Mărturisesc că am fost atras, cu un optimism moderat, să urmăresc acest film, văzând în distribuție numele Juliei Roberts și al lui Mahershala Ali (excelent în True Detective). Faptul că pe lista producătorilor figurau, printre alții, Michelle și Barac Obama m-a determinat, în cele din urmă, să apăs butonul Play. Minunat, mi-am zis, o să văd un film propagandistic pe teme de politică progresistă. Clasificarea dată de Netflix (dramă, thriller) nu-mi spunea mare lucru despre film.
Leave The World Behind
Ceea ce am văzut mi-a depășit, însă, cu mult așteptările. Filmul, ca marea majoritate a thrillerelor americane, debutează cu instalarea unei familii formate din patru persoane (cei doi părinți, domnul și doamna Sandford, interpretați de Julia Roberts și Ethan Hawke, însoțiți de doi copii adolescenți) într-o casă de vacanță închiriată, aflată într-o zonă izolată din vecinătatea oceanului. Cum casa nu era bântuită, trebuia neapărat să apară în primele secvențe un vizitator misterios, care să provoace anxietate. Pentru economia plotului. Și a apărut. Un bărbat de culoare (domnul Scott, Mahershala Ali), însoțit de fiica lui, în vârstă de aproximativ 20 de ani. De culoare și ea. Bărbatul pretindea că el era nimeni altul decât proprietarul vilei și că a fost nevoit, ca urmare a unor evenimente intempestive, să petreacă o noapte alături de chiriași.
Odată echilibrul rasial fiind restabilit iar premisele conflictului oferite, mă așteptam să văd în continuare atacurile criminale ale vizitatorului, concomitent cu eforturile disperate ale unei mame paranoice de a-și apăra copiii, în contrast cu laissez-faire-ul unui tată indolent și opac la teoriile conspirației.
Spre surpriza mea, n-a fost deloc așa. Bărbatul de culoare era exact cine susținuse că este. Și era îngrozit, la fel ca și chiriașii săi, de lucrurile incredibile care se petreceau în jurul lor. Sute de cerbi și căprioare ies din pădure și rămân imobili, la câțiva metri de casă, privindu-i fix și mustrător în ochi. Un stol de flamingi plonjează în piscina din curte. Un transatlantic eșuează pe plajă. Un avion cade din cer la o sută de metri de ei. Și din toate direcțiile se aude un țiuit asurzitor, care sparge oglinzile din baie și bibelourile de pe etajere.
Evident, picase internetul. Și GPS-ul. Și semnalul TV.
Fiica cea mică a cuplului de chiriași cade în depresie adâncă deoarece nu mai poate viziona ultimul episod din Prietenii tăi (Friends, sitcom american de succes din perioada anilor 1990-2000), difuzat în reluare, evident.
Fiul cel mare își pierde trei, ba nu, patru dinți din față. Pur și simplu îi cad, când trage cu mâna de ei.
Fiica, Rose Sandford (Farrah Mackenzie), dispare fără urmă de acasă.
Toate aceste accidente și întâmplări bizare și multe altele de același gen se produc gradual, sporind frica, furia și deznădejdea participanților la acțiune. Nimeni nu știe nimic concret, doar fiecare își amintește unele frânturi de fraze auzite de la diverse persoane, cu o zi sau două în urmă, fraze din care s-ar putea înțelege că aceia știau ceva important. Un vecin, își amintește proprietarul vilei, și-a construit un buncăr sub casă și apoi a dispărut. La supermarket, și-a adus aminte chiriașul, am văzut ieri un individ care și-a băgat în portbagaj zece baxuri de apă plată și sute de conserve.
Dintr-o dronă cad milioane de fluturași colorați în roșu, pe care scrie, cu caractere arabe, MOARTE AMERICII!, după cum a afirmat tânărul Archie Sandford, care recunoscuse logo-ul respectiv dintr-un joc pe computer. Aha, deci e un atac al Iranului! Nu cred, a zis altcineva. Sunt rușii. Ba nu, nord-coreenii, fu contrazis acesta. America și-a făcut prea mulți dușmani. S-au coalizat toți împotriva noastră, a conchis domnul Scott. Sunteți naivi, a replicat un prieten paranoic al domnului Scott, care se baricadase în casă și-i amenința cu arma când s-au dus la el să-i ceară niște medicamente. Este o lovitură de stat. Un război civil în plină desfășurare!
Toate evidențele scenariului apocaliptic care se desfășura pe întinsul Statelor Unite sunt indirecte, circumstanțiale. Dar extrem de elocvente. Ceva extrem de grav se întâmpla. Așteptam cu sufletul la gură să aflu ce.
Regia, semnată de Sam Esmail (Mr. Robot) este clar una super-profesionistă. Misterul este dozat exact cât trebuie, imaginile sunt șocante, deloc convenționale. Când ți se arată în prim-plan un cadru cu steagul american de pe Lună, în poziția aceea imobilă, de zici că-i de tablă, apoi camera alunecă într-un zoom interplanetar până într-o încăpere de pe Pământ, unde se fixează asupra unui pahar aplecat la orizontală, din care apa nu curge, îți dai seama că dimensiunile dezastrului sunt cosmice. O imagine cât o mie de cuvinte.
Despre finalul oarecum deconcertant, care i-a nemulțumit pe o parte dintre spectatori, regizorul Sam Esmail a mărturisit, într-un interviu, că deși el este fan al filmelor-dezastru tradiționale (gen Day After Tomorrow), nu a intenționat să facă aici un film în care eroii reușesc să controleze dezastrul și restabilesc, în final, lumea în parametrii săi de dinainte.
Nu voi da spoilere, nu voi dezvălui deznodământul. Acesta este, însă, cu neputință să nu vă smulgă un zâmbet. Ceea ce, pentru un thriller așa de intens, a fost exact ceea ce trebuia în final.
Ratingul meu dat pe IMDb: 8.
1 comentariu
Faina cronica.. ocoleam filmul de ceva timp dar m-ai convins sa il incerc.