Când eram prin clasa a cincea sau a șasea, asta însemnând în jur de unsprezece – doisprezece ani, țin minte că orizontul meu de cunoaștere s-a lărgit neașteptat de mult, într-o perioadă relativ scurtă de timp. Am copilărit într-un sat de munte, dar cred că modelul acesta de dezvoltare a ființei umane este universal, indiferent că trăiești la sat sau la oraș. În perioada aceea, am început eu să explorez împrejurimile, concentric: mai întâi prundul gârlei care curgea pe lângă grădină, apoi potecile care urcau dealul din fața casei, mergând, printre livezi și hățișuri sălbatice până în vârf. De acolo, de sus, unde nu mai exista nimic deasupra mea, niciun pom sau casă, sau vârf de stâncă, puteam, în sfârșit, cerceta cu privirea orizonturile până unde nu mai pătrundeam cu vederea.
Cum ar fi, însă, ca puști plăpând și sperios de clasa a cincea fiind, deseori agresat și umilit de băieții mai mari, bătăușii satului, să ajungi cu explorările tale cu mult dincolo de orizontul maidanului tău de joacă, ba chiar dincolo de frontierele fizice ale universului cunoscut și să ai cutezanța de a deranja însăși izvorul, matca Universului? Să ai tupeul de a înfrunta Ființa primordială, Creatorul? Ei, asta ar fi, într-adevăr, un tur de forță cu totul remarcabil.
Stephen King imaginează un astfel de scenariu în romanul It, scris între anii 1981 și 1985. Interesant, 1981 este anul în care eu m-am angajat „în câmpul muncii”, cum se spunea pe vremea aceea.
Acțiunea se petrece în orașul ficțional Derry, statul Maine, nord-estul Statelor Unite. Am mai întâlnit locul acesta, sau vecinătăți ale lui și în alte romane sau nuvele ale lui King: Pet Sematary, Insomnia, Secret Window, The Dark Tower, Gerald’s Game și altele. Stephen King plasează debutul acțiunii în anul 1958, finalul aventurilor urmând a avea loc în 1985 (1989, în ecranizarea din 2017 a regizorului Andi Muschietti, anul căderii Zidului Berlinului). Între aceste două repere temporale, în economia romanului nu se întâmplă absolut nimic. Este un hiat de 27 de ani, timp în care personajele cresc, devin adulți, se dispersează care încotro și uită totul. Uitarea este un ingredient esențial al plotului romanului. Din două motive.
Mai întâi, uitarea este o necesitate de ordin constructiv literar. Adulți fiind, cei șapte prieteni se întorc, după 27 de ani, în Derry și continuă ceea ce au început și au lăsat neterminat în copilărie. Cele două demersuri epice sunt însă povestite de scriitor nu în două părți succesive ale amplului său roman, cum ar fi fost logic, ci în paralel, întrețesut. Personajele se vor confrunta, pentru a doua oară, cu aceiași inamici, vor străbate aceleași catacombe și vor lupta cu aceleași plăsmuiri malefice ca pe vremea când erau copii. Însă, de data aceasta, eroii nu mai sunt copii, ci oameni mari. Nu vor avea, cu toate acestea, niciun avantaj datorat experiențelor anterioare, avute în copilărie. Vor fi constrânși să reia totul de la capăt. Să învețe, din nou, ce înseamnă curajul, spiritul de sacrificiu, durerea, iubirea, credința. Tensiunea și misterul se întorc pentru a doua oară, fără a fi diminuate, câtuși de puțin. Deznodămintele celor două aventuri înseriate, dar povestite îngemănat, vor fi dezvăluite, împreună, abia la sfârșitul cărții.
Cea de a doua motivație a uitării derivă din trecerea acțiunii, pe neașteptate, din planul fizic în cel transcendent. La început, cei șapte copii se confruntă, separat, cu diverse apariții demonice cu puteri și libertate de mișcare limitate în timp și în spațiu. Fiecare vede altceva: unul o pasăre gigantică, altul un zombi, altul o mumie, un clovn sau un lepros. Caracteristic tuturor acestor apariții monstruoase era faptul că erau localizate în jurul anumitor spații geografice bine determinate: fie o casă părăsită, fie un tub de canalizare sau un turn de apă. Dacă te apropiai de aceste locuri malefice, puteai avea șansa să te întâlnești cu monstrul. Dacă te îndepărtai, prin fugă, erai lăsat în pace. Monstrul, sau monștrii, erau creaturi. Creaturile sunt, prin definiție, muritoare. Ele au un început și trebuie să aibă și un sfârșit. Au constrângeri și necesități, trebuie să lupte pentru existență. Până aici ne aflăm, încă, în planul fizic.
Evoluția acțiunii ne conduce, însă, dincolo de frontiera Universului creat și ne devoalează puțin din ceea ce este cu neputință de povestit în cuvinte. Eroii romanului vor experimenta, astfel, în cele din urmă, o cunoaștere transcendentală, pe care, din nefericire, nu vor fi capabili să o facă publică la sfârșit. Deoarece o vor uita. Uitarea are, astfel, un al doilea rol, acela de a face credibil, plauzibil tot restul, pentru noi, cititorii. Pentru că Bill Denbrough și prietenii lui se vor întoarce, în cele din urmă, la casele lor și-și vor continua existența, ca și cum nimic nenatural nu s-ar fi întâmplat. Despre aceste lucruri extraordinare vor fi luat la cunoștință, indirect, doar cititorii cărții, grație jurnalului unuia dintre participanți, afro-americanul Mike Hanlon, bibliotecarul din Derry (bunicul lui Mike Hanlon este bucătarul hotelului Overlook din romanul Shining). Jurnal care, la rândul lui, este supus unui proces miraculos de autodistrugere rapidă, pe care Mike încearcă să-l contracareze, copiindu-i conținutul periodic. Să nu uităm că tot prin copieri succesive au ajuns la noi, peste milenii, cărțile sacre ale omenirii.
It este o carte imensă. Are 800 de pagini. Când am cumpărat-o, nu am crezut că voi fi în stare vreodată să o citesc. Explicația mărimii rezidă în mulțimea numărului de personaje: șapte principale și aproape încă tot atâția antagoniști. Pe lângă personaje, care au, fiecare la rândul lui, unul sau mai multe capitole dedicate, ni se povestesc diferite episoade din istoricul orașului Derry, anterioare perioadei în care se petrece acțiunea. Pentru că, așa cum vom afla curând, Monstrul cu M mare, căci este unul singur, este foarte bătrân și și-a făcut mendrele în acest oraș cu multă vreme înainte. Derry este orașul lui „mult iubit”, pe care îl parazitează de secole. Din care își extrage hrana periodic: copii, dar și adulți sau bătrâni. Dar cu predilecție copii, căci Monstrul se hrănește cu spaimele lor. Oraș ai cărui locuitori sunt „anesteziați” de Monstru ca să nu poată lupta vreodată împotriva lui, deoarece „au ochi și nu vor să vadă, au urechi și nu vor să audă”.
Singurii care pot vedea și pot auzi se vor dovedi cei șapte prieteni, iar aceștia vor face un jurământ, pecetluit cu sânge, să lupte până vor pune capăt terorii.
Câteva cuvinte despre traducere, semnată de Mihnea Columbeanu. Întâmplător, am și cartea în versiunea engleză, așa că am putut confrunta câteva opțiuni importante de traducere.
Locul unde se întâmplă cele mai multe dintre fapte, lunca urbană a râului Kenduskeag este tradus, în mod fericit, cu termenul Maidan (în original, the Barrens – miriște sterilă). Maidan are conotație războinică de când cu evenimentele din Kiev din 2014.
Mantra sau descântecul lui Bill, fraza logopedică „thrusts his fists against the posts and still insists he sees the ghosts”, este tradusă convenabil prin „capra sare piatra, piatra crapă-n patru, crapă ochii caprei ca și piatra-n patru” (Bill era bâlbâit).
Porecla „Big” Bill este redată prin „Bill Barosanul”, un pic cam nepotrivit, după părerea mea.
Despre ecranizări: primul capitol, cel din 2017, este un film rezonabil, deși, inevitabil, face concesii epicului în defavoarea atmosferei descriptive și a misterului. Al doilea capitol este mult mai slab.
Cartea se citește cu mare ușurință, în ciuda dimensiunii. Odată ce te afunzi în universul acela, te împrietenești cu eroii și iei parte, împreună cu ei, la suita incredibilă de aventuri iar la sfârșit te desparți, cu o anumită părere de rău, de Bill, Ben, Richie, Bev, Eddy, Mike și Stan.
It este o carte monumentală. Este un roman complex, excelent structurat și elegant scris, este o capodoperă.
IT, de Stephen King
Editura Nemira
Traducător: Mihnea Columbeanu
Colecția Suspans
Format Paperback
Dimensiuni 165 x 230 mm
Nr. pagini 784
Număr volume 1
ISBN 978-606-43-0190-1
„Lumea copiilor se prelungeste intr-un imperiu al fricii, caci raul absolut, oroarea fara nume nu poate fi invinsa decat de iubire si prietenie. Un roman care reda o alta dimensiune a spaimei, dar si o poveste magnifica despre prietenie. King a scris o capodopera.“ – People
