Dragoste, moarte și roboți, seria a 3-a
Episodul 9: Jibaro
Unul dintre cele mai fascinante episoade din întregul serial. O adevărată operă de artă. Jibaro vorbește explicit despre lăcomie, dragoste și moarte.
Jibaro este un oarecare soldat dintr-o mică armată de conchistadori. Atunci când aceștia se pregătesc să campeze lângă un lac din junglă, o ființă mitică, o sirenă îmbrăcată în aur și nestemate, îi atrage în apele adânci, unde aceștia se îneacă. Legendele cu sirenele care-i momesc pe marinari prin cântece și mișcări lascive, pentru ca apoi să-i lase pradă adâncurilor, sunt universale, aici avem o variantă repovestiră pentru a sublinia lăcomia și distrugerile făcute de invadatori.
Spre deosebire de camarazii săi, tânărul soldat Jibaro este surd, ceea ce-l face imun la farmecele (auditive) sirenei. Aceasta, nereușind să-l ademenească, pornește într-o călătorie de urmărire a tânărului, pe parcursul căreia ajunge să se îndrăgostească de el. Nu știm de ce, nu ni se explică resorturile din spatele sentimentelor sirenei (în opoziție ale soldatului sunt evidente), poate e primul bărbat care-i rezistă farmecelor, poate singurătatea, sau pur și simplu curiozitatea. Din păcate sentimentul nu este reciproc, ba din contră. Profitând de slăbiciunea ei, conchistadorul surd profită de ea jefuind-o, rănind-o și, în final, părăsind-o.
Răzbunarea finală nu vindecă rănile făcute de invadator, dar lasă loc înțelegerii că, uneori, dragostea înseamnă moarte. Asta și apropo de titlul serialului.
Cam atât despre partea interesantă și frumoasă a acestui episod. Filmul este pe alocuri confuz, mișcările sacadate, baletul fără legătură cu realitatea, îl pot face greu de înțeles și oarecum stângaci. Se poate spune că este artă de dragul artei, lucru care poate fi deranjant. Cu toate acestea întreaga poveste are sens și mesajul este corect livrat spectatorilor.
Y: The Last Man
Noul serial Y: The Last Man, ce rulează pe Hulu din această toamnă, este inspirat de benzile desenate cu același nume, editate de Vertigo și create de scriitorul Brian K. Vaughn în colaborare cu artista Pia Guerra. Seria (de bd) a cuprins 66 de numere și este considerată o cartea de benzi desenate model pentru ce înseamnă o serie live-action. Povestea debutează cu moartea subită și generală a bărbaților din întreaga lume. Plaga fără nume afectează inclusiv masculii altor specii de mamifere. Șocul este resimțit imediat. Avioanele pilotate de bărbați cad, mașinile se ciocnesc și alte astfel de accidente inevitabile atunci când jumătate din populație moarte brusc.
În serial, ca și în seria de benzi desenate de altfel, nu ni se spune ce a provocat această plagă. Motivele însă sunt de mai multe ori sugerate. Fără a deconspira nimic, mai ales că serialul e chiar mai neclar decât benzile desenate, sursa pare a balansa între o ipoteză științifică și una paranormală.
Indiferent însă de cauzele acestei apocalipse foarte interesante, câțiva bărbați supraviețuiesc. Oare de ce? Ei bine, de aici intrăm în motivațiile din spatele serialului, ce pot fi discutate în cheie politică, socială sau doar științifică, ca un exercițiu intelectual. Există bărbați fără cromozomul Y și femei cu cromozomul Y.
Ideea din spatele serialului se bazează pe existența unor anomalii ale cromozomilor. Se știe că cromozomii X și Y sunt numiți „cromozomi sexuali” deoarece contribuie la modul în care se dezvoltă sexul unei persoane. Majoritatea bărbaților au cromozomi XY și majoritatea femeilor au cromozomi XX. Dar există fete și femei care au cromozomi XY. Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, atunci când o fată are sindrom de insensibilitate la androgeni.
Această anomalie cromozomială se numește Sindromul Swyer și afectează fetele, care nu mai au ovare, dar organe feminine funcționale, inclusiv uterul, trompele uterine și vaginul. Incidența exactă este necunoscută. O estimare a plasat incidența la 1 din 80.000 de nașteri.
De partea cealaltă a genurilor, aproximativ 1 din 20.000 de bărbați nu are cromozom Y, având în schimb XX. Situația este echivalentă femeilor care au cromozomi XY în loc de XX, astfel, bărbații cu XX au organele reproductive specific masculine perfect funcționale. O teorie spune că cromozomul Y are o natură degenerativă, ceea ce i-a determinat pe unii cercetători să sugereze că acesta poate pierde toate genele funcționale și poate dispărea în doar 5 milioane de ani, un fenomen evolutiv care a fost observat și la alte specii1.
Revenind la serial, acesta nu strălucește din punct de vedere artistic, intriga este de multe ori deplorabilă, iar raționamentul multor scene îmi scapă. În primul rând Yorik, „ultimul bărbat”, este de o prostie revoltătoare. Femeile par a nu se descurca fără bărbați, isterice, agitate, cu greu reușesc să iasă din starea de abandon. Cumva, bănuiesc că fără voie, serialul reușește să aibă elemente atât de misoginie cât și de misandrie. Mai rar așa performanță.
Pe final aș zice că subiectul este foarte interesant și ar fi meritat o ecranizare mai bună.
