Într-un viitor îndepărtat Soarele se va transforma într-o gigant roșu făcând, la început, viața imposibilă pe Pământ, pe urmă înghițând planetă după planetă, întreg Sistemul Solar. Prevăzând această catastrofă oamenii din toate țările se unesc în Guvernul Terrei Unite și construiesc zece mii de propulsoare capabile să smulgă Pământul de pe orbita sa și să-l poarte spre o altă stea, una capabilă se asigure supraviețuirea umanității. Filmul Pământul rătăcitor prezintă începutul călătoriei de 2500 de ani, spre Proxima Centauri, întinsă pe 4,2 ani lumină, concentrându-se pe eroismul unei mici echipe chinezești la trecerea pe lângă giganticul Jupiter.
Filmul a doborât toate recordurile de audiență din China. A costat peste 50 milioane de dolari și a reușit să obțină 500 milioane de dolari în primele două săptămâni în țara natală. De atunci a rulat în multe cinematografe din America și Europa, fiind preluat ulterior de către rețeaua de streaming Netflix, care l-a tradus și distribuit și în limba română. O reușită absolută pentru cinematografia chineză, cel puțin din punct de vedere financiar.
Bazat pe romanul lui Liu Cixin, Pământul rătăcitor oferă o altă viziune cinematografică asupra unei posibile apocalipse, diferită într-o oarecare măsură de cea hollywoodiană, dar nu atât de diferită încât să nu fie vizibilă influența unor filme celebre precum Gravity, 2001: O Odisee Spațială, sau Interstellar. Aceaste influențe nu-i scad calitatea, fiind la ora actuală unul din cele mai vizionate filme de sf neamericane (unele surse spun că ar fi al doilea cel mai vizionat film sf, care nu este vorbit în limba engleză, probabil după Stalkerul lui Andrei Tarkovsky).
Momentul crucial al filmului este dat de o eroare de calcul. Trecerea pe lângă masivul Jupiter în tentativa de a se folosi de gravitația acestuia pentru accelerare conduce la un scenariu apocaliptic. Planeta este atrasă gravitațional și impactul pare a fi de neoprit. Acest moment este folosit în film pentru apariția eroilor, a celor care își sacrifică viața, ba chiar familia, în interesul mai larg a omenirii.
Tânărul Liu Qi (Chuxiao Qu), Liu Peiqiang (Wu Jing), tatăl său, alături de fiica sa adoptată, bunicul Han, și o serie de soldați și oameni de știință chinezi sunt personajele principale, cei în jurul cărora se vor petrece toate evenimentele. Armata are un rol important și nu e deloc neobișnuit. Similar cu filmele americane (Battleship, The After After Tomorrow, World War Z și altele) există o doză de propagandă și de preamărire a forțelor armate naționale.
Deși nu apar personaje americane, singurul actor american joacă rolul unui încurcă-lume chino-australian (Mike Kai Sui), filmul acordă credit Națiunilor Unite prin vocile unor responsabili, sau echipe de intervenție, din Franța, India, Indonezia și Rusia. Efortul de salvare a Pământului este așadar internaționalizat, chiar dacă rolul de port-drapel este al Chinei. Ceea ce nu este deloc neobișnuit! Dacă filmul ar fi fost turnat la Hollywood cu siguranță am fi văzut doar americani, cel mult și englezi. De remarcat prezența reconfortantă a unui pilot rus, ce aduce o pată de culoare interesantă.
Dincolo de aspectele politico-militare, The Wandering Earth se remarcă prin efectele speciale gradioase. Apropierea Pământului de Jupiter, sau încercarea de evadare a celor doi astronauți de pe Stația Spațială Internațională de Navigare (unul chinez, altul rus) în care vedem o reinterpretare a lui Hal 9000 sunt tot atâtea momente bune din film.
The Wandering Earth este la ora actuală ce mai bun film sf chinezesc, poate unul din cele mai bune filme sf ale anului 2019. Filmul suprinde prin gradoarea peisajelor spațiale, cu adevărat superbe, prin amănuntele științifice ce fundamentează acest proiect prin care Pământul va călători timp de zeci de generații prin spațiul rece și întunecat către o altă stea, o altă casă.
