Frontier: Explore – Expand – Escape (Guillaume Singelin) – Label 619, Rue de Sèvres 2023
„Void Research Center” (adică Ji-Soo și echipa ei de arheologi galactici) visează să călătorească în trecutul universului alături de „Indy”, cea mai performantă sondă spațială creată vreodată. Dar, pe acest Pământ dintr-un viitor foarte îndepărtat, știința e în continuare supusă capitalismului – așa că „Energy Solution” (una din multele corporații pentru care Terra e doar un muzeu prăfuit și o mină aproape abandonată, gata să fie golită de ultimele resurse) cumpără proiectul cu totul, iar visul lui Ji-Soo se năruie.
Între timp, departe, în spațiu, corporațiile miniere poartă adevărate războaie pentru resurse, iar urmașii primilor exploratori trăiesc în orașe spațiale ultra aglomerate, trudind fără încetare. Camina, fostă ucigașă profesionistă devenită mercenar pentru „Sparrow”, o trupă de elită specializată în lupta în imponderabilitate, Alex, miner și constructor naval, născut și crescut în spațiu, și Goku, maimuțică evadată dintr-un laborator ilegal, sunt ceilalți protagoniști ai acestei aventuri spațiale palpitante și surprinzător de realiste, în contrast cu stilul grafic super deformat (adică, mai pe japoneză, chibi).
Guillaume Singelin, al cărui prim volum de autor, “P.T.S.D.”, era o combinație de critică socială și vendetta sângeroasă, revine cu o saga spațială desenată vesel dar foarte serioasă ca abordare, o poveste despre limitările inerente ale umanității (lăcomie, barbarie, indiferență…) și despre modul în care le putem elimina, asigurându-ne astfel supraviețuirea ca specie.
Un one-shot excelent desenat, cu decoruri maiestuoase și extraordinar de detaliate, și bine scris, cu o intrigă oarecum deja-vu pentru cunoscătorii de science-fiction, dar plină de replici sarcastice („e grandios să vezi Terra din spațiu!” “da, perspectiva perfectă ca s-o vezi cum fierbe la foc mărunt”) sau inteligente („Acolo unde ne duce vântul ! Da, cine știe, poate chiar asta va fi evoluția noastră ca specie.”) dar, mai ales, cu o perspectivă constant optimistă – „Frontier”, sub structura narativă de… western, ascunde una dintre puținele BD SF care au (în mod serios) încredere în potențialul omenirii.
Una dintre cele mai frumoase surprize ale lui 2023.
Aama (Frederik Peeters) – 4 volume, Gallimard 2011-2014
Verloc e un ratat. Și-a pierdut fiica, soția, banii și dorința de a trăi – iar acum se scufundă în adâncurile înfricoșătoare și respingătoare ale Țării Minunilor futuriste pe care o numește casă. Conrad, fratele său, e un învingător. El e un soi de James Bond care străbate galaxia într-o navă vie, în căutarea unor comori de neînțeles oamenilor de rând, pentru o corporație care a distrus lumea – și a reconstruit-o din nou.
Aama #4
Conrad (cu ajutorul lui Churchill, robogorila sa, interlocutor și gardă de corp) îl salvează pe Verloc și îl duce într-o aventură cosmică psihedelică, o doctorie care ar trebui să-i topească depresia. În schimb, pentru Verloc, căutarea Aama se transformă în căutarea propriei sale rațiuni de a fi…
Scriitura lui Frederik Peeters e excelentă, observațiile sale sunt inteligente, își construiește încet și minuțios loviturile de teatru – dar îi place, de asemenea, să-și zăpăcească cititorii, iar această serie nu face excepție.
„Aama” începe ca Incal-ul lui Moebius, cu un erou jigărit într-o metropolă futuristă colorată care se întinde cât vezi cu ochii, dar povestea alternează între cei doi Verloc – cel care își citește trecutul și cel care își scrie viitorul, pentru a trasa astfel legături improbabile între drama familiei sale și soarta universului.
De terminat, se termină ca un planetary fantasy fever dream ???? o călătorie psihedelică ce îndoaie realitatea, pune întrebări existențiale – și răspunde la ele. E ciudat, frumos, poetic și… molipsitor.
Mie mi-a plăcut, dar îmi dau seama cum acest amestec foarte bizar de biopunk / space opera / planet fantasy poate deruta cititorii. Totuși, Aama e o lume pe care am explorat-o cu plăcere.
Dacă iubiți science fiction-ul și nu vă temeți de originalitate, dați-i o șansă.
