Mandics György
Mandics György (cunoscut și sub pseudonimul George M. Dick), este un profesor de matematică și fizică, poet, scriitor, jurnalist, eseist maghiar de origine română, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Societății Maghiare de Science Fiction. S-a născut în Timișoara și actualmente locuiește în Budapesta. De-a lungul timpului a publicat numeroase volume de poezie, povestiri științifico-fantastice, romane (trilogia Calvarul Timișoarei), eseuri și diferite studii și cercetări pe tematici diverse. Activitatea sa literară ăi vor aduce numeroase premii atât în România („Premiul de proză al Asociației Scriitorilor din România”, 1977) cât și în Ungaria („Premiul József Attila”, 2020; Premiul Asociației Scriitorilor SF din Ungaria, Cartea anului 1986, 1996, 1998.). În 2023 este recompensat cu distincția „Crucea de Cavaler a Ordinului de Merit al Ungariei”.
Volumul Enciclopedia ființelor extraterestre (1996, editura S.C.S. Ivan Krasko) face parte dintr-o listă mai largă de titluri ce reflectă interesul autorului pentru ozenistică și fenomene paranormale. Amintesc, printre altele, de: Omul şi universul. Enigma farfuriilor zburătoare în conștiința umană. Antropologie culturală (Timișoara, Editura Facla, 1983); Az UFOK formavilága/ Designul OZN-urilor (Budapest, Kornetojs, 1992); Istoria OZN (sub pseudonimul George M. Dick, 1993), Pasărea cu pene de fier. Fenomenul Tunguska 1-2. (ediție privată, Budapesta, 2015), Extratereștri în pericol. Echipamente de transport neflyable, piloți muribunzi catalog KTL. Perioada examinată ianuarie 1878. 1–1978. Dec. 31 (autori multipli, Budapesta, 2016), Moștenirea extratereștrilor? Perioada examinată: ianuarie 1878. 1–1978. Dec. 31 . culege., înregistrează. (autori multipli, Budapesta, 2017).
Enciclopedia ființelor extraterestre cuprinde, după știința mea, două volume, primul Humanoizi și Pseudohumanoizi a fost publicat în 1996, la editura Ivan Krasko, din Nădlac, iar al doilea Zooizi si Bioizi în 1997 la editura Aldo Press, din București. Știu că ar fi trebuit să mai urmeze și alte volume, însă autorul nu a mai dispus de timpul necesar cercetărilor necesare analizei și sintezei unui volum impresionant de date. Chiar și așa, cele două volume sunt singulare în literatura română, poate și maghiară, oferind publicului amator informații detaliate asupra imaginarului uman din zona aparițiilor paranormale.
Inevitabil volumul mi-a adus aminte de Cartea ființelor imaginare a lui Borges, despre care Gabriel J. Perea spunea:
„Cartea ființelor imaginare a lui Borges, acest inimitabil maestru argentinian, nutrește fanteziile noastre despre creaturi ce sfidează realitatea. Găsim în ea ficțiunea, mitologia magică în cea mai rafinată formă de expresie a lor.”
Însă, spre deosebire de aceasta, Enciclopedia ființelor extraterestre a lui Mandics György merge în profunzimea fenomenelor paranormale și a aparițiilor, oferindu-ne o imagine cuprinzătoare și bine structurată. Astfel, volumul începe cu o prefață consistentă în care ne este prezentat cadrul general, informativ, motivele pentru care autorul a considerat oportună această muncă enciclopedică și câteva cazuri sugestive pentru conținutul său. Urmează o scurtă informare asupra caracteristicilor generale, pe care o voi transcrie în continuare:
„Dacă trecem în revistă masa cât mai completă a cazurilor care ne stau la dispoziție, atunci putem diferenția în trei mari grupuri informațiile privitoare la ființe.
a. informațiile morfologice, referitoare la aspectul și forma ființelor;
b. informațiile structurale, privind modul de existență și structură biologică a ființelor;
c. informațiile etologice, referitoare la comportamentul ființelor.
Cu ajutorul informațiilor de tipul întâi putem efectua clasificarea formală a ființelor, adunând într-un grup pe cele cu aspect identic. Din metodologia clasificării științifice știm că acest mod de clasificare este adeseori înșelător, căci balena și peștele în foarte multe aspecte exterioare sunt similari, totuși între ei nu există o rudenie strânsă, pentru că balena este mamifer, iar peștele este unul dintre clasele cele mai primitive ale vertebratelor. Că astfel stau lucrurile, numai informația structurală ne poate arăta, și anume, după compararea analizei biologice ce se poate efectua prin disecarea celor două ființe. Din păcate, din tărâmul nostru de cercetare tocmai aceste analize comparative ne lipsesc, căci ființele noastre nu prea au fost disecate. Astfel trebuie să ne mulțumim cu mult mai puțin: să luăm în seamă caracteristici structurale, care se pot deduce din câteva caracteristici secundare. Cu ajutorul acestora putem forma o ipotetică ierarhie între diferite tipuri de ființe, depășind voalul aparențelor. În fine, informațiile de tipul al treilea dau posibilitatea să evaluăm scopurile formei date de existență pe Pământ și să dăm un îndreptar al strategiei de comportament optim, ce trebuie să urmăm față de ea.
În categoria HUMANOIZILOR putem circumscrie pe cei cu următoarele caracteristici MORFOLOGICE:
a. trup vertical;
b. cap legat de corp, doi ochi, fantă pentru gură;
c. brațe atașate lateral, degete;
d. două picioare;
e. trupul este acoperit de piele, capul eventual de păr;
Informațiile ETOLOGICE (de COMPORTAMENT) definitorii sunt:
a. ființa sesizează mediul înconjurător cu ochii, secundar cu alte organe senzoriale;
b. cu degetele sale poate să prindă obiectele lumii înconjurătoare și să le manipuleze;
c. circulă pe picioarele sale. Eventual introduce instrumente tehnice ajutătoare pentru accelerarea deplasării;
d. ființa este capabilă să reacționeze la prezența omului și să folosească o strategie adecvată față de aceasta;
e. dispune de instrumentar tehnologic cu care prelungește și compensează capacitățile sale biologice;
f. își acoperă corpul și cu un înveliș artificial de protecție, dacă mediul înconjurător o cere;
g. ființa își alcătuiește strategia comunicativă pe baza unui sistem de scopuri necunoscute de noi.
Includem în categoria PSEUDOHUMANOID toate ființele care îndeplinesc fără excepție caracteristica morfologică – a. – și de comportament – a. – precum încă una din caracteristici morfologice împreună cu cea adecvată de comportament. Celelalte caracteristici, în schimb, nu sunt deloc sau există numai în parte.
De exemplu, nu are doi ochi, ci unul, trei, mai mulți sau nici unul;
Nu are cap, nu are deloc sau mai multe;
Nu are două brațe, ci unul, mai multe sau nici unul (are în schimb: înotătoare, aripi);
Nu are cinci degete, ci gheare, tentacul, copită, foarfecă, clește etc;
Nu are două picioare, ci mai multe sau nici unul (are în schimb: cozi, înotătoare etc)
Trupul nu este acoperit de piele, ci de solzi, blană, plăci osoase;
Pe cap nu are păr, ci excrescențe, coarne, viermi etc.
Pentru că aceste caracteristici se pot combina în foarte multe feluri, se poate vedea că numărul pseudohumanoizilor este mult mai mare decât cel al humanoizilor.”
Găsesc că acest prim volum ar merita cu prisosință o republicare în condiții grafice superioare. Ar necesita refacerea desenelor, completarea cu noi informații a cazurilor deja parcurse și adăugarea unor noi evenimente, ființe, despre care s-au adunat date începând cu publicarea volumului în 1996 și până în prezent.
Mai multe informații
- György Mandics, Wikipedia, enciclopedia liberă
- MANDICS, György, Uniunea Scriitorilor din România, filiala Timișoara
- Mandics György – Magyar Scifitörténeti Társaság (Societatea Maghiară de Science Fiction)
