Dans la tête de Sherlock Holmes #1 (Liéron/Dahan) – Ankama 2020
Cum gândește un detectiv? Iată întrebarea la care răspund (cu brio) Cyril Liéron și Benoit Dahan în acest diptic în care personajul principal e, bineînțeles, Sherlock Holmes.
Primul șoc – grafica. Adesea, coperta e mai spectaculoasă decât conținutul – aici e invers. Dahan e senzațional – linie clară și expresivă, umor, migală de miniaturist, rigoare de cercetător, Londra lui nu are niciun detaliu anacronic; iar abordarea caricaturală a personajelor chiar funcționează.
Cât despre decupaje, nu pot să spun decât că lectura albumului urmărește la propriu firul gândirii lui Holmes – evenimentele devin amintiri, obiecte, simboluri bune de catalogat în mansardă, iar fiecare indiciu e înșirat pe firul roșu al deducției.
Lectura devine astfel un soi de joc de-a căutarea comorii, casetele benzii desenate formând o harta imaginară care (paralel cu harta adevărată a Londrei și cu traseul victimei și al detectivului) trasează meandrele investigației detectivistice.
Iar asta mă duce la al doilea șoc – scenariul. Dacă misterul care ni se propune (o poveste originală, nu o adaptare) e mai mult amuzant decât misterios, are totuși marele merit de a fi deopotrivă captivant și… educativ.
E o lecție de observație, de organizare si de logică, construită în jurul unei idei de geniu – deconstrucția monologurilor demonstrative (obligatorii în orice poveste cu Sherlock Holmes) în gânduri, imagini și detalii pe care cititorul le poate aduna singur, ca piesele unui puzzle, reconstituind nu doar soluția enigmei, ci chiar “algoritmul” rezolvării ei.
Un album senzațional, pe care toți amatorii de enigme îl vor devora, o carte care nu se teme să experimenteze, care se cere citită de mai multe ori pentru plăcerea descoperirii detaliilor care dau și mai multă savoare lecturii, un volum al cărui singur defect e că e primul dintr-un diptic.
Un defect – sau o calitate? Până la urmă, asta înseamnă ca mai e încă un album de citit! ?
Dans la tête de Sherlock Holmes #2 (Liéron/Dahan) – Ankama 2021
Al doilea volum al dipticului e în același timp mai bun și mai slab ca primul.
Grafica e mai detaliată (unii ar putea spune “mai încărcată”) cu decupaje și arhitectura planșelor încă și mai plină de imaginație (unii ar spune “mai confuză”) cu mai multă culoare (exotismul biletelor din primul volum se reflectă în exotismul spectacolului din al doilea volum).
Scenariul e mai legat, cu o temă surprinzătoare pentru o poveste cu Sherlock Holmes (excesele imperialismului britanic) dar și cu un final care m-a dezamăgit, înghesuit în patru planșe acoperite, la propriu, de ziduri de text.
Construcția albumului urmează formatul inițial, cu gimmick-urile obișnuite; pe lângă “priviți pagina în lumină”, aici apare și “rulați pagina ca pe un ochean dacă vreți să vedeți indiciul”; mai apar și câteva momente care aduc a carte-joc și ca mecanici, nu doar ca grafică (lupta corp la corp care seamănă a joc de cărți, urmărirea și drumurile care se bifurcă mă duc cu gândul la cărțile aventură, etc.).
De fapt, mi-ar fi plăcut mai mult dacă autorii mergeau și mai departe în direcția enigmelor BD, precum Enigmes de Ludo din Pif Gadget sau Enigmes de Mickey in Journal de Mickey.
Oricum, un diptic de referinta, care a avut un succes răsunător, și care merită citit.
