Fritz Leiber
Invitații acestei luni sunt Fafhrd și Gray Mouser, celebrul cuplu creat de scriitorul Fritz Leiber. Socotit unul dintre părinții genului „sword and sorcery” – alături de Robert E. Howard și Michael Moorcock – și inventatorul expresiei în sine, Leiber (1910 – 1992) a refuzat să se cantoneze într-un singur univers, așa că a scris de-a lungul carierei sale și SF, fantasy urban și horror, câștigând șase premii Hugo, trei Nebula, două World Fantasy și două premii Locus. A revenit însă mereu la cei doi eroi pe care i-a creat pe la jumătatea anilor ‘30 și i-a scos în lume în 1939, odată cu povestirea „Two Sought Adventure”, publicată în revista Unknown. De altfel, două din premiile sale, Hugo și Nebula primite în 1971, le datorează nuvelei „Ill Met in Lankhmar”, ce relatează împrejurările în care s-au cunoscut cei doi eroi.
Dar să facem cunoștință cu ei. Înalt de peste doi metri, puternic, roșcat și cu tenul alb, îmbrăcat în veșminte de piele, Fafhrd este un barbar din Pustia Înghețată aflată în nord. Însă în pustie un bărbat, oricât de puternic, are a se teme de talentele vrăjitorești ale femeilor tribului său și, decât să le cânte în strună o viață, Fafhrd preferă să fugă, atras de mirajul civilizației, dar și de frumoasa dansatoare Vlana. Ajuns în orașul Lankhmar, paradisul hoților, mercenarilor, magilor și în general al nelegiuiților de tot felul, îl cunoaște pe Gray Mouser, în timp ce furau amândoi de la… Breasla Tâlharilor. Gray Mouser este exact opusul lui: e scund, cu ochi verzi, se îmbracă numai în haine cenușii, are ceva felin și, ca un vânător de șoareci (Mouser) care se respectă, poartă cizme și teacă din piele de șobolan. A fost ucenicul unui vrăjitor care l-a inițiat în tainele magiei albe, dar nu se dă îndărăt nici de la cea neagră și de aceea și-a zis „Cel Cenușiu”. De fapt, este mai degrabă prototipul tricksterului: minte, înșală, joacă farse și, spre deosebire de alți vrăjitori, n-o să-l vedem fluturând vreo baghetă. În schimb, mânuiește bine spada și pumnalul. Dacă Fafhrd este oarecum sub papucul Vlanei, Gray Mouser este sufocant de protector cu Ivrian, fiica unui nobil, care a fugit cu el în lume. Oricum, asta nu durează: cei doi își pierd iubitele în mod tragic (și premiabil cu Hugo și Nebula) și asta e o bună scuză pentru autor ca să nu-i mai înzestreze prea curând cu relații stabile, care ar sta în calea numeroaselor lor aventuri.
Leiber și Fisher
Rămași fără iubite, cei doi intră sub patronajul a două creaturi numite Sheelba, Chipul Fără Ochi și Ningauble Cel Cu Nouă Ochi (care i se rearanjează în permanență sub glugă). Nu e limpede dacă sunt semizei sau vrăjitori, dar nu se pot suferi, iar rivalitatea lor le provoacă adesea probleme eroilor noștri. La un moment dat, fiecare dintre patroni îi încredințează supusului său misiunea de a fura masca Morții înseși și cei doi se pomenesc înfruntându-se. Sigur, prietenia învinge, așa că se întorc fiecare cu o jumătate de mască, spre totala nemulțumire a celor care i-au trimis.
La ordinele protectorilor lor supranaturali sau pur și simplu mânați de nevoia de bani sau de cheful de aventură, Fafhrd și Gray Mouser călătoresc prin toată lumea și au parte de felurite peripeții implicând magie. Fură o comoară dintr-o casă concepută să fie o capcană pentru cei lacomi („The Jewels in the Forest”), alungă zeii străini care încercau să se stabilească în lumea lor („Bazaar of the Bizarre”), vizitează un soi de Atlantidă („The Sunken Land”), își caută iubitele pe lumea cealaltă („The Price of Pain-Ease”), fură de la breasla tâlharilor („The Thieves’ House”), descoperă niște nestemate care sunt vizibile numai la lumina lunii și se pomenesc în imposibilitatea de a le vinde („Stardock”) sau sunt angajați separat de cei doi moștenitori rivali ai tronului orașului-stat Quarmall („The Lords of Quarmall”).
Leiber in filmul Carmilla
Nici nu-i de mirare că, urmare a acestui șir de întâmplări ghinioniste și a propriilor firi nepăsătoare și risipitoare, cei doi se trezesc periodic fără un ban. Autorul ne informează că eroii noștri nu au o casă fiindcă tot ce dețin e de furat, iar casele sunt cam greu de șterpelit. Dar nu imposibil: la un moment dat, cei doi pun ochii pe o căsuță din grădina unui duce și plătesc niște hamali ca să o care peste noapte până pe un teren viran. Nu fac însă prea mulți purici acolo, căci locuința este bântuită de fantomele iubitelor lor. Nici săbiile și pumnalele celor doi nu se dovedesc niște posesiuni mai de durată: eroii noștri le pierd periodic și fură pur și simplu altele, cărora le dau aceleași nume, creând o impresie de continuitate. Fafrhd își numește armele Graywand și Heartseeker, iar Gray Mouser – Scalpel și Cat’s Claw.
Uneori se mai despart, sătui unul de altul, dar de fiecare dată se reunesc. Și tot ciclic revin în Lankhmar, orașul unde și-au jurat să nu mai calce niciodată, orașul unde și-au pierdut iubitele.
Two sought adventure
Lankhmar este aproape un al treilea personaj: un oraș veșnic învăluit în fumul miilor sale de hornuri, unde Breasla Tâlharilor este o putere de care trebuie ținut cont și cu străzi numite Aleea Oaselor, Strada Ieftină, Piața Deliciilor Sumbre, pe care se găsesc taverne cu nume ca Țiparul Argintiu sau Mreana Aurie (aflată la intersecția străzilor Cash și Whore). Se speculează că Lankhmar ar fi fost modelul faimosului Ankh-Morpork din Lumea Disc a lui Terry Pratchett, dar Pratchett însuși a negat.
Creați prin corespondență
Din câte se pare, Fafhrd s-ar baza pe Leiber însuși, iar Grey Mouser pe prietenul său din facultate Harry Otto Fischer, apariția lor fiind rezultatul unor scrisori schimbate între cei doi în 1936. Cei doi prieteni s-au și apucat să scrie fiecare câte o povestire, dar Fischer nu a terminat-o pe a lui, așa că i-a terminat-o Leiber, care a și publicat-o ulterior sub titlul „The Lords of Quarmall”.
Publicate sub formă de povestiri în reviste, aventurile lui Fafhrd și Grey Mouser au fost adunate în următoarele colecții:
- Swords and Deviltry (1970), care relatează începuturile celor doi și felul în care au ajuns să se cunoască, inclusiv nuvela premiată „Ill Met in Lankhmar”.
- Swords Against Death (1970).
- Swords in the Mist (1968).
- Swords Against Wizardry (1968).
- The Swords of Lankhmar (1968). Singurul roman din serie.
- Swords and Ice Magic (1977).
- The Knight and Knave of Swords (1988)
Mai există și în variantele The First Book or Lankhmar (primele patru colecții) și The Second Book of Lankhmar (restul).
Însăși expresia „sword and sorcery” a fost rezultatul unei corespondențe publice între Michael Moorcock, părintele lui Elric de Melnibone, și Leiber. În 1961, britanicul Moorcock l-a întrebat pe Leiber prin intermediul unui fanzin cum ar categorisi soiul de povestiri fantasy scrise de Robert E Howard. Moorcock propunea „epic fantasy”, dar Leiber a răspuns sugerând „sword and sorcery” și așa a rămas numele subgenului.
Leiber pe scurt
* La fel ca Robert E Howard, a fost în corespondență cu H.P. Lovecraft, care l-a apreciat și încurajat, dar asta nu a durat din pricina morții lui Lovecraft în 1937.
* Tatăl său, pe care-l chema tot Fritz Leiber, a fost actor și a apărut alături de faimoasa Theda Bara în perioada filmului mut.
* Leiber junior a fost el însuși actor în compania de teatru a părinților săi și a jucat alături de tatăl său în filme, primind mici roluri în Camille (1936) cu Greta Garbo, The Great Garrick (1937) și The Hunchback of Notre Dame (1939). A mai apărut, singur de data asta, în filmul horror Equinox (1970).
Cei doi Leiber împreună pe marele ecran
* „Two Sought Adventure”, prima lui povestire cu Fafhrd și Mouser a fost și prima lui colaborare plătită la o revistă.
* A fost membru fondator al Swordsmen and Sorcerers’ Guild of America (SAGA), un grup de autori de eroic fantasy condus de Lin Carter.
* A dus o luptă permanentă cu alcoolismul și cu consumul de medicamente.
* Îi plăceau pisicile, care apar în multe texte ale sale (romanul premiat cu Hugo The Wanderer, povestirile din seria Gummitch).
* Unul din romanele care a câștigat premiul Hugo, Big Time, a fost tradus și la noi cu titlul Marele joc al timpului, la editura Pygmalion, în 2002.
Fritz Leiber, Marele joc al-timpului
