Am cunoscut-o pe Cristina Nemerovschi într-o vineri, 13 (cum altfel?!), în 2013 (!) într-un club bucureștean din apropierea Universității din București, la lansarea volumului „nymphette_dark99”. La momentul acela, proza ei m-a șocat și impresionat, în același timp, pentru că, dincolo de limbajul frust și tema incomodă, pentru unii, aleasă pentru a trage un semnal de alarmă în ce privește prioritățile și modul de integrare în societate a adolescenților, cartea era foarte serioasă. Am citit, de curiozitate, și „Vicky, nu Victoria”, de asemenea un strigăt de protest al unei generații, punctând aspectele peste care maturii trec întotdeauna prea repede, crezând că sunt posesorii adevărului absolut.
Volumul ales pentru azi aparține unui gen cu totul diferit, putând fi încadrat cu succes în categoria thriller, ori gothic-fantasy, singura legătură între acesta și cărțile menționate anterior fiind eroina adolescentă, surprinsă într-o perioadă de căutare, de definire a propriei identități.
N-am citit, dar voi recupera, seria „Ultima vrăjitoare din Transilvania”, și spun asta pentru că seria „Cronicile fetei lup” este un spin-off al primeia. Primul volum, „Ceața”, schimbă perspectiva, oferind-o cititorilor pe cea a lui Nori, nepoata celebrei vrăjitoare Aneke.
Fetița găsită în pădure și crescută de cuplul Lorena și Mathias cade sub blestemul babei Ica, după care acesta e schimbat, însă totul pare a fi la dispoziția credințelor și supersitțiilor locuitorilor micuței așezări V. din Transilvania. Nemurirea e o provocare căreia vrea să-i țină piept, folosindu-se de tainele membrilor familiei sale sau ale celor apropiați. Obișnuită de mică cu libertatea de a rătăci prin pădure, de a gusta poțiunile magice ale mamei adoptive, fata dezvoltă o personalitate puternică, părând pregătită pentru orice piedică se va ridica în calea sa.
Personajele par a fi prea multe și păstrătoare de prea multe secrete, însă autoarea găsește modalitatea de a le aduce, pe rând, în amintirile tinerei, ajutând cititorul să le găsească rolul în viața acesteia.
Relatarea la prezent, la persoana întâi, justifică flash-back-urile tinerei, strecurate printre întâmplările curente. Văzută prin ochii fetei-lup, lumea aceea fantastică, suprapusă peste cea reală, e descrisă cu naturalețe, convingând lectorul că pădurile transilvane pot ascunde multe taine, și că oameni cu puteri speciale considerați morți de sute de ani, se pot plimba printre noi. Sau că un blestem poate face ca un bărbat să capete formă umană doar pentru trei zile, în fiecare an.
Prinsă ca într-o pânză de păianjen în plasa vrăjilor și a secretelor de nepătruns, Nori se îndrăgostește de tânărul Luka, încercând să dezvolte o relație absolut normală între doi adolescenți, însă vrea să știe mai multe despre indiciile menționate de Lorena ce ar duce-o spre adevărata sa mamă. De asemenea, încearcă să deslușească misterul ceții care o urmărește, a ochilor ce prind viață doar când ea se oglindește în ei, a băiatului desprins din ceață, Ilya.
Cartea are toate atuurile unui young adult clasic, are cursivitate, claritate. Poate că asta a fost intenția autoarei, însă, la final, dorința e, pe de o parte, de a citi continuarea poveștii, pe de altă parte – de a ne familiariza cu seria anterioară, pentru a avea sub ochi toate piesele puzzle-ului.
Cronicile fetei lup. Vol. 1: Ceața
de Cristina Nemerovschi
ISBN: 978-606-763-281-1
Data apariției: noiembrie 2019
Număr de pagini: 204
Format: 13×20 cm
Tip copertă: broșată
Colecție: Cărțile Arven
PREZENTARE