Străinul (The Outsider)
Cred că la ora actuală Stephen King este unul dintre cei mai citiți și cunoscuți autori contemporani. A reușit să pătrundă atât în lecturile adulților cât și în ale adolescenților. Personal eram în ultima grupă de vârstă când am citit Carrie și oau, încă-mi aduc aminte cum îmi bătea inima mai să-mi sfâșie subțirea și sensibila piele de adolescent. Fără a fi brutal în descrieri, fără a încerca un suspans ieftin, care să țină cât e romanul de lung, King pur și simplu reușește să țeasă o pânză din fire subțiri și lipicioase în care să-și prindă victimele amatoare de suspans. Iar când reușește în mintea mea se formează chipul lui ascetic, cu ochelari mari și un zâmbet a la pisica de Cheshire.
Nu doar în cărți este prolific, și nu doar pe ele se bazează faima sa. Filme de lung metraj, filme de scurt metraj, miniserii sau seriale cu multe episoade au fost turnate având ca inspirație poveștile sale. Printre ultimele seriale este și Străinul, vizionabil la noi pe HBG GO, inspirat din romanul omonim (publicat la Nemira).
Povestea ce stă în spatele romanului și a miniseriei este următoarea. Într-o comunitate liniștită din orășelul Cherokee City, statul Georgia, USA, este găsit cadavrul mutilat al lui Frank Peterson, un băiețel local. Cazul este raportat detectivului local Ralph Anderson care începe imediat ancheta, îngrozit fiind de atrocitatea crimei. Aproape imediat toate indiciile conduc spre antrenorul local Terry Maitland. Aceste este indicat de diverse persoane, ba chiar este identificat pe o înregistrare video. Detectivul, furios și având aprobarea colegilor și a comunității, îl arestează pe antrenor într-un mod ce seamănă cu un linșaj medieval. De aici lucrurile se complică extrem de mult. Antrenorul își pledează nevinovăția, apar noi probe care-l disculpă, dar și evenimente la marginea realității. Detectivul, presat și de soție, dar și avocatul detectivului apelează la una din cele mai bune detective particulare din universul lui King: Holly Gibney.
Cred că pentru cei nefamiliarizați cu universul lui King unele aspecte ale anchetei vor părea un pic forțate. La asta contribuie și interesanta și strălucita împărțire a romanului. În prima parte avem în față desfășurarea unei anchete clasice. King reușind să țină ridicat suspansul, dar, mai ales, interesul pentru rezolvarea crimei. În a doua parte repertoriul imaginar se schimbă. Intrăm direct în acea zonă de la marginea realității, a oamenilor cu puteri paranormale, a ființelor din altă lume, în care King este Regele. Cu alte cuvinte jucăm pe teren advers și asta ne face plăcere.
Miniseria reușește să țină pasul cu textul lui King. Actorii Ben Mendelsohn, Bill Camp, Jeremy Bobb, Mare Winningham, Paddy Considine, Marc Menchaca dar mai ales Cynthia Erivo reușesc un spectacol foarte bun. Vă spun sincer am avut o strângere de inimă față de interpretarea lui Cynthia Erivo, dar mă bucur că pot spune acum că actrița face un rol bun în pielea unui personaj dificil așa cum este detectiva Holly Gibney (o puteți regăsi în trilogia Mr. Mercedes, Finders Keepers și End of Watch).
Dincolo de această distribuție cu adevărat fenomenală, serialul este King de la început până la sfârșit. Și fără să fi știut romanul, sau că se bazează pe un roman de K. și tot mi-aș fi dat seama. Spre deosebire de unele seriale mai vechi acesta reușește să surprindă foarte bine zbaterile interioare ale personajelor. Ben Mendelsohn și Cynthia Erivo personifică niște personaje altfel imaginare. Și o reușesc atât de bine încât uneori exclamam de unul singur: uau!
Miniseria se termină la fel ca romanul, deci nu vom avea un al doilea sezon, deși atmosfera creată de actori și regizorul Richard Price este una pe care mi-aș dori să o mai întâlnesc. Aștept cu interes miniseria după The Institute, un alt roman excelent a maestrului suspansului Stephen King.
Nightflyers
George R.R. Martin, binecunoscut cinefililor prin serialul Urzeala Tronurilor (Game of Thrones), este un maestru al suspansului. Alături de Stephen King și Philip K. Dick este unul din cei mai ecranizați autori de science fiction și fantasy. Dacă cumva vă întrebați de ce? răspunsul este ușor de dat, totodată și greu. Martin este un autor de soft sf, interesul lui mergând mai profund decât simpla menționarea a unui mecanism. Pentru el omul și procesele de conștiință din spatele acțiunilor sunt interesante. O abordare ce se vede și în acest miniserial.
Povestea este următoarea: o echipă de astronauți și savanți pleacă într-o călătorie spațială, în vid, pentru a stabili un contact cu o specie extraterestră despre care ei cred că are puterea de a vindeca omenirea de o boală mortală cu extindere pandemică. Specia aceasta de extratereștri este un călătoare (un fel de nomazi ai spațiului). Oamenii cred că ei călătoresc în nave uriașe, la viteze mici și pot fi contactați telepatic. Nava pe care se îmbarcă echipa se numește Zburătorul Nopții (Nightflyer) și, pe lângă obișnuiții oameni, are la bord și un telepat foarte puternic.
O misiune cu puternic impact emoțional. Ce poate fi mai uman, mai înălțător decât să cauți leacul suprem, cel ce va salva nu doar membrii familiei ci întreaga lume? Prin urmare cred că suntem de acord cu toții că membrii echipei vor colabora cu entuziasm pentru îndeplinirea scopului propus. Din nefericire acest deziderat începe destul de repede să se destrame. Nava suferă accidente stranii, personalul echipajului se confruntă cu situații la limită, ba chiar încep să apară primele decese.
Aflați într-un spațiu mic, claustrofobic, confruntați cu pericole necunoscute, liantul ce-i lega pe membrii echipajului se subțiează, împotriva eforturilor disperate ale Karl D’Branin, savantul și inițiatului expediției, a doctoriței Agatha Matheson, dar și a altora. Spre final, când prezentul devine tot mai nesigur, și însăși întâlnirea finală cu volcrynul pare de domeniul utopiei, ne este relevată adevărata dimensiune și stare a acestei civilizații extraterestre pe lângă care omenirea devine insignifiantă.
Revenind la seriaul în site trebuie spus că interesul pentru el există mai mult prin prisma faimei lui George R.R. Martin. Din punct de vedere artistic este o realizare decentă, fără să străluceasă în vreun fel. Sunt aruncate de colo-colo o mulțime de fire narative, în cautarea disperată de a susține o atmosferă de groază. Unele secvențe am avut impresia că sunt introduse doar pentru a trece timpul, de un student plictisit și uitat peste noapte în sala de editare. Din păcate ceea ce este excelent pentru un film de o oră jumate devine ineficient într-un serial de zece episoade. Pentru că are la bază o nuvelă, nici măcar un roman! Urzeala Tronurilor are ca material roamane de mii de pagini, ceea ce-i dă grandoare necesară unei construcții solide pe zeci de episoade.
George R.R. Martin a combinat ca nimeni altul știința cu groaza și a reușit să scrie povestiri excelente. Această încercare de ecranizare a uneia din cele mai cunoscute nuvele ale lui a eșuat. Un serial pe care-l recomand fanilor autorului, dar și amatorilor de horror.
Serialul poate fi urmărit pe Netflix.
