptători cartaginezi, de femei, bătrâni și copii, reușesc să scape timp de aproape un an, ascunzându-se prin peșteri.
Când, în cele din urmă, romanii iau urma bărbaților și se încinge o luptă disperată, Hanso își vede creștetul lovit nu de tăișul unei săbii, ci de o măciucă. Raidul roman are, practic, un singur scop, și anume acela al capturării de sclavi. În fruntea prăduitorilor, un anume Fabius, un monstru cu cicatrice, fost centurion.
Sub tortură, bărbații dezvăluie ascunzătoarea celor vulnerabili. Liderul bătrânilor și al întregii grupări de supraviețuitori, Matho, este executat cu sânge rece. La fel bărbații care nu trec de primul triaj. Apoi femeile, alături de copii, sunt separate de soți sau de tați, urmând a fi încărcate pe corăbiile de negoț. Bărbații, în schimb, au de înfruntat o lungă și epuizantă călătorie prin deșert, pe o rută ocolitoare, scopul romanilor fiind acela de a-i îmblânzi pe cei mai puternici în vederea obținerii unui preț cât mai bun și de a-i lichida pe cei slabi.
Urmează un soi de joc pus în scenă de Fabius, prin care Hanso este mereu favorizat și pus în postura unui vultur, obligat să prindă un iepure, în persoana unui cartaginez eliberat cu acest scop. Întâlnirea dintre Hanso și Lino, fugarul, se lasă cu decizia celui dintâi de a-i salva viața celuilalt, refuzându-și astfel mult promisa calitate de om liber în Imperiul Roman. Din acest punct de vedere, finalul mi s-a părut ușor melodramatic, cu ei doi galopând pe spinarea unui cal. Singurul cusur, după mine, al unei narațiuni cu un ritm alert, cu miză mare, tensiune dramatică, personaje credibile, decor istoric, atmosferă și descrieri pe măsură.
2. Groapa, James Rollins, Războinicii vol. 2 (antologie coordonată de George R. R. Martin și Gardner Dozois), Ed. Nemira, București, 2012
Povestirea descrie stările unui câine, Benny, răpit din sânul unei familii și transformat în Brutus, un fioros animal de luptă. Trebuie să recunosc, nu mă pasionează nici luptele de câini, nici stările umanizate ale câinilor, de la Colț Alb încoace. Miză mult prea mică, spațiu uriaș alocat unor descrieri parcă la microscop, final previzibil și lacrimogen.
3. These Hands, These Wings, Lora Gray, Anathemas (a collection of Warhammer horror stories), Black Library, Nottingham, 2020
Un băiat orfan de ambii părinți este găzduit pe termen nelimitat la ferma unui unchi dubios, care îl bate și îl folosește drept argat.
Într-una din zile este trimis să sperie ciorile în lanul de porumb, fiind avertizat să fie vigilent, deoarece păsările sunt fermecate și se află sub blestemul lui Nagash. Evident, băiatul face exact pe dos, descoperind că prădătoarele au inteligență, personalitate și comunică între ele. Atunci când unchiul descoperă neascultarea nepotului, pedeapsa este pe măsură, însă acesta, destul de previzibil, cu ajutorul păsăretului, îi ia viața.
Deși atmosfera povestirii este bine articulată în descrieri elaborate, structura nu mi se pare inovatoare. Întâmplările se succed previzibil, ridicarea în văzduhul crepuscular a rebelului nostru preadolescent, transformat și el în pasăre, fiind, astfel, o altă rutină într-o acumulare de clișee. Mai mult, pentru a spulbera orice întorsătură neașteptată de situație, titlul contribuie la un scenariu al cărui deznodământ îl poți intui încă de la primele fraze.
4. Vox Daemonicus, James Forster, Anathemas (a collection of Warhammer horror stories), Black Library, Nottingham, 2020
Josun își crește de unul singur băiatul pe o planetă care are rol de hub pentru produsele unor planete agricole. Tatăl deține o carmangerie, primind regulat o specie de șopârle, gata ucise, pentru tranșare și pregătirea carcaselor în vederea comercializării.
Existența aparent netulburată a familiei este grav afectată atunci când în difuzoarele Cuibului (cum este numită aglomerarea urbană în care aceștia trăiesc) răsună o voce demonică. Aceasta anunță, gutural, că ei sunt condamnați la pieire și să fie pregătiți pentru invazie.
Aproape imediat intră în acțiune gărzile Imperiale, difuzoarele anunțând că se instituie carantina culturală, deoarece au fost contaminați cu un mesaj pe care nu ar fi trebuit să îl audă.
Într-un scenariu horror pursânge, oamenii sunt adunați pentru o execuție sumară, singura lor vină fiind aceea că se aflau într-un moment nepotrivit, la locul nepotrivit. Jason reușește, cu ajutorul fiului, în care se activează instincte violente de supraviețuire, să se ascundă o perioadă. La un moment dat, o altă voce răsună în difuzoare, anunțând acordarea de azil la Catedrală pentru supraviețuitori. Credul, Jason se îndreaptă către sanctuar.
Descrierea catedralei este cât se poate de sugestivă, amestec de gotic cu cibernetic: The interior of the cathedral was just what Josun had expected – all columns and vaulted ceilings. He could hear a low, growling whirr, like a groundcar engine. Fire glowed from the burning braziers and candle sconces, casting everything into a kind of flickering half-light (pag. 127).
Nu insist asupra finalului, însă pot dezvălui că totul fusese o capcană, întorsătură de situație în ton cu scenariul sumbru al unei povestiri horror. Merită consemnată, însă, o altă descriere, ca indiciu asupra celor petrecute în penumbra spațiului sacru: Josun remembered the old tales of the Space Marines, the legends out of storybooks that he’d read to Marcus as a child – superhuman warriors exploring dangerous jungles and vast deserts, recruiting children from the survivalist tribes of those harsh worlds to bring back to their great monasteries (pag. 131).
Ideea contaminării și a carantinei culturale, atmosfera, descrierea catedralei, decorul space-opera, prezentarea trupelor Space marines, definitorii pentru universul Warhammer, toate acestea contribuie la valoarea incontestabilă a unei povestiri de excepție, alături de tensiunea dramatică degajată de relația și legătura emoționantă dintre tată și fiu, bărbat și copil.
5. Even If Such Ways Are Bad, Rich Larson, Tor.com, februarie 2023
illustrated by Sara Wong, edited by Ellen Datlow
Space opera combinat cu soft horror cum rar găsești. Pe o navă organică, doi cosmonauți sunt îmbarcați cu o singură misiune, să planteze un emițător prin care să revendice o lună plină cu minerale pentru o corporație supraumană, de factură AI (Inteligență Artificială).
Nava în sine poartă un nume inspirat de mitologia nordică, Naglfar, care pentru scandinavi desemna o barcă cu rol psychopomp (am căutat în recentul lansat DOOM al limbii române termenul pishopomp și, pare-se că nu există). Ambarcațiunea în sine este formată din unghii ale mâinilor și picioarelor morților, iar, în povestire, așchia nu sare departe de trunchi, deoarece nava-vierme este hrănită cu propriile ouă, având creierul secționat.
Povestirea abundă de idei și concepte noi, de la o entitate organică în stare să se cufunde în scurtăturile structurii timpului, încercând să se ascundă, care, domesticită fiind, transportă astronauți în măruntaiele ei, până la competiția spațială între corporații-AI (meritul nu poate fi acordat în totalitate autorului, pentru că un astfel de scenariu am întâlnit în cărțile istoricului Yuval Harari despre istoria viitorului, însă e prima dată când întâlnesc o astfel de proiecție futuristă valorificată literar).
Finalul aduce o întorsătură neașteptată și nu mai puțin dramatică de situație, în care unul dintre astronauți este folosit, cu tehnici sofisticate de manipulare a memoriei, împotriva corporației concurente. Un text de referință, care merge cu metale grele și mitologie nordică (în treacăt fie spus, în jocul de strategie în spațiu Eve Online, Naglfar este un tip de navă-mastodont, din clasa dreadnought; nu întâmplător, jocul a fost creat de islandezi).
6. Judge Dee and the Mystery of the Missing Manuscript, Lavie Tidhar, Tor.com, noiembrie 2022
illustrated by Red Nose Studio, edited by Jonathan Strahan
Povestirea continuă cu o nouă serie de aventuri ale Judecătorului-vampir Dee, însoțit de slujitorul său uman, Jonathan. De data aceasta supus procesului este chiar Dee, pentru faptul că a întârziat să returneze unei mănăstiri un manuscris rar, timp de șapte sute de ani.
Descrierea decorurilor mănăstirii merită consemnată: It was a large gallery on the third floor of the monastery. Shelves held ancient codices and bound manuscripts and between the shelves were desks for the monks, some with paints and brushes on them, others with paper and pots of glue and fine knives and other still with gold and leather for tooling and binding.
Jurații reprezintă o combinație bizară de vampiri și călugări, însă natura procesului este atât de neobișnuită chiar și pentru astfel de judecători de ocazie, încât Dee îi domină pe toți prin erudiția sa juridică, propunându-le pedeapsa: să ofere la schimb un artefact deosebit de rar, ceea ce vampirul-ascet duce la îndeplinire.
Povestirea nu poate fi, totuși, cu final fericit, deoarece o serie de vampiri convocați pentru proces doresc cu aviditate să pătrundă în aripa cu volume interzise, de la Judecătorul Cutter, care are nevoie de câteva volume pentru finalizarea unui proiect de cercetare, până la vampirița Baphomet, interesată de puritatea sângelui familiei sale sau un anume Drago din Carpathia (aluziile sunt evidente), obsedat de invențiile antice ale lui Heron din Alexandria.
Lucrurile se complică atunci când călugării sunt găsiți morți, unul câte unul, însă intervenția rapidă a Judecătorului Dee, alături de salutarele sale deducții logice, salvează iarăși ziua sau, mă rog, noaptea în cazul acestor vampiri literați, în stare să trăiască bine-mersi, în bună pace, cu călugări ce își donează bucuroși sângele la schimb cu câteva decenii în plus de viață prelungită, dedicată studiului.
Atmosferă excelentă, personaje asemenea, rețetă sigură care îi conferă autoarei publicarea constantă în Tor și mie delectarea de a regăsi, de la an la an, Vampirul Dee și sluga sa umană, mereu înfometată, Jonathan, în tot felul de variate decoruri și aventuri.
7. What Do You Do?, Gillian Flynn, Rogues, Titan Books, Londra, 2015
Povestirea, scrisă cu mult umor, este centrată în jurul unei tinere care își câștigă existența făcând handjobs, îndeletnicire de care se lasă, în cele din urmă, nu fără a-și păstra câțiva clienți onorabili. Profilul bărbaților care apelează la astfel de servicii e unul surprins cu abilitate de autoare, prin vocea personajului-narator: indivizi pentru care o astfel de plăcere vinovată nu înseamnă că își înșală partenerele sau, mai rău, nevestele.
Tânăra se reprofilează pe meseria de prezicător sau, mă rog, prezicătoare (și-așa s-au introdus în dicționar cuvinte precum ministresă sau președintă) deoarece îi este la îndemână, la locul de muncă. Acesta este, de fapt, un stabiliment care, în partea din față, se ocupă cu consiliere parapsihologică, iar în cea absconsă cu oferirea de diverse plăceri sexuale, evident, contracost.
Într-una din zile, pentru citit în stele și-n cafea intră o doamnă din înalta societate, cu mariajul praf și pulbere din pricina juniorului, copil al bărbatului dintr-o căsătorie anterioară. Tânăra terapeut se oferă să o viziteze la domiciliu, pentru purificarea casei și alungarea duhurilor rele, în speranța că, așa, o va recomanda și altor prietene bogate, reușind să lase în urmă întunecatele vremuri în care și-a nenorocit încheieturile cu operațiuni imorale.
Casa, bântuită, juniorul cu apucături de criminal în serie, tatăl etern plecat în delegații.
Până în acest moment al acțiunii, povestirea mi s-a părut suficient de bine condusă cât să îmi stârnească interesul. Interesantă ideea stabilimentului-paravan, la fel istoria de familie a tinerei, bine descrisă interacțiunea dintre ea și potențiala victimă. Finalul este încă și mai bun, cu o întorsătură neașteptată de situație, administrată dinamic, condensat, dintr-o și mai bună întorsătură de condei. Se pare că băiatul, un adolescent de 15 ani, este un foarte fin manipulator, care descoperă de fapt legătura dintre tânără și soțul mereu absent.
Vă las pe voi să descoperiți ce fel de interacțiune are loc. Deznodământul, deși se anunța unul răzbunător și sângeros, aduce o evadare a băiatului dintr-un cerc vicios, respectiv din spațiul închis al unui domiciliu aproape forțat, precum și o alianță între două personaje care, deși foarte diferite ca vârstă, aspect și preocupări, își pot suplini, neașteptat de bine, nevoile și pot colabora inteligent pentru atingerea unor obiective de viață parțial comune.
