Probabil că acum e momentul cel mai potrivit să fac o scurtă listă cu ce m-am jucat și mi-a plăcut în ultimul timp (știu, puteam să fac ceva oarecum productiv, cum ar fi curățenie prin casă sau să mai citesc câte ceva) și să spun și câteva cuvinte despre fiecare joc, poate-poate vă fac și pe voi să vă pierdeți timpul. Nu toate jocurile sunt foarte noi, pur și simplu am considerat că ele sunt foarte bune și trebuie menționate.
State of Decay 2: Juggernaut Edition.
SoD2 e un joc numai bun pentru carantină. Poți spune că e de pus pe rană, dacă vrei să ți se infecteze. Totuși, ce e State of Decay? Trei cuvinte: zombie survival game. Ca un fel de Dying Light, doar că e diferit în multe aspecte esențiale. De exemplu, în Dying Light luptele cu zombi sunt mult mai bine realizate și povestea are mai mult conținut (prestabilit de developeri, în cazul SoD2 ești încurajat să ai propriul headcanon).
Pe de altă parte, în SoD2 trebuie să ai grijă ca grupul tău de supraviețuitori să aibă destulă mâncare, medicamente, muniție, materiale de construcție (pentru a construi diverse upgrades pentru bază), combustibil dar și un moral bun. Sună destul de familiar pentru oricine, doar că IRL pentru un supply run trebuie să te duci la magazin. Cel puțin deocamdată, hehe.
DOOM Eternal
Ce să zic? E DOOM! Shooter-ul prototip, în care nu vorbești prea mult și împuști, împuști, împuști. Nu trebuie să te simți ciudat pentru asta, că doar împuști demonii care vor să ne distrugă planeta. Când rămâi fără muniție, poți să te folosești de drujba din dotare, grenade, rachete sau arme cu laser. Dar, până la urmă, tot trebuie să împuști.
Ce e fain este că majoritatea monștrilor nu sunt bullet sponges, mulți au puncte slabe, așa că trebuie să ai măcar puțină tactică atunci când joci. Dacă ești obișnuit cu jocuri de strategie sau RPG-uri, s-ar putea ca totuși DOOM să nu prea fie pe gustul tău.
Darkest Dungeon (+DLCs)
Dacă în jocul dinainte puteai foarte lejer să fi supererou și să anihilezi de unul singur toată legiunea de demoni, în Darkest Dungeon treaba e foarte diferită. Joci rolul unui nobil care se reîntoarce pe moșia familiei sale, căreia trebuie să îi descopere secretele întunecate. Practic, în fiecare săptămână care trece în joc trimiți câte 4 eroi (sau în unele cazuri, antieroi) pentru a explora și pentru a ucide monștrii care îți bântuie domeniul.
Luptele sunt turn-based, eroii sunt împărțiți pe clase (cu roluri clasice: cele axate pe DPS, tanks, healers, ranged, însă fără vrăjitori). Jocul are o tentă lovecraftiană, dar este memorabil în sine, poate să-ți placă și dacă nu ești un fan al Mythosului. În plus, nici nu ai nevoie de un calculator foarte performant ca să-l joci.
Kingdom Come: Deliverance
Ultimul joc pe care vi-l propun este Kingdom Come: Deliverance, un RPG care vrea să fie cât mai aproape de realitatea istorică. Acțiunea se petrece în Boemia anului 1403. Pe scurt, satul natal îți este distrus de hoardele mercenarilor cumani, aflate sub conducerea regelui Sigismund de Luxemburg. Personajul pe care tu îl controlezi este Henry, fiul fierarului. Scopul tău este să îți răzbuni părinții și în cele din urmă să îl ajuți pe regele adevărat al Boemiei, Venceslau al IV-lea, să revină la tron.
Jocul se evidențiază prin realism, astfel că Henry trebuie să mănânce, să se spele, să învețe să lupte, să citească și chiar să fure. În ceea ce privește mecanica luptelor, poate să fie dificilă la început, însă odată ce te obișnuiești, sunt sigur că îți va plăcea foarte mult.