RED ALERT: Urmează posibile spoilere, opinii personale dar și comparații cu alte seriale din franciză.
Star Trek: Picard a ajuns deja la al cincilea episod, cel puțin la momentul în care scriu acest articol. Din ce am văzut până acum, pot extrapola destul de ușor direcția spre care se îndreaptă întreagul univers ST. Stilul este unul extrem de diferit față de serialele din anii 80′-90′ (TNG, DS9, VOY) și mai apropiat de Discovery. Acțiunea e la ea acasă, scenele de luptă sunt mult mai bine realizate, debarasându-se de o serie de mișcări stânjenitoare specifice primului serial și păstrate apoi pentru „continuitate” (no more of the good ol’ double fist punch). Dar probabil cel mai bine e să compari singur, văzând GIF-urile de mai jos.
Din aceiași perspectivă, o diferență dintre Disco și ST:P este că prima se detașează aproape total de „viziunea lui Roddenberry” și de idealismul seriei originale, în așa fel încât unii fani nu o consideră nici măcar parte din canon. Argumentele lor sunt pertinente, având în vedere plot hole-uri imense și probleme de continuitate: de exemplu, în Disco este vorba despre o tehnologie care ar permite transportul aproape instantaneu în orice loc din galaxie. Problema cea mai mare este că aceasta e descoperită cu 100 de ani înainte ca evenimentele din VOY să se întâmple, ceea ce nu are sens. Revenind la ideea principală, ST:P încearcă o reîntoarcere la Star Trek, doar că este vorba de o nuanțare și o rafinarea foarte importantă și utilă poveștii. Picard devine singurul susținător ale idealurilor Federației, chiar atunci când și Starfleet renunță la ele.
Ca o concluzie, nu pot spune decât că eu unul sunt foarte satisfăcut de serial și că acum nu o să mai fie nevoie neapărat să mă mai uit la The Orville atunci când vreau să văd un episod nou din Star Trek. Ah, și era să uit: Patrick Stewart still rocks!
4 comentarii
Felicitari pentru analiza, Marius 🙂
Merci 😀
Excelent!
Eu am urmărit doar primele patru episoade și aproape nimic din DS9 așa că leg mai greu unele evenimente dar serialul m-a captivat (poate-o fi și-un dram de melanconie), iar Picard nu dezamăgește.
DS9 merită văzut, chiar dacă primul sezon nu e așa reușit.