Seriale și filme SFF #6(timp de citire: 8 minute)

Star Trek: Lower Decks

Ne-am obișnuit să primim de la serialele Star Trek multe informații, situații la limită rezolvate cu maximă seriozitate, dar, mai ales, să privim totul prin ochii „șefimii”, adică de pe puntea de comandă. Serialul de animație Star Trek: Lower Decks vine cu o altă perspectivă, cum ar fi să vedem universul ST prin prisma echipajului de pe punțile inferioare?

CBS a lansat noul serial pe 6 august, zece episoade nu foarte lungi (30 de minute), pline de adrenalină, umor și distracție. Responsabilul pentru aceste calități clare ale animației este nimeni altul decât Mike McMahan, scenaristul unui alt celebru serial SF de animație Rick and Morty, un artist ce lucrează în paralel și la alt serial SF de animație, Solar Opposites, un sitcom gen Simpsons despre o familie de extratereștri (va apărea pe Hulu), în timp ce continuă și activitatea la Rick and Morty.

În cele zece episoade urmărim aventurile a patru membri ai echipajului de pe nava USS Cerritos, din anul 2380, adică în perioada TNG (New Generation). Aspiranții (n.n. ”ensign”, cel mai mic grad posibil de ofițer pe o navă) Mariner, Boimler, Rutherford și Tendi vor fi preocupați de viața lor socială, în timp ce nava se confruntă cu tot felul de anomalii și evenimente. În animație apar și unele personaje celebre din alte seriale Star Trek, dar și situații de natură științifică. Totul tratat cu un imens și de bună calitate umor.

Mike McMahan a respectat canonul ST, chiar dacă întregul scenariu tinde spre o comedie de tip R&M, inspirat și din relația oarecum asemănătoare între Geordi și Data. Deși fiecare episod are un eveniment major gen Next Generation, în paralel se prezentă și situația din punțile inferioare, unde membrii echipajului nebăgați în seamă și, de fapt, cam lipsiți de importanță, au propriile lor frământări și aventuri, mult mai puțin semnificative, dar nu și mai puțin implicate emoțional. În fapt, așa cum e normal, de multe ori acești eroi invizibili în marile serii ST salvează ziua.

Star Trek: Lower Decks are următoarele voci: Tawny Newsome drept aspirant Beckett Mariner, Jack Quaid drept aspirant Brad Boimler, Noël Wells drept aspirant Tendi, Eugene Cordero drept aspirant Rutherford, Dawnn Lewis drept căpitanul Carol Freeman, Jerry O’Connell drept Commander Jack Ransom, Fred Tatasciore drept Lieutenant Shaxs și Gillian Vigman drept Doctor T’Ana.

Noul sezon Star Trek: Discovery

Am tot vrut să scriu câteva cuvinte despre această nouă serie Star Trek, dar, de fiecare dată, mă opreau gândurile: și dacă totuși mă înșel, dacă următorul episod va fi ceva cu adevărat bun, dacă sunt de fapt un trekker ce vede totul distorsionat din cauză de TOS, DS9 și TNG? Dacă și dacă și uite așa am lăsat totul pentru sezonul trei.

Din fericiere, sezonul trei vine cu o nouă perspectivă, o nouă viziune ce răstoarnă viziunea îngustă din primele două sezoane oferindu-ne, în sfârșit, un nou Star Trek. Dar despre această nouă viziunea, după ce voi critica primele două seazone, tocmai pentru a înțelege diferența.

Așadar, să le luăm pe rând. Personajele sunt unidimensionale, fără profunzime, asta deși sunt dramatice în tot ce fac. Se plânge mult în serial, campiona, la mare distanță, este Michael, personajul principal și cea care dă tonul întregului spectacol.

Relațiile dintre membrii echipajului sunt false și de slabă calitate. Am avut uneori impresia că asist la nesfârșite discuții de tip Facebook, ce au loc între indivizi care se cunosc la un nivel superficial și își permit libertăți altfel de neconceput în viața reală sau la locul de muncă. Sentimentul de echipă sudată, pe care celelalte echipaje din Star Trek reușeau să-l transmită din primele episoade, lipsește aici cu desăvârșire.

Lipsa umorului este dureroasă. Toți sunt crispați, tonul fiind dat, așa cum am spus, de Michael, care chiar și atunci când glumește o face fără vlagă.

Scenariul este dezlânat, numele navei „Discovery” nu are nimic în comun cu munca de „cercetare”. De fapt, sensul existenței acestei nave este destul de obscur.

O vai, klingonienii. În TNG, mai ales în TNG, klingonienii erau foarte bine definiți. Misogini, ierarhici, cu ego exacerbat, supersensibili când venea vorba de onoarea lor, erau totodată și amuzanți, ironici și diplomați. Făceau mare paradă de obiceiurile lor, într-un fel care ajungea să fie plăcut. Ce să mai, abia așteptam un episod în care luptătorii și vitejii klingonieni să apară. Ei bine, în primele două sezoane ne sunt prezentați ca ceată de maimuțe, cu măști imposibile, cu niște caractere de veverițe mov ce vorbesc greu, gâfâie și merg ca niște roboței supradimensionați.

Star Trek mereu a oferit o gamă largă de „pijamale spațiale”. Habar nu am cine le concepe, dar sunt dizgrațioase și asta se vede cel mai bine pe oamenii, sau speciile, care se depărtează de la standardele de frumusețe clasică. Tilly e mereu filmată de la brâu în sus, și-mi amintesc că doctorița Beverly, din TNG, a cerut să-i fie dat un halat. O excepție printre pijamalele obișnuite. Dar, în fine, așa a fost închipuit viitorul, ca un ospiciu, măcar din punct de vedere vestimentar. Totuși în Disco se merge un nivel mai sus: tresele ce arată rangul sunt foarte greu de văzut, iar culorile pijamalelor s-au contopit într-un albastru unic. Diferențele sunt atât de mici (laterale argintii sau aurii) încât e foarte greu să urmărești pe cineva într-o scenă de luptă. Singurii ce par a beneficia de un tratament special sunt medicii, pe care i-au îmbrăcat în alb. Vă puteți închipuii cum arată când operează (da, medicii în Star Trek operează în aceleași haine civile-militare-salopete-de-lucru).

Pe de altă parte, pentru că nu sunt doar lucruri rele, nava arată super, la fel și tehnologia folosită, mult superioară celorlalte serii.

Ar mai fi de vorbit și despre politică. Spre deosebire de celelalte serii aici politica e importantă devenind uneori sufocantă. Mai mult ne este prezentată și un fel de societate secretă, sau, mă rog, serviciu secret, format din oameni duși cu pluta. Conducerea navei se schimbă de mai multe ori, absolut inutil, prin urmare membrii echipajului se comportă, evident, anarhic. Măcar aici vedem o acțiune și reacțiunea potrivită. Efectiv nu știu ce tip de corporație au copiat, dar e una în care nu aș vrea să lucrez niciodată.

Cu această concluzie aș vrea și să închei mica mea critică la adresa serialului. Dacă din echipele TNG sau DS9 aș fi vrut să fac parte, să fiu sub comanda lui Picard, sau să-l cunosc pe Data, să frecventez barul lui Quark, sau să lucrez în echipa de ingineri ai lui Chief Miles O’Brien, pe Disco nu m-aș urca nici bătut! Oamenii ăia au grave tulburări de personalitate, nu au fost în stare în zeci de episoade să construiască o echipă unită, pe care să-ți fie drag să o reîntâlnești săptămânal. Sunt doar niște personalități șterse, cu mari carențe emoționale și de comunicare.

Și a venit sezonul trei. Primele două episoade au fost de tatonare, de introducere într-un alt univers, apoi, odată cu episoadele trei și patru, direcția a devenit mai clară. Chiar dacă, în mare parte, personajele au rămas aceleași, dinamica relațiilor s-a schimbat. Comandorul Michael își recapătă încrederea în sine, după un an de singurătate, Saru își ia în serios rolul de căpitan, devenind astfel primul căpitan neuman din seriile Star Trek, Philippa devine mai umană în relații și comportanet, în timp ce restul echipajului începe să se comportae tot mai mult ca o echipă și nu ca o gașcă ieșită la băuta de vineri seara.

Dar poate cel mai important aspect al noului sezon este direcția spre care se întreaptă. În primele două sezoane s-a văzut discrepanța uriașă de tehnologie ce stă la baza realizării CGI-urilor. Totul este mult mai bine realizat, începând cu teleportarea și terminând cu măștile extratereștrilor. Iar despre nave și luptele spațiale nici nu mai am cuvinte. Diferența este uriașă! Și este evident că așa trebuie să fie. Lumea merge înainte, cel puțin tehnologic dacă nu și social, avem alte idei, avem alte așteptări de la un film science-fiction.

Așadar, situarea evenimentelor din Discovery între Entreprise și Star Trekul original a fost o greșeală, remediat în acest sezon printr-un artificiu excelent. Nava cu întregul său echipaj execută un salt în viitor. Un viitor care, da și iarăși da, se prezintă așa cum am fi vrut să fi fost de la bun început universul noului Star Trek.

Închei pe un ton optimist. Discovery abia a început, să-i urăm „live long and prosper”!

Cronologia serialelor Star Trek:

• Star Trek: Enterprise (2151-2161)
• Star Trek Discovery (2255)
• Star Trek (2265-2269)
• Star Trek: The Animated Series (2269-2270)
• Original Star Trek movies (2273-2293)
• Star Trek: The Next Generation (2364-2370)
• Star Trek: Deep Space Nine (2369-2375)
• Star Trek: Voyager (2371-2378)