Les Terres d’Arran: Nains #24 – Akab des Errants (Jarry/Bordier/Powell) – Soleil 2022
Nu sunt un fan al “fabricii de benzi desenate” creată de Soleil, o structură de producție care le umple universurile sf și fantasy cu albume la o viteză amețitoare – de exemplu, doar în universul Les Terres d’Arran au apărut 12 albume anul acesta – până acum, iar anul nu s-a terminat – dar uneori în puhoiul de albume se mai găsesc și mici bijuterii ca aceasta. Un album care nu doar că e desenat foarte frumos, cu lux de amănunte, ci e și amuzant, plin de acțiune și chiar pune oarece întrebări morale interesante.
Les Terres d’Arran: Nains #24
Ce te faci când un demon te vânează și ajungi în fața unui castel măreț, plasat strategic pe malul mării? (Îl ademenești în castel, bineînțeles) Apoi, ce faci când locuitorii castelului nu sunt prea mulțumiți de demonul pe care li l-ai „dăruit”? (Cauți o corabie care pleacă și te îmbarci cât mai repede, evident).
Stai, ce, pitici pe corăbii? În mijlocul furtunilor și bătăliilor navale? Ei bine, da – mai mult, se pare că, în timp ce unii pitici se înlănțuie de catargul navei, alții nu au deloc rău de mare – iar unii ascund secrete și mai mari sub barbă
O lectură surprinzător de plăcută, o poveste simplă, bine spusă, chiar și mai bine desenată. Îmi place stilul lui Bordier, care a devenit din ce în ce mai bun de-a lungul anilor, în timp ce culorile lui Picou și Powell se potrivesc mai bine seriei decât abordarea mai lugubră folosită în primele două volume din saga facțiunii “Rătăcitorilor” (Piticii se împart în cinci facțiuni, iar povestea fiecărei facțiuni, spusă în multe volume, e alocată unui desenator specific – scenaristul tuturor poveștilor cu pitici e Nicolas Jarry, care mi se pare cel mai bun din “uzina” Soleil).
Chiar dacă nu vă plac în mod obișnuit albumele Soleil, încercați acest volum, s-ar putea să fiți plăcut surprinși.
Lombric (Sapin/Pion) – Soleil, collection Métamorphose 2022
Un broscoi detectiv conduce un Ford T miniatural într-o pădure terorizată de un criminal invizibil. Șoricelul care conduce o minusculă pompă de benzină intră în panică și decide să i se alăture – chiar dacă rezolvarea enigmei poate fi periculoasă, e și mai periculos să fii un șoricel mic și singur într-o pădure mare și plină de animale flămânde…
Lombric (Sapin/Pion)
Deja vu, spuneți? Până aici, da, desenul fermecător al lui Patrick Pion (La planète aux cauchemars, Les Rêves dans la maison de la sorcière…) duce cu gândul la Vântul prin sălcii, Familia Chiț Chiț și alte povești simpatice ale copilăriei.
Dar Mathieu Sapin (Akissi, Sardine de l’espace, Le Ministère Secret…) are alte planuri – și alternează investigația arogantului broscoi cu povestea unei râme care devine conștientă de sine.
De la primele cadre în care râma mănăncă o muscă, ceea ce face să-i crească mâini și picioare, e clar că lecția de viață predată aici e “mănâncă sau vei fi mâncat” – lecție pe care micuța râmă o învață rapid.
Momentele de liniște sunt puține și prețioase (m-a amuzat fericirea citită pe chipul râmei după ce învață să… facă pipi), pagini luminoase alternând cu secvențe de groază abjectă – până la urmă, Mama Natură ne đă cele mai necruțătoare lecții…
“Lombric” e, deci, o poveste înspăimântătoare pentru copii mici și mari, care aduce cu poveștile clasice ale fraților Grimm – cele în care surorile Cenușăresei își taie degetele și călcâiele ca să încapă în pantofii de cristal, în care Hansel și Gretel sunt abandonați cu bună știință de părinții prea săraci ca să-și permită să-i hrănească, în care șoricelul, pasărea și… cârnatul care vor să-și depășească condiția mor în chinuri, șamd.
Finalul (în care descoperim cine e criminalul sadic care îi decimează pe micii locuitori ai pădurii) e justițiar, moralizator și oarecum pozitiv, amintind de alt clasic al literaturii pentru copii, de Nils Holgersson; oricum, e un album pe care n-o să-l uitați prea ușor, din motive mai mult sau mai puțin evidente 🙂
Sufletele sensibile sunt sfătuite să nu frunzărească paginile de mai jos până la capăt. Să nu ziceți că nu v-am avertizat 🙂
Pocahontas (Patrick Prugne) – Éditions Daniel Maghen, 2022
Superbă repovestire în acuarelă a mitului lui Pocahontas, realizată de un adevărat expert în Lumea Nouă, despre care a scris și desenat alte șase albume: Canoe Bay, Frenchman, Iroquois, Le Dernier des Mohicans, Pawnee și Tomahawk.
Pocahontas (Patrick Prugne)
14 mai 1607, malurile răului James, în Virginia. Trei nave englezești cu vele ancorează; marinarii sunt extenuați după traversarea oceanului și jocurile de-a v-ați ascunselea cu navele de război spaniole, așa că decid să-și ridice tabăra chiar aici, pe prima bucată de pâmănt unde i-a împins providența. Va fi Jamestown, prima colonie engleză din America…
Contactul cu nativii e rapid și sângeros, dar conflictul nu escaladează și englezii au timp să-și construiască fortul. Ambele tabere preferă să-și studieze inamicii: unii de la distanță, alții, precum căpitanul John Smith, capturat în timpul unei misiuni de prospectare, foarte de aproape…
Chiar dacă povestea de dragoste dintre prințesa amerindiană și rebelul căpitan englez nu e ignorată, Patrick Prugne povestește în primul rând istoria plauzibilă a unei colonizări inevitabile, a victoriei tehnologiei (și lăcomiei…) împotriva naturii. Mesajul legendei lui Pocahontas devine, astfel expus, mai actual ca oricând.
