Acum doi ani, echipa din spatele Cyberpunk 2077 lansa pe contul lor oficial de Youtube o înregistrare de aproape 50 de minute cu diverse elemente din joc. Greșeala mea a fost să cred că, până la lansare, sistemele și elementele de gameplay existente (sau mai bine spus prezentate în video) urmau să fie îmbunătățite și chiar completate de altele noi. Din păcate, n-a fost cazul. De atunci, aproape tot ce arăta foarte fain și care trebuia să fie distractiv (wall-runing, posibilitatea de a alege un backstory unic, inamici care NU sunt bullet sponges, hack & slash care se apropie de mecanica din jocurile Doom recent lansate șamd.) a fost eliminat sau ciopârțit. Pe scurt, ne-a fost promis un joc pe care mă tem că nu o să-l jucăm vreodată.
CD Projekt, studioul care a creat jocul, a devenit cunoscut pentru seria de RPG-uri Witcher. Până nu de mult, dacă mă întrebai ceva despre Cyberpunk, consideram că CD Projekt era un fel de garanție că jocul va fi unul bun. Credeam că jocul urma să fie unul dintre cele mai bune lansate până acum. În schimb, ne-am ales cu un shooter ce devine foarte rapid extrem de repetitiv, care are o poveste superficială și care pe mine m-a dezamăgit. O părere mult mai bună am față de Kingdom Come: Deliverance, un joc caracterizat tocmai de acel element care lipsește din Cyberpunk 2077: imersivitatea. O serie de animații și mecanici subtile, bine reglate, precum și o poveste cu personaje destul de bine conturate au însemnat rețeta succesul pentru KC:D. Revenind la Cyberpunk 2077, jocul urmărește povestea lui V, un mercenar care-și caută rostul în viață hălăduind prin Night City, una dintre singurele metropole americane rămase după câteva războaie și dezastre ecologice.
Ai la dispoziție o serie de arme și implanturi bionice cu care să-ți faci treaba. Dacă îți place să joci stealth, ai posibilitatea să hack-uiești și să virusezi tot ce vezi în cale, inclusiv implanturile adversarilor. La acest capitol, cei de la CD Projekt au o bilă albă, pentru că au implementat cu succes acest element de gameplay pe care Ubisoft l-a ratat complet în Watch Dogs.
Cel puțin pe PC, un atu al Cyberpunk 2077 este grafica extrem de bine realizată. Pe de altă parte, cerințele de hardware pentru a rula jocul la un standard decent (peste 60 de FPS, grafică setată pe high) sunt destul de restrictive. Cât despre console, optimizarea lasă foarte mult de dorit. Dezvoltatorii jocului chiar au recunoscut faptul că nu s-au concentrat pe acest aspect. Performanțele pe PS4 și Xbox sunt atât de scăzute încât cei care au cumpărat jocul pentru aceste platforme au acum posibilitatea să își primească banii înapoi. Mai mult, Cyberpunk 2077 a fost retras de pe magazinul oficial Sony. Poate că un patch va rezolva problema asta. Sau poate un sequel… One can hope.
Tot de grafică pot să leg și atmosfera pe care o are jocul. Nu am cum să nu compar ce văd aici cu mult mai faimosului univers Blade Runner (da, știu că nu e chiar o serie, sunt două filme – BR și BR:2049 – cu multe deosebiri între ele). Diferența cea mai radicală este faptul că jocul se desfășoară și ziua, pierzând, cel puțin temporar, accentele de neo-noir. Totuși, trebuie să luăm în considerare că mediul artistic este unul diferit. Consider că jocul are o flexibilitate mai mare, își permite să-ți arate fațete diverse ale genului. Oricând poți să reîncepi jocul cu totul, cu un protagonist care vedea lumea complet altfel și care are un set de abilități total diferit. În același timp, tocmai din acest considerent, atenția acordată tuturor elementelor vizuale este mult superioară într-un film, cu atât mai mult într-unul ca Blade Runner. În cazul în care te întrebi, trimiterile către giganții genului cyberpunk sunt la locul lor și sunt destul de subtile încât să nu deranjeze.
În concluzie, singura speranță pe care o am este că în câțiva ani (o să mă abțin de la glumița aia deja răsuflată) vom avea parte de jocul pe care-l așteptam, fie sub forma unor mod-uri făcute de niște echipe competente și extrem de ambițioase (vezi Enderal, Skywind, Skyblivion), fie printr-un sequel în care oamenii cu adevărat capabili și creativi își vor impune viziunea. Spun asta pentru că, din câte am citit, anumite decizii cu privire la joc au fost luate de cei din corporate, care a silit echipa să respecte un program de muncă infernal (iar povestea din Cyberpunk ne avertizează chiar despre tipul acesta de comportament).