Grupate sub titlul de „PlayStation VR Worlds”, Sony Interactive Entertainment comercializează nu mai puțin de cinci jocuri diferite, special concepute pentru a pune în valoare cât mai bine, și-n moduri cât mai variate, sistemul PS VR, despre care am vorbit în episodul trecut. Cel mai frecvent, acest joc vine chiar împreună cu ochelarii VR, sub formă de bundle (Cealaltă variantă foarte populară de comercializare a hardware-ului VR fiind concubinajul cu „Gran Turismo”). Însă și dacă nu ați primit jocul, personal îl recomand cu căldură oricui deține un PS4 și o pereche de ochelari VR. Prețul este foarte bun, iar oferta colecției în materie de diversitate îl justifică pe deplin.
Încă din „anticamera” aplicațiilor – o pot numi așa pentru că exact asta este meniul interactiv implementat sub forma unei încăperi, ea însăși fascinant de descoperit –, jucătorul este imersat într-o altă lume. Simpla operare a meniurilor este distractivă, bila care ia diferite forme în funcție de selecția activă putând fi lovită prin mișcarea controlerului, iar acesta din urmă va vibra la contactul cu acel obiect virtual. Detaliile încăperii sunt frumoase, probabil că la primul contact cu jocul vei rămâne minute bune privind pereții – nicio rușine, asta e ideea.
Bun, odată ce accepți că acea lume în care tocmai ai intrat nu e decât materializarea unui meniu, realizezi că ai de ales între cinci jocuri propriu-zise. Acestea sunt: „The London Heist”, „Ocean Descent”, „Scavengers Odyssey”, „VR Luge” și „Danger Ball”. În continuare, voi scrie câteva impresii despre fiecare dintre ele.
Și voi începe cu jocul care, personal, m-a atras cel mai puțin, și anume „The London Heist”.
„Intrați în pielea unui gangster din cartierul East End, în lumea interlopă nemiloasă din Londra. Echipați-vă pentru un jaf dramatic, supraviețuiți fugii în mare viteză, plină de suspans, apoi rezistați unui interogatoriu brutal care se termină cu o alegere imposibilă… ”
Sunt convins că problema a fost la mine, însă nu m-a atras prea mult acest action-adventure care te pune în pielea unui viitor spărgător, parcă luat dintr-un film clasic de tip heist. Controalele mi s-au părut greoaie, manevrabilitatea redusă, dialogurile interminabile.
Sunt totuși convins că problema a fost la mine, deoarece am luat jocul la mână prea repede după ce am început să folosesc ochelarii, și asta s-a simțit. Ca utilizator proaspăt de VR, jocurile de tip role-play au un oarecare efect de turn-off. Când abia începi să experimentezi VR-ul, vrei cadre spectaculoase, acțiune, scene rapide, nicidecum să urmărești o poveste, să fii atent la nume de personaje și indicii în dialoguri. Sunt însă convins că pentru un jucător uns cu toate alifiile, eventual unul mai analitic, jocul e foarte ofertant.
Așa cum este pentru un începător într-ale VR-ului aventura din „Ocean Descent”.
„Pătrundeți într-o aventură în ocean, coborând spre adâncimi într-o cușcă pentru rechini suspendată și minunându-vă de viața subacvatică incredibilă în timp ce coborâți. Pe parcurs, vedeți peisaje minunate, descoperiți un secret uitat și înfruntați pericolul extrem.”
Deși nu e un joc propriu-zis, ci doar o simulare, acest titlu cred că este, prin realismul imaginilor și dialogurilor din timpul scufundărilor, vedeta suitei. Practic, intri în pielea unui scafandru care coboară într-o cușcă până la un anumit nivel, pentru a cerceta o epavă. Există mai multe scenarii, cel mai spectaculos dintre ele incluzând un atac destul de violent al unui rechin alb. Nu ai mare lucru de făcut, ca jucător, înafara privitului în toate direcțiile, însă frumusețea peisajului submarin e suficientă.
Dacă vrei ceva mai multă acțiune de atât, însă fără a fi nevoit să operezi cu maneta, atunci „VR Luge” este jocul ideal pentru tine.
„Simțiți euforia curselor ilegale pe străzi, la doar câțiva centimetri de asfalt. Croiți-vă drum prin traficul de pe contrasens; evitați terenul periculos cu alunecări și strecurați-vă pe sub camioanele imense în timp ce vă îndreptați în viteză spre linia de sosire.”
Ești un adrenaline junkie, culcat pe un longboard, care se dă la vale pe o șosea, printre mașini. Atât. Și controlezi lunga alunecare prin mișcări ale capului, spre stânga și spre dreapta. Nu prea vei avea timp să urmărești peisajul în acest joc, ceea ce e un lucru bun, deoarece nu e chiar detaliat, dar te vei distra de minune încercând să eviți roțile camioanelor în timp ce rămâi pe șosea și nu te freci de vreun parapet, pentru a nu pierde din viteză. E posibil să amețești destul de serios la jocul ăsta, dacă ești mai pe la început cu VR-ul, dar vei vrea să continui să te joci chiar și așa.
Tot cu mișcări ale capului e comandat și ping-pongul 3D servit sub numele de „Danger Ball.”
„Participați la evenimentul sportiv competițional al viitorului în care doar victoria contează. Etalați-vă abilitățile, distrugeți rivalii și supraviețuiți pentru a câștiga turneul. Învingeți… sau sunteți distrus.”
Tot ce trebuie să faci e să te uiți într-o parte și-n cealaltă, iar paleta va urmări, ca prin minune, privirile tale, trimițând mingea către adversar. Terenul de joc e minimal, un paralelipiped alungit, cu tine la un capăt și cu adversarul tău la celălalt, dar nu vei simți nevoie de mai mult. Mingea își ia viteză pe măsură ce jocul avansează, ia efecte dacă e lovită cu paleta în mișcare, merge pe traiectorii elicoidale, etc. Nu, aici nu vei ameți, pentru că vei sta pe loc, mișcând doar paleta, însă te vei enerva din ce în ce mai tare când vei vedea că nu ai reacții suficient de rapide.
Și astfel ajungem la ultimul joc al suitei, „Scavengers Odyssey”.
„Îmbarcați-vă pe nava extraterestră dinamică capabilă să meargă pe orice teren și explorați o nebuloasă înșelătoare în timp ce căutați un artefact antic mult râvnit. Săriți peste canioane, înaintați încet prin imense nave spațiale care se dezintegrează și trageți cu tunurile când luptați cu ființele inamice, înaintând spre comoara misterioasă.”
Ca fan declarat de SF, trebuie să recunosc că acesta e jocul meu preferat din colecție. Și pentru el singur și aș fi zic să VR Worlds își merită banii. E un shooter in spațiu! Deși are cele mai complicate secvențe de control, imersiunea e atât de profundă încât îți vor veni, după scurtă vreme, în mod natural. Țintirea se face cu mișcarea capului, robotul se deplasează cu cele două manete.
Cu siguranță că, dacă ai amețit la „VR Luge”, o vei păți și aici. Ești, la urma urmei, într-un exoschelet care poate sări de pe un asteroid pe altul, rotindu-se în aer pentru a sta mereu în picioare pe suprafețele lor neregulate.
Ca gameplay, acest joc mi s-a părut că stă cel mai bine. Roboțelul e controlat cu exactitate, povestea e decentă, calitatea imaginii, adesea o problemă în jocurile de tip VR, este bună. Sentimentul că ești cu adevărat în spațiu, plutind de la un asteroid la altul, creează dependență. Și vânătoarea de extratereștri devine din ce în ce mai satisfăcătoare.
Ca o concluzie, colecția de cinci jocuri reunite sub acest nume e, după părerea mea, cea mai bună alegere pentru a acompania hardware-ul VR nou achiziționat. Pentru că-ți arată multe drumuri pe care poți merge mai departe. Cu siguranță vei găsi măcar un gen de joc pe placul tău.
În episodul următor, voi vorbi despre „Beat Saber”, jocul eveniment care se pare că este încă pe un trend ascendent.
Și dacă nu v-ați dat seama până acum, din ce am scris, țin să spun că nu sunt deloc un jucător bun. Dimpotrivă, reușesc performanța de a fi slab cam la toate genurile de jocuri pe care le încerc. Nu veți găsi, deci, tips-and-tricks în cronicile mele… ci doar părerile unui gamer care trebuie să se lupte pentru a trece nivelele, uneori chiar și pe „easy”.
