Obișnuința mea era ca pentru articolul (aproape) lunar despre jocuri video să abordez un titlu nou lansat, nu neapărat pentru că e umflat de hype, ci pentru că e de actualitate. Ei bine, zilele acestea am găsit un joc pe care îl aveam descărcat de mai bine de doi ani și de care uitasem până nu am început să fac curățenie pe hard disk (și ce joc!).
Remnant: From the Ashes e genul acela de joc pe care îl imaginezi atunci când joci Dark Souls și simți că ți-ar fi fost foarte utilă o mitralieră, o pușcă sau măcar un pistol. Probabil că asta ți-ar spune oricine după ce a apucat să termine măcar primul nivel din joc. Chiar dacă la început trebuie să alegi clasa pe care personajul tău o va avea, ai oricând posibilitatea să te reprofilezi și să găsești arme noi. Asemănările nu se termină aici, vei avea de luptat cu boși aflați în arene speciale, din care poți ieși doar cu picioarele înainte sau învingător. De asemenea, pregătește-te să te rostogolești dintr-o parte în alta pentru a evita lovituri (unele dintre ele one shot kills).
Și totuși, ce face R:FtA un joc fain și nu o altă copie Soulslike? Pe lângă grafica bună, la care totuși te aștepți, developerii au înțeles ce anume produce frustrări în jocurile celor de la FromSoftware. Dacă mori în R:FtA, nu ai foarte multe de pierdut, deci te poți reîntoarce aproape imediat la împușcături și rostogoliri. Mai mult, jocul nu se așteaptă de la tine să mori prima dată când întâlnești pentru prima dată un boss, înainte de a-i învăța mișcările, ci îți oferă suficiente oportunități să vezi cum funcționează lupta înainte să dai ortul popii. Pe lângă elementele vizuale care te ajută, de exemplu: atunci când strălucește o sabie, fi sigur că urmează un atac puternic, sunetul este și el o parte importantă în luptă, poți ghici ușor unde se află inamicii înainte de a-i vedea, auzindu-le pașii sau vocea.
Apoi, au găsit echilibrul aproape perfect între dificultatea unui joc hardcore, în care satisfacția că ai reușit să îndeplinești o misiune sau să omori un boss este motivul pentru care te joci în continuare, și un joc de genul DOOM, în care distracția e imediată și se rezumă la omorî cât mai mulți monștri.
Dacă urmărești povestea, ea te va duce într-un multivers plin cu monștri de omorât și arme de colecționat. Totuși, jocul nu e un open world, cum e Elden Ring, ci ai nivele distincte. Totuși, ele sunt suficient de mari și de bine conectate încât să nu te simți foarte claustrat. Dacă tot e să comparăm cu Elden Ring, povestea din R:FtA îți e pusă pe tavă și explicată de alte personaje. Nu se poate spune același lucru despre Elden Ring, unde o foarte mare parte din poveste trebuie să o găsești tu însuți sau să asculți podcasturi sau video essays de 3 ore despre ea. Ce-i drept, la R:FtA n-a lucrat însuși George R.R. Martin, și se vede.
Spor la jucat, că merită!