Bug #1 (Enki Bilal) – Casterman, 2017
2041. Omenirea a ajuns pe Marte. Avioanele zboară fără pilot. Implanturile de ultimă generație se aduc singure la zi. Închisorile sunt complet automatizate. Autovehiculele sunt conduse de AI. Navetele spațiale, de asemenea. Educația, timpul liber, sănătatea, cunoașterea, totul e sublimat în biți – realitatea însăși a ajuns să fie dezvoltată, livrată și înmagazinată electronic. Proteze virtuale îmbunătățesc imens capacitatea de memorare și de procesare a creierelor. Ultima descoperire la modă lasă câțiva bogătași să zboare fără echipamente vizibile. Uriașe rețele informatice controlează omenirea prin mii de fire invizibile, iar planeta a devenit un paradis virtual în care cetățenii de rând se izolează de bună voie de realitatea migrațiilor, a disparităților sociale sau a naturii în declin. Omenirea e dependentă, deci; iar atunci când drogul dispare, sevrajul e necruțător…
Primul volum al pentalogiei “Bug” începe cu o coincidență nefericită ? Un bug informatic șterge toate datele existente pe toate suporturile informatice din lume, iar haosul erupe.
În același timp, expediția marțiană a Lifedust One se întoarce pe Terra, dar ceva e în neregulă – echipajul nu comunică, iar un grup de pe stația spațială internațională e trimis să investigheze. Singurul supraviețuitor, Kameron Obb, e infectat cu același patogen care i-a omorât pe ceilalți membri ai expediției; dar acel mic “bug” (gândăcel) care îi circulă prin corp îl salvează și îl reprogramează – pentru că în mintea lui se găsește acum toată informația care a dispărut de pe Terra… Evident, asta îl va transforma în vânat – căci structurile de putere (formale sau informale, de la țări la corporații sau organizații criminale) și… oamenii obișnuiți (cu motivații neobișnuite) îl caută. Să aibă, însă, și “bugul” un scop ascuns?
“Bug” e un album neobișnuit pentru Enki Bilal din cel puțin două motive – intriga surprinzător de simplă și metaforele mult mai evidente decât în trilogia Nikopol sau în tetralogia Monstrului. În rest, stilul grafic e neschimbat, poate oleacă mai “impresionist” ca de obicei (traducere: mai neîngrijit – e adevărat că “Bug” e genul de poveste în care imaginea de ansamblu primează în fața detaliilor).
Una peste alta, orice album al lui Bilal e un eveniment, iar “Bug” nu dezamăgește. E chiar o carte mai accesibilă, pe care o pot recomanda unui public mai larg.
Bug #2 (Enki Bilal) – Casterman, 2019
2042. După ce își petrec revelionul într-o clădire “vie” construită din nave și avioane de război, pilotul Kameron Obb și doctorița Junia Perth continuă cursa contra cronometru, încercând să fie cu un pas înaintea mafioților venețieni care i-au răpit fiica lui Obb pentru a-l forța să negocieze și să-și împartă cunoștințele.
Bineînțeles, lucrurile se complică și apar facțiuni noi cu interese divergente (transumaniști în sevraj care vor să refacă lumea exact așa cum a fost, neomarxiști care vor s-o schimbe din temelii, grupuri de activiști de toate culorile politice și de toate religiile) dar intriga de bază râmăne simplă și eficientă – Obb fuge, iar absolut toate grupurile de interese încearcă să-l captureze – unii, ca să-l folosească, alții, ca să se asigure că nu poate fi folosit.
În tot acest timp, micul “bug” care îi circulă prin corp evoluează, și, odată cu el, evoluează și Kameron Obb, așa cum se modifică și unele misterioase și neliniștitoare circumstanțe cosmice…
După un prim volum mai degrabă introductiv, care prezenta premisa și construia universul “Bug”, acest al doilea volum se concentrează asupra elementelor “de acțiune” – situațiile se schimbă rapid, echilibrul fragil din primul volum dispare, iar Obb capătă puteri aproape supranaturale (pe care, generos, le împarte cu alții).
Evoluția provocată de organismul extraterestru pare că nu se va opri aici; dar va fi ea suficient de rapidă pentru a salva planeta? Ultima planșă pare mai degrabă pesimistă… și creează așteptări enorme de la volumul al treilea.
Nu știu încotro se îndreaptă Bilal, și asta e OK. E clar că se distrează desenând, au apărut și tușe umoristice bine plasate (nu doar în “Le Monde Today”, pseudo-ziarul de o urâțenie studiată care recapitulează din când în când evenimentele), așa că aștept cu mult interes continuarea ?
Bug #3 (Enki Bilal) – Casterman, 2022
2042. Catastrofele provocate de sistemele informatice în derivă se multiplică – submarine nucleare navigând fără țel, centrale nucleare ale căror sisteme automate de control cedează pe rând, implanturi care își orbesc, asurzesc sau înnebunesc beneficiarii… În același timp, cel în care omenirea își pune toate speranțele e captiv, legat de picioare cu lanțuri de ocnaș, cazne medievale în decor de secol XXI.
“On va faire de grandes choses ensemble…” “Tout le monde me dit ça.” răspunde Kameron Obb, sarcastic dar realist, pentru că supraviețuirea lui (și a lumii…) în periplul haotic în care e transferat de la o facțiune la alta, revizitând istoria Europei și reamintindu-ne deopotrivă de ororile comunismului și ale fascismului, depinde de mici spectacole de magie: echilibrează ecosistemul virtual al unui oraș plutitor din Mediterana, încălzește un orășel înghețat din Siberia, topește zăvoare, reformatează AI-uri…
Cu acest al treilea volum al seriei, Enki Bilal ajunge la mijlocul poveștii – și la un prim antagonist cu adevărat interesant, nu doar din punct de vedere vizual (deși un personaj cu Hitler tatuat pe obrazul drept și Stalin pe obrazul stâng e greu de ignorat) dar mai ales din punct de vedere ideologic. De altfel, facțiunile care se înfruntă capătă mai multă consistență.
Povestea se rupe în mai multe fire narative, fiecare dintre cele trei personaje principale (Obb, Gemma și Julia) ajung în situații limită; dar cel mai important eveniment din acest volum e începutul conversației dintre “bug”-ul cosmic și Obb. Bineînțeles, informațiile pe care le aflăm ridică mai multe probleme decât rezolvă, dar imaginea de ansamblu devine mai clară, iar perspectivele mai interesante. Evident, ultima pagină a albumului schimbă din nou totul, ceea ce înseamnă un singur lucru: așteptarea volumului al patrulea va fi absolut chinuitoare… ?
Un volum excelent, în care Bilal demonstrează că a devenit un povestitor și mai bun, care n-a pierdut nimic din abilitățile sale de desenator (ba chiar experimentează cu succes) și în care recurge din nou la temele lui favorite – istoria și lupta oamenilor cu timpul, memoria colectivă și revoltele individuale…
