Pe Allex Trușcă l-am cunoscut ca scriitor de literatură Fantasy, el fiind autorul romanelor „Nebunul alb” și „Cealaltă regină”. Putea rămâne doar la Fantasy, dar o dorință de autodepășire rară, sprijinită de o ambiție și de o tenacitate impresionante l-au făcut însă să treacă peste limitele zonei sale de confort, să încerce noi genuri, noi stiluri, să publice proză scurtă în reviste prestigioase și, în final, să scrie „I put a spell on you…”, romanul amalgam publicat la editura Litera, în 2020, care l-a adus în atenția publicului larg.
Scrisă la persoana I, povestea ni-l prezintă pe Cristian, un individ căsătorit și aflat în plină criză a vârstei de mijloc. Scena de debut – foarte bine scrisă, cinematografic în sensul propriu al cuvântului – îl surprinde într-o aventură amoroasă extraconjugală.
Stop-cadru.
Derulează înainte
Scenă nouă.
Protagoniștii sunt dezbrăcați, femeia îl călărește ca o profesionistă în arta păcatelor carnale, cum altfel ar fi luat rolul ăsta? El pare cam crispat cu mâinile pe șoldurile ei. Serios, dude?
Cum relația cu soția sa aflăm că este una pe zi ce trece mai searbădă, acest debut de roman devine tot mai bine contextualizat pe măsură ce acțiunea avansează. Și aflăm și că Ileana, cea care cu o singură aventură reușește să se insinueze în gândurile bărbatului, este mai mult decât o femeie reală.
Tastez în browser „mireasa de la Radovan”, degetul îmi șovăie în aer câteva secunde. Poate că-i mai bine să renunț, ceea ce nu știi nu-ți poate face rău, îmi spun fix înainte să apăs Enter. Evident că era mai bine dacă n-o făceam, dacă nu aflam de Pascualita cea împăiată și îmbălsămată.
Trebuie să recunosc că m-aș fi așteptat ca reîntâlnirea personajului principal cu amanta sa magică să îmbrace alte forme decât a făcut-o în carte, însă am fost surprins de turnura evenimentelor, de transformările pe care cei doi soți le determină unul în celălalt.
Și am găsit chiar foarte bine creionată dilema protagonistului care își compară constant soția, femeie reală, cu plăsmuirea dorințelor sale și începe să găsească tot mai puține diferențe.
Pare o prostie, știu, dar, încă de când am văzut-o pe Marcela acum câteva seri așteptându-mă în blugii tăiați și maiou, după o noapte în care m-a stors de vlagă cât după două ore de alergat, mi-am dat seama că ceva e altfel. … Sunt lucruri pe care le-aș putea trece cu vederea. Le-aș băga sub preș, unele chiar mi-ar conveni, dacă n-ar stărui un DE CE? în hăul din mine, un ecou repetat într-o prăpastie adâncă până-n fundul lumii, dacă n-aș simți o anumită sfidare în atitudinea ei, un colț al gurii ridicat într-un rictus…
Deși accentul cade pe modificările pe care o aventură nemărturisită de o noapte le poate avea în viața de cuplu, ceea ce impresionează cel mai mult la acest roman este reinterpretarea modernă a mitului miresei de la Radovan, felul în care chiar stafia se adaptează timpului prezent. Relația protagonistului cu ea nu mai e cea clasică, el nu joacă rolul victimei, experiența lui este una autentică și chiar terapeutică.
Per total, romanul e închegat, cu o scriitură corectă, care, atribuită personajului narator, funcționează. Iar imaginile desprinse dintr-o viață banală a unei familii din pătura socială medie dau o nuanță de autenticitate în plus. O notă bună dau și personajele secundare, socrii sau Marina, prietena intimă a lui Cristian, personaje la o primă vedere banale, dar care capătă profunzime prin câteva tușe și povești secundare. Există și câteva burți, ce-i drept, pasaje în care monologul protagonistului devine plicticos, paragrafe care puteau la fel de bine lipsi, fără ca povestea să aibă ceva de pierdut.
Iar ultimele două pasaje, deși bine scrise și interesante, mi s-au părut lipituri. Scena interviului e vie, aduce cu sine o atmosferă nouă, schimbă un pic magia, însă legătura cu ansamblul este prea subțire pentru a fi cu adevărat funcțională. Prilejul de introspecție oferit, deși nu invalidează personajul, dimpotrivă, îl regăsim coerent în meditația sa autoanalitică, pare cumva rupt de întreg pentru că nu produce niciun efect. Și e păcat, pentru că acea scenă introducea și un nou personaj feminin cu potențial rămas neexploatat. Ca să nu mai vorbim de întrebările pe care le ridică și le lasă în aer.
Scena avionului, deși facilitează un fârșit inedit pentru roman, ceea ce în sine e un lucru pozitiv, pare și ea artificial legată la întreg. Astfel, deși reușește să livreze o surpriză pe final, aceasta nu e cea pe care o aștepta cititorul.
În concluzie, aș spune că „I put a spell on you…” e un roman reușit, care livrează ce își propune. Cursiv scris și beneficiind de un stil nepretențios, se citește foarte repede, însă nu se uită la fel de repede.
Cristian, protagonistul romanului, are mustrări de conștiință în urma unei aventuri cu o necunoscută într-o pădure și încearcă să-și salveze căsnicia căzută în rutină. Lucrurile iau însă o turnură fantastică și soția lui începe să se transforme, căpătând treptat fizionomia și comportamentul amantei…
