Prima dată, romanul scriitorului irlandez, Alan Glynn, a fost publicat în 2001 sub titlul original de The Dark Fields (Câmpuri întunecate), apoi a fost republicat în 2011, sub titlul de Limitless, de prestigioasa editură Faber and Faber Ltd. Dar noul titlu n-a fost o revelație a autorului, ci denotă intervenția Hollywoodului, ai cărui scenariști au pus mâna pe romanul Dark Fields și l-au reorganizat pentru a-l transforma într-un blockbuster (termen împrumutat din argoul militar american, desemnând o bombă care spulberă dintr-o dată un bloc întreg, armă folosită în bombardamentele asupra Germaniei naziste în cel de-al doilea război mondial) sub titlul de Limitless (Fără limite). În același an de grație, 2011, în regia lui Neil Burger. Avându-i ca vedete de prim rang pe Bradley Cooper și Robert De Niro. Da, întâi am văzut filmul și mi-a plăcut atât de mult că l-am revăzut. De mai multe ori. Ideea de „augmentare” a capacității cognitive a creierului uman este una veche, un vis destul de stăruitor al omenirii, și personajul lui Bradley Cooper (scriitorul ratat Eddie Mora) este foarte convingător. La fel și evoluția lui surprinzătoare de după înghițirea drogului-minune MDT-48. Finalul e foarte spectaculos, dar este unul închis. Nu mai poate urma nimic. Este ceea ce lipsește romanului scris de irlandezul Alan Glynn, un final plauzibil, care să te lase pe gânduri.
De fapt, romanul se termină foarte abrupt, tocmai când personajul său, scriitorul ratat, dar cu un IQ de 240, Eddie Spinola (Mora, în film) ar fi trebuit să găsească o ieșire spectaculoasă din bulibășeala creată chiar de el prin fazele de blackout total, provocate de medicamentul-minune. În afară de asta, romanul abandonează câteva piste promițătoare, iar unele personaje dispar și ele în neant, fără a fi fost folosite la potențialul lor. Un astfel de exemplu este Ginny Van Loon, fiica personajului lui Robert De Niro, Carl Van Loon, miliardar. Tocmai când între Eddie Spinola și Ginny pare că se construise o relație care ar fi putut duce romanul într-o direcție, fata dispare și nu mai auzi de ea. Cartea, romanul lui Glynn mi se pare nefinisată și neterminată. Romanul pare lăsat baltă tocmai când promitea niște evoluții foarte interesante. Romanul este bine scris, bine condus, (îl puteți comanda de pe Amazon, ediția pentru Kindle, la un preț moderat) dar până la un punct, când pare să fi intervenit plictiseala autorului de a mai continua cu acest subiect, desprinderea lui Eddie Spinola din cotidianul călduț și monoton și transformarea lui într-un personaj a cărui minte funcționează în regim turbo, la viteze hipersonice.
Filmul regizorului Neil Burger salvează personajul (devenit Eddie Mora) și încheie toată povestea la modul spectaculos, dând rotunjime acestui techno-thriller. Se mai întâmplă și așa, filmul să bată cartea…