Un sat spaniol contemporan este asediat de forțe demonice, venite în căutarea uneia dintre cele 30 de monede primite de Iuda în schimbul trădării lui Iisus, monedă care le-ar fi fost furată diavolilor „din iad” de către un preot exorcist, fost boxer, hirsutul padre Vergara. Serialul horror fantastic, cu personaje construite în cheie ușor ironică, la limita parodiei, de regizorul Álex de la Iglesia, debutează cu scena unui jaf într-o bancă din Geneva, autorul spargerii fiind, nici mai mult, nici mai puțin, decât un zombi teleghidat, prin mijloace oculte, de un (aparent) preot catolic.
Motivul completării colecției demonice nu este deloc nou în genul fantastic. Roman Polansky îl uzitează în The Ninth Gate (1999), unde între mai mulți bibliofili cu înclinații sataniste se dezlănțuie o cursă pe viață și pe moarte, pentru găsirea celei din urmă cărți vrăjitorești dintr-un set de trei, carte care conținea nouă gravuri dintre care ultima, cea mai importantă, dispăruse. Harry Potter, împreună cu prietenii lui, au de găsit și de distrus cele șapte talismane ale morții, în care Voldemort își pitise tot atâtea fărâme din sufletul lui. Originile acestui mit al numărului magic care se cere a fi împlinit se găsesc în tradițiile ocultismului medieval. În număr stau puterea și înțelepciunea, afirmă dogmele numerologice, iar cine are numai 29 dintre cele 30 de piese de argint, ar face foarte bine să o obțină și pe a treizecea. Prin orice mijloace.
Primul episod din cele opt ale mini-seriei gravitează în jurul unui eveniment grotesc: în grajdul unei familii oneste din sat, o vacă dă naștere unui prunc omenesc. După un scurt moment de derută, adică până să se hotărască cine să fie chemat, medicul sau veterinarul, primarul Paco încredințează nou-născutul unei doamne amabile, lucrătoare la noul său abator, care se oferise bucuroasă să-l ia la ea acasă. Doamna respectivă începe să hrănească pruncul cu un preparat proteic preparat de ea la blender, din ficat crud de vită și lapte. În ochii mamei adoptive prinse a străluci o sclipire dementă și căpătă în brațe o forță de buldozer. Își ucise, a doua zi, soțul cu o andrea și îl agăță de tavan cu capul în jos, înfășurat în fir de lână. Același tratament îi fu aplicat și primarului, care venise să vadă ce se întâmplă, însă primarul scăpă numai cu o zgârietură și mâna luxată.
Pruncul crescu într-o singură zi cât alții în șapte ani și a doua noapte (mai toate evenimentele din acest serial se petrec noaptea) sparse geamul și evadă în lumea largă. Câteva ore mai târziu, transformat într-un fel de golem monstruos, cu tentacule prevăzute cu dinți, cu picioare subțiri și burdihan de păianjen, teleghidat prin intermediul unei jucărioare de către mama adoptivă, aflată sub puterea unei posedări demonice, își făcu apariția pe o șosea, unde atacă ambulanța care-l transporta pe primar la spital.
Cele opt episoade ale serialului continuă în același stil dinamic, extravagant, ingenios și original. Deși 30 Monedas abundă de citate și clișee din filmele de gen, lucrul acesta nu deranjează, pentru că e făcut cu har. Victima înfășurată în pânze de păianjen, atârnată de tavan, am văzut-o în Stăpânul inelelor, nu? Dar Álex de la Iglesia îl înfășoară pe tânărul și înflăcăratul (pentru cauze nobile) primar în fire de lână colorată. Întâlnim motivul pregătirii din timp de către Satana a nașterii fiului său (Roman Polansky – Rosemary’s Baby), dar mama purtătoare din 30 Monedas nu este o femeie tânără, vegană, atrăgătoare și îndrăgostită, ci o doamnă matură, obeză, cinică și lucrătoare la abator. Combinația monstruoasă om-insectă (Cronenberg, Musca 1986), conspirația ocultă în sânul Bisericii Catolice (Codul lui Da Vinci), slujitor al demonilor cu dinții cariați și retard mintal care execută ordinele stăpânului, grup de adolescenți inconștienți care se joacă noaptea în cimitir cu o tablă Ouija și multe alte locuri comune ale genului horror: vrăjitoarea clasică, cu ceaun și cozi de șoarece, ușile și porțile de stejar pictate cu sânge, cercul magic, ceața omniprezentă și inexplicabilă. Și, desigur, vampirul sau omul malefic care pedepsește întreaga comunitate până când aceasta îi va da ceea ce este al lui (Stephen King, Furtuna secolului).
Atmosfera sumbră este echilibrată cu ingeniozitate de un filon de umor de calitate, grație cuplului format de primarul Paco și nevasta lui Merche, care, deși se bagă în toate ițele crizei care risca să distrugă întreaga comunitate, au grijă să își cultive în continuare propriile lor pasiuni și interese: primarul, pasiunea adulterină pentru frumoasa Elena iar primărița pentru prosperitatea abatorului și readucerea soțului pe calea cea dreaptă.
Serialul 30 de arginți (rețeaua HBO GO) face figură distinctă și onorabilă printre celelalte seriale de gen, tocmai prin subtila auto-ironie, prin bogăția și originalitatea scenelor caracteristice, prin calitatea efectelor speciale și prin abilitatea punerii în scenă a unui scenariu care abunda, în principiu, de locuri comune. Într-un scurt metraj alăturat serialului, regizorul Álex de la Iglesia prezintă conceperea și realizarea din mecanisme și latex a celor trei monștri din serial, neuitând să facă o reverență celor doi maeștri de la care s-a inspirat: H. P. Lovecraft și regizorul John Carpenter (The Thing, Haloween, They live).
