Ce obții atunci când îți dorești să scrii un roman Cyberpunk, un manifest în favoarea unei utopii ecologice, dar și o carte religioasă, dar decizi să le pui pe toate între aceleași coperți? Obții romanul Cablat (ed. Eagle, 2023), al autorilor Lucian Merișca și Cristian Hriscu, un melanj de termeni și imagini specifice butaforiei Cyber și moralitate creștină, într-o lume decadent-digitalizată. Dacă despre Lucian Merișca știam că este autorul nuveletei Deratizare, o distopie impecabilă, cu scriitura lui Cristian Hrișcu nu luasem contact până la această carte. Iată că din colaborarea lor a apărut romanul câștigător al premiului RomCon 2023, pentru cel mai bun roman SF al anului.
Deși nu este lungă, tot romanul având 180 de pagini, povestea începe foarte molcom, în mai mult de trei capitole fiind doar prezentată lumea puternic informatizată a unui oraș-stup și felul în care ea e percepută de protagonist, un fel de programator-antreprenor cu o carieră extraordinară. Urmează apoi, declick-ul aproape clasic în Cyberpunk, în care omul încearcă să se rupă de lumea virtuală, cu condiționările ei, și să vadă realitatea, devenind astfel în mod implicit un proscris. Aici, acest eveniment e introdus prin banala pierdere a unui tren, act pe cât de funcțional în poveste pe atât de simbolic.
Din păcate, în toată această parte predomină imaginile mai mult simbolice, introduse prin descrieri lungi și entuziaste, pline de venerație și contemplație, materializate printr-un număr mare de adjective. Și, cum ele uneori se referă la lumea virtuală, alteori la cea reală, iar alteori sunt doar viziuni, cititorului îi e indusă o stare de confuzie. Probabil căutată, dar cu efect destul de puțin benefic.
„Imediat, se revelă înaintea lui o grădină onirică, cu arbori fructiferi necunoscuți plini de rod, flori în nuanțe strălucitoare și parfumuri nepământene, păsări multicolore zburând în toate direcțiile, totul sub o vibrație melodică diafană. Undeva, la orizont, o lumină mare domina peisajul nepământean și Ronny simți o bucurie nedefinită. Ochii sorbeau cu recunoștință această neașteptată viziune în plină desfășurare. Ridică privirea către cerul nou, pe care se profilau sute, poate mii de siluete strălucitoare, înaripate.”
Însă aventurile lui Ronny, căci așa îl cheamă pe eroul nostru, îmbracă repede o cu totul altă aură, una de misticism, atunci când ia contact cu șatra de țigani, iar aceștia îl direcționează, cumva, spre mănăstirea care poartă hramul „Elvis cel Nou”, unde are parte de alte experiențe revelatoare, de data aceasta din domeniul misticismului. Lumea lor, una într-o relativă armonie cu natura, în care tehnologia are un rol limitat, îi trimite la periferia sistemului. Sunt tolerați doar pentru că-i aduc lumii centrale unele beneficii, chiar dacă rămân înafara ariei de control.
Pasajele de acțiune propriu zisă sunt angajante, însă ele se termină relativ repede, cedând scena unor alte lungi pasaje descriptive, odată cu ascensiunea lui Ronny prin vămile văzduhului. Odată intrat, însoțit de îngeri, în procesul de triere, capitole întregi vor fi dedicate numai descrierii demonilor și rechizitoriului acestora, reprodusului acuzațiilor pe care aceștia i le aduc eroului, pentru viața sa lipsită de evlavie. Și, din nou, adjectivele sunt folosite cu dărnicie. Însă aici efectul căutat este cel de oroare și repulsie, cu orice preț.
„… Siluete întunecate și diforme, unele lungi și subțiri, altele mici și bondoace, care emanau o groază de ace de gheață. Păreau a fi întruchiparea neantului și a anihilării, dar erau capabile să se manifeste în gând, vorbă și faptă. Ca și noi. Cărți mari se iviră ca prin farmec în mâinile arătărilor, a căror înfățișare, asemenea tuturor creaturilor, le descoperea firea, trădând o neînchipuită ură față de el și față de îngeri. Și voci mânioase, venite din toate părțile, începură să urle încă de departe, dându-le târcoale; erau încordate, metalice, ca înainte de luptă, țintindu-l pe Ronny cu privirile lor de jar”
În fine, romanul mai are și o componentă detectivistă, centrată pe doi oameni ai legii care încearcă să-i dea de urmă fugarului. Aceasta ar fi putut fi o parte forte a acțiunii, însă e folosită doar pentru a da (încă un) prilej de meditații asupra rolului statului și a individului în sistemul totalitar. Pentru că, într-un final, orice stat superdependent de tehnologie devine o dictatură. Romanul de față nu face excepție. Iar introducerea unui nou jucător, „Ordinul de Aur”, departe de a clarifica ceva în ecuația de putere, complică mai mult lucrurile.
Într-un final, Cablat încearcă să pună în opoziție libertatea celor care aleg să nu depindă de tehnologie, în speță șatra de țigani recuperatorilor de metale din deșeuri, oameni care și-au păstrat și credința în Dumnezeu, cu condiționarea și opresiunea la care sunt supuși, chiar fără să-și dea seama, cei care se lasă subjugați de inteligența artificială, în schimbul unui iluzoriu confort. AI-ul devine cult, lucru subliniat prin leitmotivul „Aum, Ceylon! Aum, Voel!”, ia societatea întreagă se rezumă la o grupare de cultiști prin ignoranță.
Titlu: Cablat
Autori: Cristian Hriscu, Lucian Merișca
Anul publicării: 2023
Colecție: Seniorii imaginației
Editura Eagle
Format: Paperback
Gen: Science Fiction
ISBN978-606-8790-28-2
Număr de pagini: 186
Redactor: Antuza Genescu
Descrierea editurii
În orașul Civic-Ring, sectorul Raelsi este un paradis de înaltă tehnologie pentru elite. Încă de la naștere, cetățenii Raelsi sunt condiționați să se conformeze regulilor și reglementărilor stricte ale societății lor, folosind tehnologia avansată de condiționare neuronală și Realitatea Virtuală.
Atunci când Aaron Craig, un adevărat I-Star în ascensiune al Corporației Zenith Millitech și un cetățean model care face parte din elită, începe brusc să leviteze după o deconectare voluntară de la casca de condiționare, buna funcționare a societății pare să fie perturbată. Cetățeanul Craig devine rapid suspectul principal într-o alertă de nivel zero, iar agenții de Deprogramare și Reprogramare (D&R) ai Poliției Cherub intervin pentru a analiza evenimentele. Colonelul Amos Chakanika, investigatorul principal, își dă repede seama că dovezile au fost manipulate de către zeitatea IA a Civic-Ring, care pare că vrea să le zădărnicească ancheta. Pe măsură ce investigația avansează, fugarul Aaron Craig începe să suspecteze că ar putea exista o realitate superioară a răului, care manipulează AI-ul și îi folosește pe cetățenii din Raelsi ca pioni într-un joc mult mai sinistru.
