Musée (Christophe Chabouté) – Musée d’Orsay & Vents d’Ouest 2023
Noaptea, operele de artă prind viață și îi bârfesc pe vizitatorii care au bântuit toată ziua sălile și coridoarele muzeului d’Orsay, oameni de toate felurile, cu priviri inocente sau superioare, lacome sau plictisite, indiferente sau… tâmpe.
Ideea de bază nu e deloc nouă, multe dintre glumele ilustrate aici sunt și ele străvechi (Christophe Chabouté împrumută din clasicii greci, din clasicii francezi și din… Shakespeare) dar ansamblul e solid, și merită cu prisosință să-l acompaniați pe artist în această vizită desenată în cel mai extraordinar si cel mai primitor muzeu al Franței (scuze, dragă Luvru, te-am parcurs ca un maratonist, chiar de două ori, dar la Orsay merg, ca la un vechi prieten, de fiecare dată când ajung la Paris).
Chabouté se amuză să observe raportul dintre opera de artă și public, dintre oamenii obișnuiti și idealuri, și capturează nu doar instantanee realiste, ci însăși realitatea subiectelor sale, în contrast cu realitatea înghețată a capodoperelor expuse.
Iar ca adevărurile despre condiția umană să nu doară prea tare, Chabouté transformă albumul într-o vânătoare de indicii și de referințe culturale, de gaguri vizuale și de emoții subtile.
Un album frumos, nostalgic și senin, sarcastic și exuberant în același timp, care reușește să captureze esențialul unui muzeu esențial.
Judee SIll (Diaz Canales & Alonso Iglesias) – Aire Libre, Dupuis 2023
Scenariu bun, desen excelent, dar o carte dezamăgitoare despre o viitoare vedetă folk care dispare de pe firmament exact când începuse să devină cunoscută.
De ce “dezamăgitoare” ? Tocmai pentru că, în cele din urmă, “secretul” dispariției lui Judee Sill e banal, deprimant și… murdar.
Dar… cine a fost Judee Sill? Ei bine, această biografie foarte romanțată pune o grămadă de întrebări, dar nu prea răspunde la ele, tocmai pentru că (așa cum explică Juan Diaz Canales în nota de final) nu există suficiente informații despre viața adevărată a acestei cântărețe de muzică folk, o fată cu voce de înger și apucături de diavoliță.
Așa că Diaz Canales încearcă să pună carne pe scenariu prezentând reacțiile altora la viața și moartea ei – o tehnică scenaristică utilă, dar limitată. Și totuși, nu regret lectura – e un eșec fascinant, la fel ca Judee Sill însăși.
Marécage #1 Sombra (Antonio Zurera) – Dupuis 2023
Doi urși panda privesc o stea căzând în mare. O leoaică bătrână complotează împreună cu un vultur, un urs, un tigru și alți nobili ai regatului Palantia, condamnându-și nepoata la moarte ca să-i fure coroana. Un bivol îi dăruiește unei umbre (altfel, delicios de carnală…) un pumnal făcut din pulbere de stea. Un țap bătrân ține în brațe un pui adormit, în mijlocul unei mlaștini de nepătruns – o va sacrifica sau o va salva pe micuța leoaică?
Intrigi de palat, bătălii necruțătoare între armate uriașe, dragoni, amazoane, animale de toate felurile și o mlaștină misterioasă și crudă, casa celor izgoniți (pe drept sau pe nedrept) dintre onorabilii cetățeni ai Palantiei… toate alcătuiesc o saga fantasy medievală animalieră desenată superb în tuș, acuarele și retușuri digitale, un stil unic și spectaculos care se înrudește vag cu stilul lui Régis Loisel.
Antonio Zurera, cunoscut mai ales ca animator – a lucrat pentru serii TV precum Asterix, Sonic The Hedgehog sau Pink Panther – și ca profesor – i-a școlit pe Juan Díaz Canales (!), Juanjo Guarnido (!!) sau José Luis Munuera (!!!) – debutează, iată, la… 66 de ani (!).
Tot ce sper e ca Zurera să prindă gustul benzilor desenate și să creeze cât mai multe povești ????
Un volum excepțional.